În general, bărbații se încadrează în două tipologii. Primii cunosc o femeie, se îndrăgostesc de ea și o iau în scurt timp de soție. Pe principiul... la ce să te mai gândești? Nu rămâne loc de întrebări, totul este extrem de simplu și de clar. Ceilalți sunt nehotărâți, pot sta într-o relație ani de zile, pot crea aparența unei legături serioase, dar nu se grăbesc să formeze o familie. Nu doresc sub nicio formă să oficieze relația prin taina sfântă a căsătoriei, dar nici în fața ofițerului de stare civilă.
Trebuie să fii sigură pe propria persoană și pe ceea ce îți dorești, astfel încât să nu te înșeli pe tine sau pe omul din viața ta. Este normal să nu îți dorești un partener care evită să te facă soția lui, dar nu știi niciodată unde te duce destinul, așa că trebuie să fii atentă lângă cine îți petreci timpul.
Evident că și femeile se împart tot în două categorii. Doar nu credeai că vina este numai la EI, nu-i așa?
Când între doi oameni există o mare de incertitudini, există posibilitatea ca femeia să nu știe ce are nevoie cu adevărat. Altfel, situația ar fi diferită și lucrurile ar fi extrem de clare. De cealaltă parte se află femeile care își doresc o relație stabilă, reală, serioasă, bazată pe respect și înțelegere. Ele știu ce vor și ca să descopere dacă nevoile lor sunt satisfăcute de partener, își pun următoarea întrebare - „Cine sunt eu pentru el?”
Din păcate, unii bărbați din zilele noastre nu își exprimă direct sentimentele pentru că, fie le ascund, fie nu le au. Din acest motiv, doamnele și domnișoarele fac orice pentru a-i convinge să le ia de soții. Acesta este un lucru total greșit, având în vedere că nu se mai respectă principiul egalității într-un cuplu.
Altfel spus, ea își dorește o familie, o relație serioasă și dragoste pură, dar se află într-o situație neplăcută și se trezește conviețuind cu un bărbat care nu vrea să oficializeze relația, deși au ani sau zeci de ani de când sunt împreună. Și-ar dori căsătorie și copii, dar el preferă să bată pasul pe loc și să nu ducă relația în direcția firească. Ce iubire este asta? Poate doar una în care el își vede interesele realizate, în timp ce o face pe femeia de lângă să își piardă timpul și să își irosească viața, așteptând în zadar ceva ce probabil nu se va întâmpla niciodată.
Ca să fii sigură că nu pierzi ani prețioși sau că nu vei fi dezamăgită mai târziu, este important să te iubești pe tine însăți. Dacă nu ții suficient de mult la tine, vei ajunge să culegi cioburile viselor sparte în bucăți și să pansezi inima rănită.
Prin iubirea de sine, cineva înțelege lumea, înțelege exact de ce se află aici și pentru ce, de ce are nevoie, ce vrea de la cei apropiați și așa mai departe.
Când o femeie se iubește pe sine, nu va permite ca timpul ei prețios și sentimentele ei să fie irosite în relații bazate pe iluzii și amăgiri. De asemenea, știe exact ce vrea și nu se teme să ceară ceea ce merită.
Da, există riscul să vezi cum pleacă un bărbat care abia ieri a jurat dragoste eternă și a promis că se va căsători cu tine, a reparat robinetul, a făcut alte treburi prin casă, a mers cu tine la capătul lumii pentru a vizita o rudă îndepărtată de-a ta.
Poate că este mai bine așa. Ce rost are o astfel de relație dacă îți dorești o cu totul altă relație? De ce să nu devii niciodată soția lui și să trăiți în concubinaj la nesfârșit? Poate îți este frică să pierzi ceva de care nu ai nevoie și care nu face altceva decât să îți aducă nefericire. Dar nu trebuie să îți fie teamă niciodată să afli care este locul tău în viața unui bărbat.
Este simplu și ai nevoie de curaj și demnitate!
Am trăit și eu odată o poveste de genul acesta. Sentimentele, atracția, mesajele kilometrice, promisiunile apăsătoare și cuvintele dulci auzite la întâlniri. Aș putea să mă așez și să scriu o carte despre toate acestea.
Și apoi, rămasă singură, m-am gândit brusc: „Timpul trece. Nu se schimbă nimic. Bineînțeles, totul este minunat, dar nu pot să înțeleg, cine sunt eu în această poveste? Care este locul meu? Sunt o prietenă, o iubită, un hobby, o pasiune, un vis de-o viață?”.
Mi-am dorit să aflu, am fost curioasă. Mi s-a părut interesant să descopăr ce credea el.
Mi-am făcut curaj și, ca răspuns la un alt mesaj despre cât de mult îi e dor de mine și abia așteaptă să mă întâlnească, să se plimbe în parc de mână cu mine, să mergem undeva la cină, să-mi asculte vocea și râsul, să-mi simtă mâinile calde, am scris:
„Bună. Și mie mi-e dor de tine și îmi plac întâlnirile noastre. Vreau să profit de această ocazie pentru a pune o întrebare importantă pentru mine: Cine sunt eu? Ce loc ocup în viața ta? Cine suntem noi?”
Ei bine, răspunsul pe care l-am primit a fost doar tăcerea. A trecut mult timp de la această întâmplare și sentimentele au rămas în trecut.
Și atunci am realizat că mă iubesc atât de mult și îmi iubesc atât de mult visele, dorințele, ideile mele despre fericire, încât nu vreau să le irosesc pe obiceiurile, confortul și distracțiile de moment ale altcuiva.
Această întrebare nu se adresează doar cuplurilor care nu au o ștampilă oficială sau un certificat de căsătorie. Ea poate face lumină în orice relație, fiindcă îi ajută pe ambii parteneri să își dea seama cum se raportează unul la celălalt.
Unele femei au trăit această dezamăgire, trăgând de timp și de ele însele, așteptând ceva, încercând să mențină o relație, iar apoi s-a dovedit că era vorba doar de un obicei și de un prieten pe care îl puteau avea alături în zilele grele.
Nu trebuie să-ți fie teamă să fii fericită și nu poți să nu te iubești pe tine însăți. Nu trebuie să îți fie teamă nici să pui întrebările care sunt importante pentru tine! Îndrăznește să te prețuiești, să faci din tine o prioritate și să nu lași pe nimeni să profite de bunătatea sau naivitatea ta. Rămâi lângă bărbatul care te apreciază și care te transformă în cea mai importantă persoană din viața lui.💍
Citește și: Cum să îți dai seama cât de importantă (sau nu) ești pentru bărbatul tău
Sursă inspirație articol: Cluber
Urmareste-ne pe Google News
