Povestea bărbatului, pe nume Gary, începe cu doar câteva zile înaintea morții mamei sale, Diane. „Gary, te-am rugat să ne întâlnim aici pentru că este timpul să te așezi la casa ta”, i-a spus Diane fiului ei la cafeneaua lor preferată. Au început să vorbească diverse înainte ca ea să treacă la fapte, dar acesta era motivul întâlnirii lor.
„Mamă, nu sunt pregătit să mă căsătoresc”, i-a răspuns Gary mamei sale. „Nu asta te-am întrebat. Deși ai aproape 40 de ani, Gary, trebuia să fii pregătit de căsătorie acum 10 ani, când a murit tatăl tău”, a suspinat Diane. „Ceea ce vreau să spun este că... vreau să conduci tu afacerea familiei”.
„De ce?”, a răspuns surprins bărbatul. „Directorii fac o treabă bună, iar tu poți continua să o conduci fără prea multe bătăi de cap”, a continuat acesta. „Nu, nu pot. Este timpul ca eu să mă retrag și ca tu să te ridici la înălțimea potențialului tău”, i-a răspuns femeia. „Așa voi face, dar am rezervat deja o excursie la Cabo pentru două săptămâni, iar apoi, mă duc la Lacul Como pentru încă două săptămâni și...”, spune bărbatul în timp ce ăși scoate telefonul din buzunar. „Gary! Te rog, ascultă-mă. Îmbătrânesc și sunt bolnavă. Te rog, te implor să începi să iei lucrurile în serios. Ești un copil genial, capabil, întotdeauna ai fost, dar tot ce faci este să petreci, să te întâlnești cu fete și să călătorești. Vreau ca fiul meu să înceapă să-și asume responsabilitatea”, l-a implorat mama îndurerată.
Dorința mamei înainte de a muri
Gary a pus din nou telefonul jos și a suspinat, „Ești de-a dreptul dramatică”, a spus el.
„Nu, nu sunt, fiule. Sunt bolnavă și nu știu cât timp mai am. Tatăl tău și cu mine am creat această afacere din nimic... ca să-ți oferim lumea, am dat totul pentru tine. Acum, este timpul să iei efectiv ceea ce ți s-a dat și să începi să te implici”, a continuat ea.
„Așa voi face”, a spus el și a făcut o pauză, „în aproximativ un an”, a continuat.
„Nu, nu mai putem aștepta, trebuie să începi chiar de astăzi. Directorii pot conduce compania pentru o vreme, dar eu sunt mereu acolo, supraveghez. Avem nevoie ca cineva din familie să se ocupe de lucruri, altfel totul - toți banii pe care îi iubești atât de mult - ar putea dispărea ca nisipul care se cerne printre degete. Ai înțeles? Te rog, e ultima mea dorință. Vreau ca fiul meu să preia conducerea companiei”, a implorat Diane, aproape pierzându-și răsuflarea din cauza intensității cuvintelor sale.
„Nu mai vorbi despre ultimele dorințe, mamă. Ești perfect sănătoasă... ei bine, poate nu perfect, dar nici chiar așa de rău nu e”, a spus Gary cu nonșalanță.
„Fiule! Dacă nu-mi îndeplinești dorințele așa cum ți-am cerut, îmi voi schimba testamentul. Nu-ți voi mai da nimic”, a spus Diane, punându-și mâinile pe masă și privind în jos. Gary a râs din nou în batjocură.
„Vorbesc serios!”, a ridicat femeia vocea. „Bine, bine, voi prelua eu afacerea”, a spus Gary în cele din urmă, ridicând mâinile în semn de înfrângere.
La scurt timp, femeia s-a stins din viață
Diane a suspinat ușurată încercând să-și recapete sufletul după cuvintele rostite cu înverșunare. Apoi au început să discute despre formalități legate de compania acestora. Ce nu știa femeia era că în acele momente de răscruce, în loc să o asculte cu atenție, Gary se gândea la cu totul altceva. Două zile mai târziu era într-un avion spre Cabo... iar la cinci zile după aceea, Diane și-a dat ultima suflare.
„Îmi pare rău pentru pierderea suferită, Gary”, i-a strâns mâna lui Gary, după înmormântare, unul dintre directorii companiei sale, domnul Salinger. Oamenii stăteau la coadă pentru a-i prezenta condoleanțe și a-i oferi sprijinul lor, dar Gary voia doar să termine odată cu toată nebunia.
Avocatul familiei îl găsise în cele din urmă după ce, plecat în excursie în Cabo, Gary își închisese telefonul în încercarea de a ignora apelurile mamei sale. Habar nu avea că aceasta murise, iar vestea că mama lui s-a dus l-a șocat teribil pe bărbat. Pe de o parte, se simțea groaznic, pentru că era mama lui și o iubea. Dar, pe de altă parte, se simțea... incomodat de situație, oricât și-ar fi dorit să nu simtă asta.
Moartea mamei sale l-a împiedicat să-și continue aventura amoroasă cu noua sa iubită, Rosalia, o argentiniancă focoasă, superbă, care arăta impecabil la brațul său. În schimb, se vedea nevoit să rezolve problemele companiei și să facă față valului de responsabilități venite odată cu dispariția mamei lui. Însă, cel mai important pentru el era să se ocupe de testamentul celei care i-a dat viață.
Problemele legate de conducerea afacerii nu reprezentau neapărat o prioritate. Se gândea să pună unul dintre directori la conducere, cel puțin pentru un an, astfel încât el să-și poată continua viața alături de femeia pe care o plăcea. Dar, în timp ce se gândea la toate acestea, un fior rece l-a străpuns și s-a gândit la conversația pe care o avusese cu mama lui în urmă cu câteva zile.
„Era ultima ei dorință”, se gândea, „nu pot să nu i-o onorez”. Dar știa că nu este pregătit pentru așa ceva. Așa că s-a consolat cu gândul că în câțiva ani va prelua compania, dar până atunci urma să-și petreacă timpul cu Rosalia, pe plajă, bând șampanie și stând la soare.
„Gary, am nevoie să vii la biroul meu peste câteva zile”, l-a întrerupt avocatul familiei din gândurile sale. „De ce? Citirea testamentului este doar o formalitate, nu?”, l-a întrebat Gary știind despre ce este vorba. „Nu, ar trebui să ne uităm puțin peste el. Mama ta a schimbat recent ceva și trebuie să vedem despre ce este vorba, iar tu trebuie să fii de față”, i-a răspuns avocatul.
O întorsătură neașteptată în viața bărbatului
„Hai să terminăm odată cu asta. Am avut o săptămână groaznică și nu mai pot suporta alte întâlniri”, a cerut Gary imediat ce a intrat în biroul avocatului. Dar înainte să se așeze, cineva din colțul camerei i-a atras instant atenția. Era un bărbat în vârstă, prost îmbrăcat și destul de neîngrijit. Gary nu îl mai văzuse niciodată pe bărbatul care arăta literalmente precum un cerșetor cu barba nerasă și cu mâinile aspre, bătătorite. Gary a strâmbat din nas și s-a repezit spre biroul avocatului.
„Domnule Goldstein, cine este acest bărbat? Citim testamentul mamei mele. Nu este nevoie ca vreunul dintre cazurile ei de caritate să fie prezent”, a comentat Gary, aproape indignat. „Ia loc, Gary”, a spus domnul Goldstein, avocatul, cu răbdare. „Ok, haide, nu am timp toată ziua să stau aici”, se răsti Gary. „Foarte bine. O să mă apuc de treabă, dar trebuie să vi-l prezint mai întâi pe domnul Ferris”, a declarat avocatul.
„Poți să-mi spui Aaron”, a spus bărbatul misterior, dar Gary nici măcar nu s-a uitat la el. „Bine, da. Încântat de cunoștință. Hai să terminăm odată”, a răbufnit nepoliticos Gary.
Goldstein a început să citească din testamentul Dianei. „Fiului meu îi las cutiile cu amintiri din copilărie și cinci mii de dolari” a anunțat domnul Goldstein. Gary a izbucnit în râs, făcându-l pe avocat să se oprească din citit și să-și scoată ochelarii de la ochi. „Ceva amuzant?”, întreabă avocatul. „Glumești, nu-i așa? Cinci mii? Cred că vrei să spui cinci milioane”, a afirmat încrezător bărbatul arogant și răsfățat. „Nu, Gary. Mama ta ți-a lăsat exact ceea ce tocmai am citit”, a continuat avocatul, punându-și ochelarii la loc. „Restul averii mele cât și compania îi vor reveni fratelui meu, Aaron Ferris, pe care mi-aș fi dorit să-l fi cunoscut mult mai mult decât am făcut-o”, a continuat să citească.
Fratele mamei sale primește toată averea familiei
„Poftim?!”, a răbufnit Gary. „Frate? Nu! Eu nu am nici unchi. Fratele tatălui meu a murit cu mulți ani înaintea lui, iar mama mea a fost adoptată de un cuplu care nu avea alți copii. Este o greșeală, domnule Goldstein! Vă cer să verificați din nou”.
„Gary, nu este o greșeală. Mama ta și-a schimbat testamentul imediat ce ai plecat în Cabo. Mi-a spus și mie câteva lucruri. I-ai făcut niște promisiuni și nu le-ai respectat...” a continuat Goldstein să-i explice, dar Gary l-a întrerupt sărind de pe scaun și aruncând câteva obiecte de pe birou.
„Promisiuni? I-am spus că voi prelua compania. Nu i-am spus niciodată când o voi face”, a spus bărbatul sprijinindu-se cu podul palmei pe biroul avocatului. Apoi s-a întors acuzator și plin de furie spre Aron, care tăcuse în tot acest timp. „Nu voi lăsa o persoană fără adăpost să moștenească compania familiei mele. Probabil că a păcălit-o pe mama mea sau ceva de genul ăsta. Nu este unchiul meu”, a continuat Gary să scuipe cuvintele ofensatoare.
„Stai jos, Gary, sau voi chema paza sau poliția. Nu ai prea mulți bani pentru cauțiune, așa că îți sugerez să începi să asculți, băiete”, a intervenit avocatul, în cele din urmă supărat de amenințările fiului regretatului său client. „Domnul Ferris este, din punct de vedere biologic, fratele mamei tale. Ea îl caută de ani de zile. Am testul ADN care o dovedește”, a continuat acesta. Gary, care se așezase cu reticență. „Bine! Dar asta nu înseamnă că trebuie să-i dau tot ce-mi aparține!”, a spus el în timp ce se așeza pe scaun.
„Nu ți-a aparținut niciodată, Gary. Tot ce ai avut, de fapt le-a aparținut părinților tăi, iar acum sunt ale lui Aaron. Sperăm că se va bucura de această avere alături de familia lui. Dumnezeu știe că este mult mai bine în mâinile lui decât în ale tale”, a adăugat domnul Goldstein, pierzându-și în sfârșit un pic din profesionalismul său și lăsându-și gândurile să se manifeste. Gary s-a întors din nou spre Aaron, „Nu vei scăpa cu asta! Ăștia sunt banii mei!”, a strigat el. „Îmi iau un alt avocat!”.
Înainte de a ieși pe ușă, Goldstein i-a înmânat bărbatului furios un plic. „Mama ta a scris ceva pentru tine. Îți sugerez să îl citești acum”. Gary a smuls hârtia din mâna bărbatului și a rupt-o repede. Era o scrisoare scrisă de mână.
Scrisoare în care Diane i-a explicat situația fiului ei
„Dragă Gary, până acum, probabil că ai auzit ce am făcut și îți voi explica de ce am procedat așa. M-ai mințit. Ai spus că vei face un pas înainte, apoi ai plecat în Cabo. Bine, poți alege să faci ce vrei cu viața ta. Dar te-am avertizat. Ți-am spus că nu-ți voi da compania decât dacă faci un pas înainte și îmi arăți că poți proteja moștenirea familiei noastre.
Așa că, acum, averea și compania aparțin fratelui meu, Aaron. Da, el este fratele meu adevărat. Nu poți face nimic ca să schimbi lucrurile. Totul este legal, ba chiar am pus un doctor să-mi verifice capacitățile mentale și să semneze o declarație pe proprie răspundere care să confirme că eram în deplinătatea facultăților mintale atunci când am luat decizia.
Este timpul ca cineva care pune preț pe viață și pe familie să preia compania noastră. Aaron nu a fost la fel de norocos ca mine în ceea ce privește adopția. A fost crescut în sistem și nici măcar nu a putut merge la facultate. Dar a făcut tot ce a putut și și-a petrecut întreaga viață muncind din greu până când și-a construit propria companie. Recesiunea i-a scufundat afacerea, iar afacerea lui a dat faliment. Apoi, fiica lui a murit, iar soția lui... ei bine, nu a mai vrut să trăiască și și-a pus capăt zilelor. Aron a intrat în depresie, și-a pierdut casa și a trăit pe străzi până când l-am găsit eu acum mai puțin de un an.
L-am luat la mine și de atunci a fost stânca mea. A fost singurul meu însoțitor la programările la doctor și m-a asigurat mereu că totul va fi bine. Prin urmare, știu că se va descurca bine cu această companie. Știu că este în siguranță în mâinile lui, pentru că nu mi-a cerut niciodată nimic, nu m-a lăsat să-i cumpăr haine noi, ba chiar a refuzat să-i ofer un loc unde să stea. A făcut totul din dragoste pentru un membru al familie.
Gary, tu nu ai cunoscut niciodată greul; poate asta a fost vina mea. Am vrut să-ți dau tot ce nu am avut, dar acum realizez că n-ar fi trebuit să fiu atât de generoasă. Deci, aceasta este ultima mea lecție ca părinte. E timpul să te maturizezi. Întotdeauna te-am iubit și te voi iubi mereu. Dar cred că ai nevoie de asta
Mama”, scria în scrisoarea Dianei către fiul său.
Gary este devastat de cele citite
„Nu, mamea mea nu ar face asta. Ea nu ar face niciodată. Eu... am vrut să-i îndeplinesc dorința. Aveam nevoie doar de timp”, a spus Gary panicat.
Domnul Goldstein și Aaron nu făceau decât să se holbeze în timp ce Gary se plimba prin birou, fluturând scrisoarea și vorbind singur. Realitatea era mult prea dură pentru el. Abia atunci a înțeles ce a ăncercat mama lui să facă, iar timpul se scursese mult prea repede. Mama lui dispăruse. Nu mai avea familie... cu excepția unui unchi.
„Ce o să fac cu viața mea?”, l-a întrebat bărbatul pe avocat. Domnul Goldstein a respirat adânc și s-a dus la el, punându-și ambele mâini pe umerii lui. „O să-ți începi viața de la zero. Ai o diplomă. Ești deștept, chiar dacă ești un puști în gândire. Îți poți găsi o slujbă. Dar o vei face la fel ca noi toți ceilalți. Cu multă muncă”, i-a răspuns avocatul.
Ochii umezi și pierduți ai lui Gary l-au fixat pe avocat până când acesta a dat din cap. Apoi a plecat îngândurat spre mașina sa. Trebuia să-și regândească întreaga viață. „Gary”, o voce i-a întrerupt introspecția, era „noul” său unchi, Aron.
„Ce vrei? Să te bucuri?”, a întrebat el trist. Puștiul grosolan și încrezător care fusese toată viața dispăruse.
„Nu, fiule. Eu doar... Diane nu mi-a spus niciodată că va face asta. N-aș fi fost de acord”, a început unchiul său.
„Totuși, nu voi merge împotriva ei. O să fac tot ce pot. Dar... ai vrea o slujbă?”, îl întreabă bătrânul.
„Serios?”, întreabă Gary nedumerit.
„Știi ceva despre companie?”, a continuat unchiul său.
„Da, știu. Am o diplomă în afaceri”, s-a bâlbâit Gary.
„Atunci hai să conducem compania împreună. Din nou, nu voi merge împotriva dorinței surorii mele. Dar cred că poți să o iei de la capăt și să-ți înveți lecția în timp ce conduci această afacere. Ne-am înțeles?”, a întrebat Aaron, întinzând mâna. Iar Gary - care cu doar câteva ore în urmă îl ironizase pe bărbat și chiar își îndepărtase scaunul pentru a nu sta în apropiere - a apucat strâns mâna unchiului său mulțumindu-i pentru gestul onorabil.
O lecție învățată
Un an mai târziu, Gary și Aaron au mers împreună la mormântul Dianei. „Bună, mamă. Sunt aici. Uhhh... compania merge bine. Acum sunt director executiv junior, mulțumită unchiului Aaron. M-am mutat într-un loc nou. E mic, iar vecinii sunt gălăgioși, dar e frumos. Ți-ar fi plăcut. Am vrut doar să spun că ai avut dreptate în legătură cu totul. Nu ar fi trebuit să trăiesc așa. Mi-am irosit o mare parte din viață. Regret asta acum și îmi pare rău. Am vrut să știi că mă simt mai bine. Sunt, într-un fel, mult mai fericit acum. Să muncesc în companie mi se pare chiar interesant și o fac cu plăcere. Mă bucur că unchiul Aaron mi-a dat o șansă”, a spus Gary privind spre poza mamei sale de pe piatra mortuară. „Așa că, mulțumesc, mamă pentru lecție. Mi-aș dori să fii aici ca să fii mândră de mine”, a încheiat el.
„Sunt sigur că este mândră de tine, Gary”, a spus Aaron, punându-și brațul pe umărul lui Gary, „Și eu sunt”.
Așadar, ce trebuie să învețe toată lumea din această poveste? Nu vă răsfățați copiii, indiferent de câți bani aveți. Părinții tind să le ofere copiilor tot ceea ce ei nu au avut atunci când erau mici, dar trebuie să fie conștienți că totul trebuie oferit la timpul lui și cu chibzuință, altfel, orice puști poate să ajungă ca și Gary, un bărbat răzgâiat, snob și fără scrupule. Iar tinerii aflați în situații asemănătoare cu cea a lui Gary ar trebui să înțeleagă că sacrificiul părinților trebuie respectat și răsplătit.
Urmareste-ne pe Google News
