Atunci când am aflat că iubita mea, Lucia, este însărcinată, am fost foarte entuziasmat. Marele meu vis se împlinise, însă, din păcate, nu aveam să mă bucur prea mult de el. Din cauza unor dificultăți în timpul nașterii, prețioasa noastră fiică, Marla, a rămas paralizată, iar mama ei nu s-a putut acomoda niciodată cu situația asta. Ea suferea de depresie postnatală și, la un moment dat, a cedat greutăților din viața noastră de părinți și s-a hotărât să ne părăsească.
Astfel că am rămas de unul singur cu fata mea, iar de atunci parcursul existenței mi s-a schimbat pentru totdeauna. Dar nu am regretat nici măcar o secundă acest lucru. Până la urmă, Marla este lumina vieții mele. Este atât de inteligentă, curioasă... o adevărată luptătoare.
Sunt un tată mândru, iar mama mea, Rosetta, își adoră nepoata. A avut grijă de ea în fiecare zi, în timp ce eu mergeam la serviciu și m-a sprijinit din toate punctele de vedere. Nu am fost cel mai de succes om din lume, într-adevăr, dar m-am descurcat bine în orășelul din Virginia în care locuiam.
Pentru că mi-am dat seama că fiica mea este un mic geniu, mi-am propus să o ajut să se dezvolte și să înceapă să învețe lucruri noi. Atunci, una dintre prietenele mamei mele mi-a recomandat-o pe Patricia, nepoata ei, pentru câteva sesiuni de meditații. Ea era educatoare la grădinița locală și oricum avea nevoie de niște bani în plus, așa că "aranjamentul" nostru a funcționat de minune.
Patricia a fost atât de drăguță cu fiica și mama mea, iar totul în viața mea părea să meargă, în sfârșit, bine. Asta până când am întâlnit-o pe Ella și m-am îndrăgostit instant de ea...
Sincer, nu m-am gândit niciodată să mă văd cu o altă femeie după plecarea Luciei. Era prea dureros să mă gândesc că mama copilului meu ne-a abandonat, așa că am încercat să dau uitării acel aspect al vieții mele. Dar Ella a schimbat totul. Nu m-aș fi așteptat niciodată la asta. Era frumoasă, dulce și foarte atrăgătoare.
Am început să ne întâlnim, iar chimia dintre noi a fost extraordinară. I-am spus, de asemenea, că am o fiică, și chiar și-a dorit să o cunoască, ceea ce m-a bucurat enorm. Tocmai de aceea, într-o bună zi, am planificat o ieșire în familie la grădina zoologică. Era un loc sigur unde Ella ar fi putut petrece timp cu Marla. Speram ca în felul acesta să se poată cunoaște mai bine.
Am uitat, totuși, să menționez că fetița mea este paralizată... iar asta nu a încântat-o deloc pe Ella. Nu mă așteptam la reacția asta.
În acea zi, Ella a făcut ochii mari imediat ce a văzut-o pe Marla, însă s-a prefăcut că se simte bine pe tot parcursul ieșirii noastre. A fost zâmbăreață și s-a jucat cu fiica mea. Din păcate, după ce am ajuns acasă, am primit un telefon de la ea.
"Îmi pare rău. Eram deja ezitantă în legătură cu a mă vedea cu un bărbat care are o fiică, dar nu pot face asta", mi-a spus ea.
"Ella, nu-ți cer nimic. Marla este îngrijită de o mulțime de oameni. Tu nu vei fi responsabilă pentru nimic, iar ea este uimitoare. O să vezi", i-am spus, aproape implorând-o.
"Nu, nu pot. Îmi pare rău. La revedere", mi-a zis ea și a închis imediat.
Și asta a fost tot. În acel moment, Ella a ieșit din viața mea. Bineînțeles, nu voiam o parteneră care să simtă așa ceva față de Marla, dar tot eram devastat. Ea a fost prima femeie de care m-am putut atașa de când mă părăsise Lucia. Din fericire, mama mea m-a consolat și de această dată. Chiar și Patricia mi-a fost aproape.
"Uite, Ella a făcut ceea ce trebuia. A plecat înainte ca ea sau Marla să se atașeze, așa că s-a asigurat că nu îi va frânge inima. Nu toată lumea se poate ocupa de copii și nu toată lumea ar trebui să o facă.", mi-a zis Patricia.
"Ai dreptate.", i-am răspuns eu.
Mama mea mi-a zis același lucru și, treptat, mulțumită lor, am început să mă simt mai încrezător. Eram singur de prea mult timp și chiar îmi doream o nouă parteneră. Nu ar fi trebuit să renunț niciodată la întâlniri.
Cu toate acestea, nu mi-am imaginat niciodată că istoria se va repeta la nesfârșit. De exemplu, Oona, care era o femeie superbă, mi-a spus, inițial, că nu are nicio problemă cu faptul că am o fiică cu handicap, însă de fiecare dată când o invitam să o cunoască pe Marla găsea o scuză. În cele din urmă, mi-a zis că o presez și că nu poate face asta. Deci ne-am despărțit.
Lucrurile au mers la fel de rău și cu Janette. Nu i-am spus de la bun început că sunt tată, iar asta a deranjat-o cumplit atunci când a aflat. Aparent, asta era problemă pentru că "nu s-ar fi întâlnit niciodată cu un bărbat cu copii".
Încă trei femei, Maureen, Kyra și Vanna, m-au părăsit când au auzit de Marla, iar eu am fost devastat. Într-un final, chiar îmi pierdusem orice speranță. Am terminat-o cu întâlnirile pentru că, pur și simplu, nu am putut găsi o femeie care să-mi accepte fiica. Păcat! Marla avea atât de multă dragoste de oferit. Cu siguranță că orice persoană ar fi adorat-o dacă i-ar fi oferit măcar o șansă. Era timpul să merg mai departe. Nu mai aveam de ales, până la urmă.
Într-o zi, o aduceam pe Marla acasă după o excursie la acvariu. La un moment dat, în drumul nostru, mi-a cerut un baton de ciocolată și un suc de la magazinul din apropiere. Bineînțeles că nu am putut să o refuz.
Când mă pregăteam să plătesc produsele, micuța mea mi-a sugerat ceva foarte ciudat.
"Putem să cumpărăm un bilet de loterie?", m-a întrebat.
"Ce? De ce?", am râs eu, căci nu înțelegeam de ce ar vrea asta.
"Vreau să cumpăr unul. Poate că vom câștiga!", a spus Marla entuziasmată.
Nu am putut să-mi refuz fetița nici de data aceasta, așa că am cumpărat câte un bilet pentru fiecare. Nu avea nici cea mai mică idee că această decizie ne va schimba viața pentru totdeauna.
Puțin mai târziu, ne-am dus acasă la mama mea pentru a ne uita împreună la câteva dintre emisiunile de loterie. Ea obișnuia să facă asta în fiecare zi, iar Marla i-a "moștenit" pasiunea.
Dar cine ar fi crezut vreodată că în aceeași zi în care am jucat pentru prima oară la loto alături de fiica mea voi câștiga și marele premiu? Da, așa este. Exact asta s-a întâmplat.
În timp ce îmi aduceam ceva de băut din bucătărie, le-am auzit pe mama și pe Marla țipând puternic.
"Am câștigat! Am câștigat!", s-a auzit din sufragerie.
Eu am început să râd. M-am gândit că este o glumă.
"Sigur, am câștigat un milion de dolari!", le-am răspuns eu.
"Andrew, am câștigat!", mi-a spus mama, cu seriozitate, iar eu am început să o privesc lung.
Mi-au trebuit săptămâni întregi ca să înțeleg, în sfârșit, că totul era adevărat. Chiar și după ce am depus banii în bancă, am crezut că vor dispărea. Dar acolo erau... aproape un milion de dolari! Aveam atât de multe planuri cu ei...
Am început prin a face modificări prin casă, instalând rampe și facilitându-i Marlei accesul în orice loc din locuința noastră. De asemenea, am renovat și casa mamei mele pentru că fiica mea petrecea mult timp acolo. O mare parte din bani i-am investit în fondul pentru colegiu al fetiței mele pentru ca ea să poată studia ceea ce își va dori, acolo unde va vrea să o facă, în viitor. În plus de asta, am plătit toate facturile medicale și ipotecare restante.
După ce toate chestiunile importante au fost rezolvate, mi-am luat o mașină nouă, una pe care mi-o doream dintotdeauna. Nu a fost o achiziție înțeleaptă, într-adevăr, dar m-am gândit că ar fi bine să mă răsfăț. Meritam asta, nu-i așa? Restul banilor i-am economisit și am așteptat diverse ocazii pentru a-i investi și înmulți. Viața mea devenise mai bună, dar nu m-aș fi așteptat niciodată la ceea ce avea să se întâmple în continuare.
Să trăiești într-un oraș mic este absolut minunat până când îți dai seama că bârfele circulă foarte rapid. Și așa, toată lumea a aflat că mi-am cumpărat o mașină nouă în doar câteva zile... inclusiv Ella. Probabil de asta a și apărut la ușa mea, la scurt timp după asta.
"Andrew! Ce mă bucur să te văd!", m-a salutat ca și cum nu ar fi dispărut niciodată din viața mea și nu mi-ar fi frânt inima.
Dar, înainte de a o putea întreba ce căuta acolo, am văzut două mașini care se opreau pe strada mea. Din una dintre ele a ieșit Oona, iar din alta Jannette... Ce se întâmpla?
"Ce faceți toate aici?", le-am întrebat uimit.
"Am vrut să vorbesc cu tine", a răspuns Oona.
Iar Jannette și Ella au adăgat: "Și eu".
Vanna, Maureen și Kyra au apărut și ele imediat, iar situația devenea tot mai ciudată.
"Asta e o glumă? Ce naiba se întâmplă?", am întrebat, revoltat fiind de situație.
În tot acest timp, fostele mele iubite se uitau, încruntate, una la alta. Din fericire, mama mea a ajuns și ea la timp pentru a salva situația. Era însoțită de Patricia. O aduceau pe Marla de la școală.
Învățătoarea fiicei mele a coborât imediat din mașină, a ajutat-o pe mama să o așeze pe Marla în scaunul cu rotile, iar apoi a mers în spatele lor până în casă.
În tot acest timp, mama mea împingea scaunul fetiței mele și analiza fiecare femeie în parte.
"Patty, dragă. Du-o pe Marla înăuntru și închide ușa.", a spus ea, imediat cum a ajuns în dreptul ușii.
"Mamă, nu știu ce caută aici. Tocmai au apărut toate aici și încă încerc să aflu de ce...", am început eu să-i povestesc.
"Oh, Andrew. Te iubesc, dar uneori, bărbații nu sunt deloc inteligenți", a spus ea, în timp ce mă bătea pe umăr.
"Doamnelor. Ar trebui să vă fie rușine de voi înșivă", a mai adăugat.
Ella, puțin rușinată, a zis: "Am vrut doar să vorbesc cu Andrew pentru că ne-am despărțit într-un mod atât de îngrozitor".
"Serios? Ce convenabil. Știu de ce sunteți toate aici acum. Dispăreți! Ați aflat despre banii fiului meu și acum vreți să le dați o șansă lui și nepoatei mele, nu-i așa?", a mai continuat mama.
Nu aveam nici cea mai mică idee că asta se întâmpla. Am crezut că mama e nebună că spune așa ceva, dar, într-un final, am înțeles că acesta era adevărul.
"Plecați! Nu am niciun interes să vorbesc cu niciuna dintre voi. Plecați acum.", am spus eu, foarte calm.
Inițial nu au vrut să plece, dar mama le-a amenințat că va chema poliția și am reușit să scăpăm de ele. Ce ușurare!
După ce am intrat în casă, am început să râd. Eram, oarecum, uimit și amuzat de ceea ce se întâmplase. Nu-mi venea să cred că, dintr-o dată, atât de multe femei mă doreau... pentru că aveam bani.
Mama și Patricia erau la fel de amuzate ca mine. Și din fericire, deși nu știa ce se întâmplă, Marla părea să se simtă foarte bine. Era bucuroasă și mulțumită.
Puțin mai târziu, fiica mea s-a dus cu bunica sa în dormitor, iar eu am chemat-o pe învățătoarea ei să stea cu mine, pe veranda din spatele casei. Am povestit despre ceea ce s-a întâmplat și am râs amândoi bine. Apoi, mama mea a plecat după ce Marla a adormit, iar eu i-am mulțumit pentru tot ceea ce a făcut pentru mine.
Dar în acea seară, Patricia a mai rămas un pic cu mine, iar asta m-a făcut să îmi dau seama ce persoană minunată este. Femeia pe care mi-o doream atât de mult era chiar în fața mea, dar că eu nu am putut vedea asta din cauza problemelor pe care le aveam. Din fericire, am înțeles acest lucru în noaptea respectivă.
Câteva săptămâni mai târziu, am invitat-o în oraș, iar de atunci a început și frumoasa noastră poveste de iubire. Peste încă doi ani, ne-am căsătorit și ne-am promis să ne fim aproape unul altuia pentru veșnicie.
Marla a fost adoptată de Patricia atunci când avea 10 anișori, iar apoi s-a ales și cu doi frățiori mai mici, pe care, pur și simplu, îi adora. Și așa, în sfârșit, viața mea a devenit perfectă!
Uneori, cele mai bune lucruri din viață sunt deja acolo, în fața ta. Trebuie doar să deschizi ochii larg ca să le poți vedea.
Tu ce crezi despre această poveste emoționantă?
Urmareste-ne pe Google News
