Atunci când Karen avea doar 14 ani, tatăl ei, Gregory, s-a stins din viață răpus de o boală cumplită, în stadiu terminal. Adolescenta de atunci a fost pusă sub responsabilitatea fratelui său mai mare, George, care atunci avea 22 de ani.
Din păcate, George nu dorea și nici măcar nu știa cum să îi ducă grija surorii sale, așa că a rugat alte rude să-l ajute. Nici măcar apropiații lor nu au fost de acord să o ia în grijă pe fată, iar la scurt timp după aceea, ea ajungea într-un orfelinat.
George, în schimb, încerca să își câștige traiul de zi de zi la un restaurant local. Nimeni din familia sa nu știa că avea cu totul un alt motiv pentru care a hotărât să își părăsească sora. El a ținut secretul timp de zeci de ani.
Treizeci și opt de ani mai târziu, când Karen avea 52 de ani, iar George avea 60 de ani, a avut parte și marea reuniune. Femeia a fost extrem de surprinsă să găsească un om al străzii pe veranda din fața casei sale. Da, într-adevăr. Era chiar fratele ei.
"Karen! Mă recunoști?", a întrebat el.
"M-ai lăsat la orfelinat acum 38 de ani. Din cauza ta, viața mea s-a schimbat complet. Ce cauți aici acum?", a întrebat ea, simțind cum obrajii i se încing de furie.
"Îmi pare rău, Karen. M-am simțit atât de vinovat încât nu am putut să mi te scot niciodată din minte. Nu există zi în care să nu mă gândesc la ceea ce am făcut și consider că a fost cea mai mare greșeală din viața mea. Mă aflu aici pentru că vreau să mă dezvinovățesc și să-ți dau ceva ce-ți aparține", i-a explicat George.
Karen a refuzat să-l lase pe fratele ei să intre în casă, așa că bărbatul a simțit nevoia să îi explice surorii sale, mai departe, ce s-a întâmplat cât încă era tânăr.
"Vezi tu, când eram mai tânăr, am fost egoist. Nu am vrut să devin tutore la 22 de ani, în timp ce toți prietenii mei se bucurau de viața lor. Am vrut același lucru pentru mine. Când mi-am dat seama că a te pune într-un orfelinat era o opțiune pentru mine, mi-am asumat acest risc, gândindu-mă că aș putea revendica eu moștenirea din partea tatălui nostru.", i-a mai spus el.
Bărbatul i-a mai povestit că, atunci când tatăl lor și-a dat seama că nu mai are mult de trăit, el l-a rugat pe avocatul familiei să pregătească o cutie cu obiectele lor de valoare. George, care la vremea aceea era un adolescent, i-a auzit în timp ce vorbeau și a început să se gândească ce ar putea face cu ea.
"Știam că, dacă acea cutie ajungea în mâinile avocatului, va trebui să împart moștenirea cu voi. Așa că, înainte ca el să o ia, am furat-o fără ca ei să știe. Tata a murit mai târziu în acea zi, iar după ce am fugit în alt oraș, nu l-am mai văzut niciodată pe avocat", a recunoscut George.
Karen a clătinat din cap, neîncrezătoare. Nu-i venea să creadă că fratele ei era atât de egoist. Cum să o lase la orfelinat doar pentru că își dorea să revendice de unul singur moștenirea tatălui lor. Chiar mai conta asta atunci?
"Nu am găsit niciodată nimic valoros în cutia aceea. Erau doar scrisori de la tata, pe care ți le scria direct ție. Mai era și o fotografie cu noi trei, în interiorul unei rame. Îmi pare rău că mi-a luat atât de mult timp să te găsesc, Karen. Îmi pare rău că am fost egoist", i-a spus el și a implorat-o să îl ierte.
"Cum m-ai găsit?" a întrebat Karen, foarte supărată.
"Într-o zi, am văzut numele tău în ziar. Scria că ți-ai condus elevii să participe la o competiție. Te-am văzut ieșind din școala în care lucrai și te-am urmărit până acasă. Am vrut să profit de șansa aceea de a vorbi cu tine, iar acum, în sfârșit, sunt aici", i-a explicat George.
"Mi-aș fi dorit să te fi putut ajuta pe parcurs, Karen. Întotdeauna am visat să mă revanșez față de tine, să mă asigur că vei avea toate cele necesare în viață, dar am ajuns să am atât de multe datorii și am rămas fără casă. Am încercat să mă întorc acasă, la casa noastră, dar guvernul a confiscat proprietatea după ce nu am revendicat-o cu atâția ani în urmă. Îmi pare rău, Karen. Tot ce pot să-ți dau este această cutie", a mai spus el, extrem de trist, în timp ce îi înmâna cutia surorii sale.
Karen a luat cutia imediat și a văzut în ea scrisorile vechi pe care i le lăsase tatăl ei. Femeia a început să plângă, căci începuse să-și aducă aminte de dragul ei tată, de momentele frumoase petrecute alături de el. În același timp, eram extrem de furioasă pentru că fratele ei egoist încercase să o priveze de amintirile sale cele mai de preț. Chiar și așa, i-a fost milă de el, așa că l-a invitat în casă să mănânce și să facă un duș.
George a început să se curețe, iar sora sa citea pe nerăsuflate scrisorile din partea tatălui lor. În ele, bărbatul vorbea despre călătoriile sale de afaceri și dădea indicii despre locurile unde le lăsase cadouri în vechea lor casă. Cele mai multe dintre ele au fost ascunse într-o gaură din pod.
Apoi, a descoperit câteva fotografii și a rămas foarte surprinsă atunci când a văzut că pe spatele uneia dintre ele scria "Dacă vei căuta, vei găsi!". Același lucru era notat pe toate scrisorile din partea bărbatului. Karen era atât de emoționată. Tocmai de aceea, s-a gândit că ar trebui să caute cadoul lăsat de părintele său. Era clar că el și-a dorit să îi ofere ceva special înainte de moarte.
Puțin timp mai târziu i-a cerut soțului ei să aibă grijă de George, iar ea s-a dus să verifice casa lor din copilărie. Locuința era încă abandonată, iar structura sa originală încă intactă. În ciuda faptului că în fața ei se afla o pancartă cu "proprietate guvernamentală", femeia s-a dus în pod pentru a căuta un cufăr. Era sigură că asta îi lăsase tatăl ei.
Și, spre surprinderea ei, podul părea neatins. Având instrucțiunile părintelui său, femeia a început să caute cutia despre care îi vorbise în scrisori. Nu a durat mult până când a descoperit-o și a început să cotrobăie, curioasă, în ea. Acolo, Karen a găsit bijuterii prețioase și câteva lingouri de aur. A luat totul și apoi a plecat spre casă.
Imediat după ce a luat cina cu soțul și fratele ei, femeia l-a rugat pe George să rămână la masă pentru a discuta.
"Am tot dreptul să te urăsc și chiar să te dau afară din casa mea. N-ar trebui să-ți arăt asta, pentru că nu știu care sunt adevăratele tale intenții de a apărea la ușa mea, dar uite", a spus ea, iar apoi și-a golit geanta.
George era șocat.
"Asta este ceea ce ne-a lăsat tata", i-a spus ea.
"Știu că probabil ai venit aici pentru că știai că voi fi singura care își va da seama ce a vrut să spună în acele scrisori. Așa că ia-le!", a mai adăugat ea, înmânându-i lingourile de aur.
"Tu și cu mine nu vom mai fi niciodată la fel. Tu prețuiești doar banii, iar eu voi prețui întotdeauna familia și caracterul mai presus de orice. Așa că ia aceste lingouri de aur și nu te mai întoarce niciodată", i-a mai zis Karen.
George s-a simțit îngrozitor auzind asta. Știa că sora sa are tot dreptul să îl acuze de așa ceva, însă chiar își dorea să-i demonstreze că se înșela în privința lui. Tocmai de aceea, bărbatul a decis să vândă lingourile de aur și a folosit banii pentru a-și repara casa. Apoi, a donat celelalte bunuri în scopuri caritabile.
După ce a văzut că fratele ei încearcă să se îndrepte, Karen a hotărât să îi mai dea o șansă și să încerce să îl ierte. Bărbatul s-a angajat ca agent de pază la școala la care lucra sora sa, iar apoi s-a mutat vizavi de aceasta. În scurt timp, cei doi frați au început să se înțeleagă tot mai bine și au hotărât să o ia de la capăt de dragul regretatului lor tată.
Tu ce crezi despre această poveste? A procedat bine Karen atunci când și-a iertat fratele?
Citește și: Tatăl a 4 copii refuză să-și trimită soția la azil și petrece 27 de ani având grijă de ea
Urmareste-ne pe Google News
