Eu am învățat un singur lucru de la femeia care mi-a dat viață și îți voi povesti puțin despre un episod care mi-a oferit mai multe detalii despre ea. Se pare că nu o cunoșteam prea bine înainte de această întâmplare...
Când eram în facultate, am primit un telefon ciudat. La celălalt capăt al firului era o femeie care plângea atât de tare, încât abia îi puteam înțelege problema. Femeia avea o criză de nervi pentru că avusese o aventură cu un bărbat care se întorsese la soția lui și pusese capăt definitiv relației cu ea.
A continuat să îmi spună că el era singura ei dragoste adevărată, sufletul ei pereche și singurul lucru din viața ei pentru care merita să trăiască. Nu i-am recunoscut vocea din prima, fiindcă toate cuvintele erau rostite printre hohote de plâns. Mi-a fost greu să îmi dau seama cine era, mai ales că apelul venea de pe un număr necunoscut de fix.
Apoi am realizat că era chiar mama mea. În acel moment, părinții mei erau deja separați și locuiau în zone diferite. Tata era în California, iar mama în Newport, Rhode Island. Știam că ea nu avea nicio rudă acolo și nicio altă legătură cu locul respectiv. Abia mai târziu am aflat că se mutase acolo pentru a fi aproape de iubitul ei.
Cu toate că este ființa care m-a adus pe lume nu suntem apropiate, nu ne place să stăm prea mult una în preajma celeilalte și ne contrazicem aproape din orice. Nu avem o relație mamă-fiică și nici nu ne putem numi „cele mai bune prietene”, așa cum fac alte femei. Noi suntem, mai degrabă, „șoarecele și pisica”.
Nici măcar din punct de vedere fizic nu semănăm - ea este înaltă, zveltă și are o structură osoasă clasică, în timp ce eu sunt scundă, corpolentă și semăn mai mult cu tata. Între noi două există o distanță emoțională uriașă, iar acesta este motivul pentru care am fost extrem de confuză când a ales să îmi mărturisească totul despre suferința ei.
Oare nu avea pe nimeni căruia să îi spună ce avea pe suflet? Singura ei consolare eram eu, fiica înstrăinată?
Mă simțeam extrem de stânjenită când îmi oferea detalii intime din viața sa amoroasă, dar nu a interesat-o acest aspect. Ea continua să vorbească, iar eu nu știam cum să reacționez. Mi-a dezvăluit mai multe lucruri decât mi-a zis în toți cei 21 de ani pe care îi am.
Numele lui era Charles și îl alinta Charlie. S-au cunoscut în tinerețe, atunci când viitorul părea plin de promisiuni. Au fost îndrăgostiți nebunește la acea vreme, dar el a fost nevoit să plece la război. Deși i-a promis că se va întoarce la ea, nu a făcut acest lucru. Mama mea a trebuit să o ia singură pe un alt drum, fiindcă și el s-a căsătorit cu altcineva și a avut copii cu o altă femeie. Așa a ajuns ea în brațele tatălui meu și astfel am venit eu pe lume.
În ciuda celor întâmplate, ea nu l-a uitat niciodată pe bărbatul care i-a dat lumea peste cap. Apoi, douăzeci de ani mai târziu, au reluat cumva legătura și, implicit, și-au reluat relația. În timp ce mama continua să vorbească, mi-am amintit incidente din trecut și le-am pus cap la cap. Așa mi-am dat seama că ne mințise în repetate rânduri.
Când eram în gimnaziu, a plecat spontan într-o călătorie la Chicago. Nu plecase în interes de serviciu, fiindcă era casnică. Ne-a spus că era curioasă de Orașul Vântului, dar adevărul era că s-a dus acolo pentru el.
Vezi și: 12 metode prin care poți învăța cum să ai din nou încredere în cineva după ce te-a înșelat
Iată câteva truisme despre înșelat pe care le-am învățat de la femeia care m-a născut:
1. Concentrează-te pe ceea ce vrei și fă-o
La un moment dat, mama mi-a spus că vorbește cu prietena ei, Laila, iar când am rugat-o să-mi dea telefonul ca să pot vorbi cu fiica Lailei, Cami, mama mi-a făcut semn să plec.
Am insistat și am tot rugat-o să-mi dea telefonul. Aveam ceva important de discutat cu prietena mea, dar nu m-a lăsat. Adevărul este că ea nu discuta cu Laila, ci vorbea cu el, cu Charlie, deși tatăl meu era fix în camera alăturată.
2. Cu cât ești mai indiferentă, cu atât minciunile tale au mai mult succes
Mama mea a continuat să vorbească despre durerea ei sufletească. Am îndepărtat apoi telefonul de ureche și tot auzeam ce spunea, doar că mai încet. Nu voiam să fiu complice la infidelitatea ei. Îmi iubeam tatăl și știam că merita mult mai mult de atât. Ea nu îl trata cum trebuia și, din punctul meu de vedere, greșise enorm față de el.
M-am întrebat dacă tata a aflat vreodată despre infidelitatea sa și dacă acesta a fost motivul divorțului. „Charlie a fost singurul bărbat pe care l-am iubit.”, a spus ea cu hotărâre.
Numele tatălui meu era Peter, așa că în acel moment am înțeles că pe el nu l-a iubit niciodată. A vorbit foarte mult despre tot ce a făcut în acești ani, dar nu și-a cerut scuze nici măcar o dată și părea că nu are deloc remușcări. Nu se simțea absolut deloc vinovată pentru că a călcat strâmb în căsnicie.
Tot ce o interesa era Charlie și plângea după el. Era supărată că acesta nu și-a părăsit soția pentru ea. O durea că sacrificase tot pentru el și că nu a primit aceeași iubire înapoi.
3. Angajamentul este trecător, iar orice durere provocată altora prin înșelăciuni nu este importantă
Probabil că am internalizat mesajul ei, pentru că în prima relație serioasă am început să-mi înșel prietenul. Lucrul înfricoșător era că nu am simțit niciuna dintre emoțiile așteptate pe care le simt oamenii sănătoși atunci când înșală. Nu mă simțeam rău; mă simțeam îndreptățită să fac asta. Prietenul meu nu-mi oferea ce îmi doream, ce aveam nevoie, așa că am căutat acele lipsuri la altcineva.
Fără să vreau, multă vreme am imitat-o pe femeia care trebuia să fie modelul meu feminin. Și chiar a fost un exemplu pentru mine, doar că... nu unul bun. Felul în care eu și prietenul meu interacționam îmi amintea foarte mult de relația părinților mei. Eu eram rece și distantă ca mama, iar el se concentra pe fericirea mea. Se străduia să mă mulțumească și nu îi ieșea.
4. Fii sinceră doar atunci când îți convine
Am fost sinceră când m-am despărțit de iubitul meu, Jason, pentru a fi cu Stefan, tipul cu care îl înșelam. Mi-am dat seama că vorbele mele l-au rănit, dar nu am încercat să îi pansez rănile. Nu m-am exprimat deloc blând și nici nu i-am arătat că regret că l-am rănit. Mama nu-l cruțase pe tata și așa am crezut că se face.
Jason a fost devastat, iar eu am ignorat totul. Eram convinsă că o să treacă peste și gata. Nu mi-am dorit niciodată să fiu ca mama, iar când am realizat că mă comport ca ea, am avut un șoc.
Nu știu dacă Stefan știa că oamenii care înșală au tendința de a înșela iar și iar sau dacă pur și simplu nu simțea nimic pentru mine. Cert este că era mereu indiferent și niciodată nu m-am simțit pe deplin susținută sau iubită de el. Dacă îl înșelam, exista riscul ca el să se răzbune și să facă la fel. Toxicitatea relației noastre era mai atrăgătoare pentru mine decât ideea de a găsi pe cineva nou. Am fost împreună cinci ani și toți au fost nefericiți, iar apoi, cam în perioada în care tatăl meu a murit, ne-am despărțit.
Mi-am înșelat și următorii doi iubiți. Am încercat să nu mă simt vinovată de înșelat, dar am empatizat cu bărbații pe care i-am rănit. Nu eram atât de insensibilă sau egoistă pe cât mă prefăceam a fi.
Apoi am primit un alt telefon plângând de la mama mea. Deși trecuseră mulți, mulți ani de când Charlie o părăsise, ea încă plângea după relația lor. Era singură și tot se confrunta cu suferința pe care și-o provocase singură.
Să fi fost aceasta o privire asupra viitorului meu?
Poate că mama mea nu simțea remușcări pentru durerea pe care o provocase, dar eu începusem să am regrete. Imediat după acel apel telefonic am ales să nu mai înșel niciodată. Dacă nu sunt fericită în relația mea, vorbesc despre asta cu partenerul meu și încercăm să căutăm soluții. Dacă nu găsim o rezolvare, punem punct și este mai bine așa. Nu mai caut fericirea în altă parte, în timp ce țin un om pe loc, legat de mine.
Nici în ziua de azi, mama mea nu are niciun regret pentru durerea pe care ne-a provocat-o atât mie cât și tatălui meu, înșelându-ne și mințindu-ne. Nu realizează nici acum că a făcut ca înșelatul să pară un comportament normal și acceptat de societate.
Ea știa cât de supărat ar fi fost tatăl meu dacă ar fi auzit despre aventura ei de mult timp și a făcut tot ce a putut pentru a păstra secretul. Nu am aflat niciodată motivul oficial al divorțului părinților mei, dar eu una cred că tata i-a descoperit infidelitatea.
Poate că eu sunt fiica ei, dar nu trebuie să fiu ca ea. Nu trebuie să fiu atât de egoistă încât să nu conteze pentru mine durerea altor oameni. Ea m-a învățat să înșel, dar eu m-am învățat singură cum să rămân fidelă...
Acest articol este o adaptare a articolului publicat pe Your Tango.
Citește și: Mama l-a înșelat pe tata timp de șase ani înainte ca el să moară
Urmareste-ne pe Google News
