O scrisoare deschisă către cei care nu m-au ales
Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu dată la o parte de oamenii pe care îi iubeam, iar dorul de ei mă bântuie și astăzi. Sau poate este doar neputința pe care o simt când mă gândesc la lucrurile care au rămas nespuse. Sau probabil este vorba de explicațiile de care aș fi avut nevoie...
Întotdeauna știu că ceva a rămas nespus atunci când mă confrunt cu insomnia. Zile la rând mă trezesc între 2:00 și 3:00 dimineața. Am gura uscată și degetele grele. Simt nevoia de a mă mișca. Este mai mult un fel de mișcare a acestor gânduri care rămân blocate sub limba mea grea și se ascund în minte, dar nu vor să iasă la suprafață. Îmi dau seama că am reprimat foarte multe emoții și că ele vor cu orice preț să fie descărcate, doar că există un zid de care nu pot trece. Mintea mea este ca o închisoare...
Ca să mă eliberez din aceste lanțuri grele, am decis că e momentul să îți scriu ție o scrisoare. Da, tu, omul care m-a părăsit! Cu tine vorbesc acum... Nu cred că ți-ai schimba părerea despre mine, dar cel puțin nu ai mai putea pretinde că mă ignori. Dacă aș avea ocazia să-ți ofer un ultim dar de despărțire, ar fi maturitatea de a realiza că acțiunile tale îi afectează pe alții.
Acțiunile tale au avut un efect asupra mea. M-ai rănit. Continui să trăiești în iluzia că nu ai avut de ales. Eu nu mai am dreptul să trăiesc în această iluzie. Mă trezesc din ea în fiecare zi. Realitatea rece îmi amintește mereu că nu m-ai ales pe mine.
Oamenii spun că nu trebuie să trăim cu regrete și că e bine să lăsăm în spate tot ce-a fost. Eu nu pot să îi ascult și regret fiecare moment petrecut cu tine. Am fost naivă și parcă eram legată la ochi în timp ce tu făceai parte din viața mea. Corpul meu era învelit cu o pătură de lână cusută cu manipulare. Exact asta ai făcut, m-ai manipulat! Acum, tu continui să dormi liniștit în mizerie. Îți vei da seama că fundația pe care te afli este nelocuibilă. Nu este loc pentru tine, căci ai făcut prea multe, iar greșelile s-ar putea să nu îți fie vreodată iertate.
Nu vei câștiga niciodată dragostea pe care ți-o dorești atât de mult. Pot să pariez că nu se va întâmpla așa cum vrei tu, pentru că ai rănit alți oamenii, iar karma are grijă de toți.
A fost mai ușor să rămân pasivă și tăcută, ascultând toate minciunile pe care mi le spuneai. Erai oxigenul meu, prin tine respiram și refuzam să cred că nu ești sincer cu mine. În fiecare zi turnai și mai multă otravă în camera în care mă țineai prizonieră.
Pentru tine a fost ușor. Asta e tot ce ai știut să faci. Ai ales calea cea mai ușoară, dar nu ai bănuit niciodată că și tu ți-ai semnat sentința pe viață. Ai căzut într-o capcană și multă vreme vei rămâne prins în ea. Nici măcar nu vei înțelege ce înseamnă închisoarea pe care ai ales-o.
Fiecare primește răsplata pentru faptele sale. Va veni și rândul tău, nu mă îndoiesc. De acum nu mă voi mai gândi la tine, la fericirea sau la tristețea ta. Nu mă voi gândi la tine, așa cum nici tu nu te-ai gândit la mine. Ai trăit fără grija mea, fără să îți pese de durerile mele.
Acum sunt mult mai bine, chiar dacă ai plecat și mi-ai lăsat sufletul gol. Am o viață mai liniștită, iar aerul pe care îl respir este pur, nu mai este poluat de negativitatea pe care mi-ai sădit-o în suflet. Ușor, ușor, o să mă vindec.
Aș fi vrut să îți urez pace în călătoria ta prin viață, dar nu o voi face. Știu că liniștea în care stai nu e deloc liniștită. Mi-o amintesc perfect, fiindcă și eu am făcut cândva parte din ea. Credeam că dorm liniștită noaptea și nu înțelegeam de ce în fiecare dimineață aveam cearcăne sub ochi, de ce oboseala mea nu dispărea și de ce respiram tot mai greu cu fiecare zi care trecea.
Abia când ai plecat, am reușit să respir adânc. Și apoi, în sfârșit, m-am odihnit. Acum sunt mult mai bine și știu să mă bucur de fiecare gură de aer curat.
Acest articol este o adaptare a articolului publicat pe Thought Catalog.
Surse foto: Unsplash
Surse articol: Thoughtcatalog, Theodysseyonline, Idiva
Urmareste-ne pe Google News
