El nu a fost sufletul tău pereche niciodată, ci mai degrabă o ancoră de care te-ai prins cu putere și care, mai apoi, te-a lăsat să te scufunzi în larg. A fost soarele universului tău, însă atunci nu știai în jurul cui să te învârți. Ți-ai consumat toată energia cu și pentru el pentru că nu, nu știai ce altceva să faci. Și relația voastră a fost una înfloritoare pentru că tu ai vrut asta, tu ai făcut-o așa. Ți-ai pictat dragostea pe o pânză albă și a transformat-o într-o capodoperă de artă. Dar a fost ușor să faci asta pentru că el, până la urmă, îți oferea siguranță.
Și totul părea perfect la suprafață. Însă pe măsură ce trecea timpul, ți-ai dat seama că ai ignorat atât de multe semnale. Perfectul s-a transformat, treptat, în imperfect. Nu erai pregătită pentru asta, dar nu ai avut de ales decât să accepți că așa stau lucrurile.
El ți-a fost suflet pereche, într-adevăr, însă doar pentru o vreme. Era perechea perfectă a versiunii tale de atunci, ci nicidecum a persoanei care trebuia să devii. Era o hartă veche a iubirii pe care credeai că ai reușit să o cucerești în sfârșit. Dar realitatea era alta.
Nici măcar nu te regăseai lângă el. Nu erai tu însuți în preajma sa. Încercai să devii ceea ce și-ar fi dorit el și credeai că asta te va face să mai bună... pentru el. Nu erai niciodată fericită atunci când nu erați împreună și nu înțelegeai cum ți-ai putea trăi viața fără el. Dar asta nu e iubire, ci doar o dependență.
Nu era sufletul tău pereche, ci doar un el care ți-a distrat atenția pentru o vreme. A fost o obsesie temporară care ți-a luat gândul de la adevăratele probleme și întrebări pe care le aveai. Și știi asta atât de bine, pentru că "iubirea" a dispărut pe măsură ce te-ai regăsit pe tine.
Știi, lucrurile pe care le pierzi nu-ți sunt menite, dar totuși trebuie să le pierzi. Cum altfel să-ți înveți lecțiile?
Exact asta s-a întâmplat și cu el. Nu ți-a fost suflet pereche, ci doar o lecție. Iar tot ceea ce ai proiectat asupra lui ți-a dezvăluit tot ceea ce aveai nevoie să știi.
Relația voastră nu a fost ceea ce ai sperat că va fi, și totuși trebuia să speri. El nu a fost ceea ce ți-ai imaginat, și totuși a trebuit să-ți permiți să visezi. El nu era viitorul tău, și totuși a trebuit să te întrebi dacă ar putea fi.
Adevăratul tău suflet pereche va apărea atunci când va sosi momentul să înveți ceva fundamental despre propria-ți persoană, despre viața ta, despre viitorul tău. Chiar dacă acel om nu va rămâne alături de tine pentru totdeauna, impactul său va fi permanent și irevocabil. Acesta este scopul său... în parcursul existenței tale. Atât.
Uneori trebuie să ne distrugem propriile iluzii și să ne analizăm convingerile pentru a putea înțelege și distinge ce este, cu adevărat, real. În cele din urmă, după ce vei vedea și luminița de la capătul tunelului, vei știi clar că ești dispusă să treci, din nou, prin toate aceste lucruri pentru a ajunge acolo unde îți era meni să fii.
Articolul este o adaptare a celui publicat pe Thoughtcatalog.
Urmareste-ne pe Google News
