Dacă un bărbat nu te vrea, nu ar trebui să te străduiești să-l convingi contrariul... Sau merită să faci asta? Dacă nu ești convinsă de răspunsul pe care trebuie să îl dai la această întrebare, poate vei înțelege ce este de făcut când vei citi povestea Sabrinei Bendory. Este o scriitoare care își publică experiențele, în speranța că alte persoane vor învăța din trăirile ei. Iată ce a zis cu privire la acest subiect:
„E timpul pentru povești! Lasă-mă să-ți vorbesc despre momentul în care un tip m-a părăsit după două întâlniri. Intuiești ce am făcut? Am petrecut aproape un an încercând să-l conving să mă iubească. Îi vom spune Kevin, pentru că nu vreau să îi dezvălui identitatea. Avem o mulțime de prieteni comuni și unul dintre ei ne-a aranjat o ieșire în doi. După un șir de întâlniri stânjenitoare și stângace, am fost atât de încântată să ies cu el pentru că m-a făcut să simt fluturi în stomac.
Ieșirile noastre au fost grozave... cel puțin în mintea mea! Era fermecător, carismatic, amuzant, avea 1 metru și 80 de centimetri înălțime și era foarte sexy.
Fix în momentul în care eu îmi făceam speranțe și proiectam în minte un viitor în doi... m-a sunat și mi-a spus că nu crede că va funcționa între noi. Voia să rămânem doar prieteni! Am simțit că mi-a căzut cerul în cap și am rămas cu gura căscată! Nu îmi puteam reveni din șocul suferit. Ce?! Cum se poate așa ceva? Mă gândeam că nu poate fi adevărat, că a fost o greșeală pe care o puteam repara.
Citește și: El nu a fost sufletul tău pereche pentru tot restul vieții, a fost o simplă "stație"
La aproximativ două luni de la acest episod, urma să merg la o petrecere la care era și el invitat. Bineînțeles, am avut grijă să mă aranjez foarte tare, astfel încât să arăt uimitor. M-am dus la acel eveniment cu prietenii mei și m-am distrat de minune. Dar m-am prefăcut că nici măcar nu am observat că era și el în cameră.
La un moment dat, ochii lui Kevin s-au intersectat cu ai mei și am pășit ușor unul spre celălalt. Am făcut multe glume, am flirtat și noaptea s-a încheiat cu niște sărutări pasionale. Misiune îndeplinită, am rezolvat-o! – am gândit eu.
Dar nu, nu a fost așa. M-am înșelat! Nu am mai auzit de el după aceea. Între noi s-a așternut tăcerea, iar eu nu înțelegeam ce s-a întâmplat. M-am învârtit în acest cerc vicios multă vreme și de multe ori s-a repetat scenariul. Treceau câteva săptămâni sau luni, ne întâlneam, se întâmpla ceva, îmi făceam speranțe... și apoi totul se năruia.
Știam că are unele probleme legate de implicarea în relații și m-am gândit că poate doar mă place prea mult. „Da! Asta trebuie să fie! Mă place atât de mult și își dă seama că suntem perfecți unul pentru celălalt, iar asta îl sperie. Trebuie doar să-l ajut să se simtă mai puțin speriat.” - am gândit eu atunci.
Noi am avut o legătură profundă, nu a fost vorba doar de atracție fizică, dar el pur și simplu nu a vrut să fie cu mine. Iar eu nu am putut accepta această idee.
Ruptura definitivă s-a produs în februarie, în perioada cu ziua mea de naștere. După o noapte petrecută în oraș cu prietenii, gașca s-a întors în apartamentul meu pentru a mânca tort. S-a întâmplat să vină și el... A intrat pe ușă beat criță și a încercat să facă o mișcare, bineînțeles, dar de data asta nu am cedat. Am hotărât să mă respect mai mult și să nu mai cad în plasa lui.
Nu l-am lăsat să se apropie, dar în schimb, mi-am petrecut restul nopții având grijă de el. M-am gândit că poate asta îl va face să vadă, dar nu, nu am mai auzit de el după aceea. Nu am primit nici măcar un mesaj de mulțumire pentru că am avut grijă de el.
M-am simțit ca o fraieră, dar nu puteam să renunț. Și am presupus că există sentimente puternice la mijloc dacă nu pot să renunț. Aveam impresia că merită să mă agăț de orice speranță. Timpul a trecut, ne-am mai întâlnim încă o dată la o petrecere aniversară și a avut loc o nouă sesiune de sărutări. Bine măcar că nu l-am invitat acasă! Apoi, cum era de așteptat, a urmat încă o săptămână în care m-am simțit rănită că nu am primit niciun semn de la el.
Au trecut mai multe luni, a venit vara și am ieșit cu prietenii într-un weekend. Îmi propusesem să mă distrez, să nu fac nimic prostesc și să trec peste. Dar atunci am început să observ ceva. Ochii lui erau mereu ațintiți asupra mea. De fiecare dată când vorbeam cu un alt tip, îl vedeam furios și indignat. Dar de ce? Putea să mă aibă dacă ar fi vrut! Știa și totuși nu a vrut să facă nimic în privința asta.
Eram la un grătar în ultima zi a weekend-ului prelungit, eu stăteam tristă și mă uitam în gol, iar el era la fel de abătut ca mine. O prietenă bună de-a lui a venit la mine să încerce să mă înveselească. Am întrebat-o pe ea de ce Kevin se holbează mereu și mi-a zis: „Ei bine, Sabrina, el chiar te place. Știm cu toții că te place”. Și dintr-o dată, m-am entuziasmat foarte tare.
„Chiar așa? Serios? De unde știi tu? Ți-a spus el?”
„Pur și simplu știu. Cu toții știm. Dar ce rost are? El nu face nimic în privința asta! Îi este greu să se implice într-o relație.”
Și apoi mi-am dat seama! Am alergat după sentimentele lui, încercasem din răsputeri să-l fac să mă iubească. Dar adevărul era că... nu mă iubeam cu adevărat. Am crezut că dacă aș putea să-l fac să mă dorească, atunci aș fi bine cu mine.
Dar nu așa funcționează lucrurile. Nu de acolo provin stima și iubirea de sine. Chiar dacă el ar fi vrut să încerce și chiar să fie cu mine, aș fi găsit ceva nou după care să alerg. Un nou titlu, o nouă limită, un nou compliment, noi modalități prin care să fiu validată. Ar fi fost același cerc vicios la nesfârșit. Un drum care nu ducea nicăieri…
Am petrecut mult timp gândindu-mă la Kevin și la problemele lui. Ba chiar am citit despre bărbații care fug de relațiile stabile. Poate că multe din aceste informații erau adevărate în cazul lui, dar nu puteam să-l repar sau să-l vindec.
În plus, nici măcar nu voia să se vadă cu mine. La momentul respectiv, această realitate a fost prea dureroasă pentru mine, era mai mult decât pot să suport. Stima mea de sine era prea scăzută...
Nu am vrut să accept realitatea așa cum era, mi-am creat o nouă realitate și mi-am scris în minte o nouă poveste. Poate Kevine era egoist, dar și eu am fost naivă. Eu sunt de vină că am crezut într-o „relație” care nu exista.
Morala poveștii este următoarea: dacă el nu te vrea, nu încerca să-l convingi să fie cu tine. Nu încerca să îl seduci, să îl faci să se răzgândească. Nu încerca să pui alte persoane să îl convingă și nu încerca să îl cucerești arătându-i cât de grozavă ești tu.
Știu, poate o să crezi că se va îndrăgosti dacă te-ar mai vedea o dată în rochia aia sexy, dacă ați mai avea încă o conversație profundă sau dacă l-ai putea face să vadă ce iubită minunată poți fi... Sigur te-ai gândit și tu că dacă l-ai putea ajuta să se vindece de divorțul dureros al părinților lui sau dacă l-ai ajuta să treacă peste fosta care i-a frânt inima... atunci totul s-ar rezolva.
Dar chiar vrei să depui un efort atât de mare? Merită să muncești atât doar pentru o persoană care nu îți vede valoarea?
Alesul tău nu va avea nevoie de nicio convingere! De fapt, dacă un bărbat te place cu adevărat, îți va fi aproape imposibil să-l convingi să renunțe!
Dacă nu te vrea, lasă-l să plece. Nu te mai gândi că ați avut o conexiune ... există miliarde de oameni în această lume și, cu siguranță, te vei conecta profund cu mulți alții. Nu te mai gândi la chimia trecătoare! De multe ori flacăra care arde cel mai tare moare cel mai repede.
Nu îți mai face speranțe și nu te mai gândi la ce ar fi putut fi. Nu te mai gândi la trecut și la toate acele momente speciale pe care le-ați trăit împreună. Privește prezentul, căci el este realitatea pe care o trăiești. Dacă un bărbat nu vrea să fie cu tine în acest moment, acceptă situația! Privește-o ca pe un lucru bun! Fii recunoscătoare că și-a dat seama din timp că nu sunteți potriviți unul pentru celălalt. Gândește-te că te-a scutit de a pierde mai mult timp, de a investi și mai multe sentimente într-o relație sortită eșecului. Cea mai bună parte este că ai rămas disponibilă pentru a întâlni bărbatul potrivit pentru tine.
Eu sunt foarte recunoscătoare că tipul de care îmi plăcea, Kevin, a avut rețineri în privința mea. Nu a avut niciodată un motiv concret, dar mă bucur că instinctul lui a opus această rezistență, pentru că, privind în urmă, nu era deloc potrivit pentru mine. Iar acea relație ar fi fost un dezastru și mi-ar fi distrus și ultima fărâmă de stimă de sine pe care o mai aveam la acea vreme.
Kevin m-a făcut să realizez ce-mi lipsea în interior. Odată ce am văzut problema, am putut să o corectez. Am muncit mult, am căutat cauza problemelor mele emoționale și motivul pentru care simțeam că nu merit iubire. Nu a durat mult până când m-am simțit mai bine și mai încrezătoare decât mă simțisem vreodată în viața mea. Am început să strălucesc, radiam de fericire, iar acest nou vibe atrăgea bărbații ca un magnet. În acel moment al vieții mele, bărbații stăteau la coadă pentru a se întâlni cu mine, iar femeile se înghesuiau să fie prietenele mele.
Singurul lucru care se schimbase eram eu. Și nu la mult timp după ce m-am transformat, am început să ies cu bărbatul care, în cele din urmă, mi-a devenit soț.
Aici găsești povestea despre relația Sabrinei Bendory cu soțul ei
Uneori, ceea ce pare a fi cel mai rău lucru din viața noastră poate reprezenta, de fapt, ușa care se deschide spre cele mai bune lucruri. Dacă te afli în această situație și speri să primești iubirea unui bărbat, lasă-l să plece, mergi mai departe, fii fericită și așteaptă cu nerăbdare ceea ce urmează!”
Articolul este o adaptare a celui redactat de Sabrina Bendory și publicat pe Thought Catalog.
Citește și: Iubitul meu m-a părăsit după ce am fost diagnosticată cu o boală gravă
Urmareste-ne pe Google News
