„Ce se întâmplă cu fața ta? E contagios?” Cum a învățat o femeie că există viață cu Vitiligo

„Numele meu este Iomikoe Johnson și îți voi spune acum povestea mea despre vitiligo. Am fost diagnosticată cu această afecțiune la 25 de ani și, din acel moment, mi s-a schimbat viața pentru totdeauna. La început am crezut că poate m-am ars și, apoi, am ajuns să aflu că de fapt am o afecțiune a pielii.

Vitiligo este o boală autoimună care determină formarea de pete albe pe piele. M-am îngrozit când medicul dermatolog mi-a dat vestea. De ce? Ei bine, mi-a arătat poze cu oameni cu vitiligo și m-a speriat: întregul lor corp era acoperit de pete albe și, știind că sunt o femeie cu piele închisă la culoare, m-am gândit imediat că îmi va schimba puternic corpul și felul în care arăt. Știam că oamenii vor observa, pentru că era vorba de un contrast prea mare.

Sursa foto: Instagram

Inițial, l-am întrebat dacă am vreo formă de cancer de piele și a râs, ceea ce m-a enervat foarte tare, pentru că eu vorbeam serios. Doctorul mi-a spus apoi: „Nu, îți afectează doar culoarea pielii și nimic altceva”. Pentru mine, totuși, a fost o problemă atât de mare fiindcă în copilărie eram tachinată pentru că aveam tenul închis la culoare și știam că oamenii vor fi speriați când mă vor vedea.

M-am gândit ce ar spune familia mea. M-am gândit: „Cum vor reacționa copiii mei dacă mă vor vedea transformându-mă într-un monstru? Prietenii lor sau cei de la școală i-ar tachina dacă m-ar vedea așa? Pentru a evita totul, am decis să-mi acopăr petele, îmi lua o oră și 45 de minute să mă machiez în fiecare zi.

În scurt timp, situația s-a înrăutățit atât de mult, încât nu mi-am mai putut ascunde problemele și a trebuit să suport privirile și comentariile răutăcioase ale celor din jur. Oamenii mi-au spus că arăt ca o vacă sau ca un dalmațian, un animal pătat... Nu voiau să ia bani din mâinile mele la magazin, am fost întrebată dacă am noroi sau vopsea pe față sau dacă am „boala Michael Jackson”.

Aceste vorbe și-au pus amprenta asupra mea și asupra sănătății mele mintale și am devenit foarte supărată și deprimată. Atât de furioasă eram, încât m-aș fi repezit la oamenii care se holbau la mine. Le-aș fi spus: „La ce naiba te uiți?!” Am devenit o persoană pe care nu o mai recunoșteam.

Înainte de vitiligo, eram sufletul petrecerilor, eram distractivă, voiam să fiu în centrul atenției: mereu făceam glume, râdeam zilnic... dar această afecțiune a pielii m-a transformat într-o persoană pe care o uram. La un moment dat am avut o zi foarte proastă la serviciu, pentru că am încercat să ajut un client, iar acesta s-a întors și mi-a spus: „M-ai speriat! Ce e în neregulă cu fața ta? Este contagios?” Știu că m-am supărat extrem de tare... De ce ai spune asta cuiva? Sunt și eu om, am primit o răutate gratuită și m-a durut. Țin minte că am plecat de la serviciu și am plâns până la casa părinților mei. I-am povestit mamei ce s-a întâmplat, iar ea m-a îmbrățișat și a plâns cu mine, apoi a spus: „Hai, hai să vorbim”.

Ea mi-a sugerat să nu-i cred pe acei oameni pentru că sunt frumoasă oricum. „Oamenii sunt doar răi”, mi-a spus ea. „Nu este nimic de făcut, ai această afecțiune, așa că va trebui să înveți să trăiești cu ea. Înțelege că nu ești ceea ce te numesc ei, ești ceea ce vrei tu să fii”. Mama mi-a spus să fac pace cu această boală pentru că nu există leac, iar dacă nu o fac, voi trăi în mizerie toată viața. Nu era viața pe care ea dorea să o trăiesc, voia să-mi găsesc drumul înapoi la persoana care eram înainte. Atunci i-am spus: „Vechea mea versiune nu mai există”. Devenisem alt om și mă uram, dar ea a ridicat tonul: „Să nu mai repeți asta niciodată”.

Sursa foto: Instagram

Ea mi-a deschis ochii când mi-a spus că nu simțeam ură, ci doar frică. Mi-a explicat că Dumnezeu mi-a dat această încercare cu o justificare și că trebuia să-mi găsesc scopul și motivul pentru care mi s-a întâmplat asta. Mama a avut grijă să mă asigure că nu sunt singura din lume care are această afecțiune și că nu voi fi nici ultima. Ea mi-a spus că poate, trecând peste frica mea, îi pot ajuta pe alții, dar nu cunoșteam pe altcineva la fel ca mine.

Într-o zi, în timp ce navigam pe Facebook, am văzut o domnișoară frumoasă pe nume Winnie Harlow, care avea aceeași afecțiune a pielii și era model. Am citit povestea ei și m-a inspirat să-mi îmbrățișez pielea așa cum este. Logodnicul meu de acum mi-a spus același lucru. De fapt, eu chiar eram frumoasă, dar nu puteam să văd pentru că nu mă priveam prin ochii lui Dumnezeu, ci prin ochii fricii. A trebuit să-mi înving temerile și să învăț să ignor cuvintele oamenilor, așa că am început o călătorie spre dobândirea iubirii de sine.

Repetam citate inspiraționale în fața oglinzii în fiecare zi, până când am început să le cred. Cu fiecare zi care trecea, încrederea mea a devenit din ce în ce mai puternică, până când am decis să nu mai ascund starea în care mă aflam. Apoi cineva m-a contactat și m-a invitat să particip la o prezentare de modă. A fost cea mai bună modalitate prin care puteam să îmi depășesc temerile. Am acceptat și a fost cel mai înălțător și îmbucurător moment din viața mea...

Lângă cabina mea era un fotograf care mi-a spus: „Nu știu dacă știi cât de frumoasă ești.”

Am făcut împreună o ședință foto și când am văzut pozele, am fost uimită de cât de frumoasă era pielea mea. Pentru prima dată m-am văzut prin ochii lui Dumnezeu și acum vorbesc despre iubirea de sine și încurajez oamenii din întreaga lume să se îmbrățișeze așa cum i-a creat Dumnezeu.

Încă mai primesc mesaje nepoliticoase pe rețelele sociale, mi se spune „femeia jumătate neagră”, „femeia jumătate maimuță sau vacă”.

Cu toate acestea, nu mă las afectată pentru că știu că nu sunt ceea ce îmi spun ei că aș fi. Sunt frumoasă și deșteaptă, nu le datorez lor nimic. Sunt aici pentru oamenii pe care ar trebui să-i inspir, pentru a-i învăța pe alții ceea ce m-a învățat Dumnezeu: să nu trăiesc niciodată cu frică. Divinitatea mi-a dat un dar și un scop și îmi petrec viața urmând drumul pe care el mă călăuzește, iar oamenii care mă iubesc sunt mândri de persoana care am devenit.

Vreau ca femeile și fetele să știe că străinii nu îți oferă bucuria și nici nu ți-o pot lua. Nu trăi cu teamă, mergi înainte cu încredere, urmează-ți scopul și Dumnezeu te va conduce pe căi pe care nu ai crezut că poți merge. Eu sunt dovada vie pentru asta.”

Sursa foto: Instagram

Aceasta este povestea reală a lui Iomikoe Johnson, un model din Louisiana în vârstă de 42 de ani. Ea este și mamă a două fete deja mari, Amaya (22 de ani) și Shianna (24 de ani).

Citește și: 8 oameni spectaculos de frumoși care au o culoare unică a pielii

Sursă articol: Lovewhatmatters

Sursă foto principală: Instagram