Să fiu sinceră, nu am trecut niciodată peste acel moment, peste momentul în care te-am pierdut. Peste tine. Dar viața merge înainte, spun unii, iar eu sunt conștientă că timpul le va vindeca pe toate. Sper să fie așa.
Din experiența mea, durerea tinde să vină în valuri. În zile ca cea de astăzi, oceanul este tumultuos, suficient de agitat pentru a îneca și scufunda marinarul în apele sale întunecate, infinite. Dar, cu toate astea, tot tu mi-ai dat speranța că într-o zi marea va fi din nou calmă și liniștită. Durerea va persista continuu cu fiecare flux și reflux al valului, dar, cumva, poate își va pierde de intensitate. Și abia aștept să se întâmple asta. Abia aștept să trăiască o viață fericită, lipsită de astfel de griji.
Am avut ceva incredibil împreună, iar momentul în care te-am pierdut a devenit unul de cotitură în viața mea. Tu ești cel care m-a făcut să simt că am un scop în această lume, tu ești cel care m-a făcut să simt că aparțin într-o lume despre care credeam că nu mă va accepta niciodată.
Mi-ai demonstrat că așteptările mele de la o relație nu sunt nerealiste. Și nu voi putea spune niciodată ceva rău despre ceea ce am avut împreună, pentru că asta ar invalida experiențele noastre și, prin urmare, amintirile despre noi doi. Ai fost cel mai bun dintre cei mai buni. Dar, uneori, oamenii cărora nu le poți da drumul sunt și cei care nu au fost meniți să-ți rămână pentru totdeauna aproape.
Aș fi vrut să-ți pot spune cât de mult ai însemnat pentru mine. Aș fi vrut să-ți fi putut reaminti ceva atât de simplu: Ești iubit de familie, de prieteni și chiar de străini. Ești minunat.
Și știu că sună clișeic, dar acesta este adevărul. Ai fost iubit toată viața ta. Dar știu și că trecutul tău a fost unul tulburător. Știu că ai fost abandonat. Știu că ai fost distrus până în măduva oaselor și ți-am văzut cicatricile adânci lăsate de suferință. Dar ți-am observat și încercările curajoase de a continua să lupți, de a merge mai departe. În ciuda singurătății și a tristeții infinite de care ai avut parte, tu ai căutat constat o dâră de lumină. Și te-ai ținut bine de ea.
Și totuși, ai avut întotdeauna oameni pe care te-ai fi putut baza, chiar dacă nu ai observat asta. Întotdeauna ai avut oameni la care puteai să apelezi și cărora le păsa de tine.
Doamne, ai fost iubit cu adevărat. Nebunește. Profund.
Și... uneori îmi doresc să fi fost eu acea persoană care să-ți amintească asta, care să-ți spună că ești atât de puternic pentru simplul fapt că ai încercat. Ai fost un luptător și nu ai renunțat niciodată la scopurile tale. Dar nu toate poveștile au un final fericit, iar eu am reușit, în sfârșit, să mă obișnuiesc cu asta.
Oriunde ai fi, atâta timp cât ești fericit, voi fi și eu fericită.
*Articolul este o adaptare a celui de pe Thoughtcatalog.
Citește și: O scrisoare de dragoste pentru toate fetele care au crezut că vor fi căsătorite până acum
Urmareste-ne pe Google News
