"Omule, ar trebui să încerci să cânți într-unul dintre pub-urile din oraș! Nu am mai văzut pe cineva atât de bun de mult timp!", i-a spus un trecător lui Steve. "Și mai bine, am un prieten în industria muzicală. O să te pun în legătură cu el data viitoare când ne vedem!", a mai adăugat acesta.
"Mulțumesc foarte mult. Mulțumesc tuturor!", a strigat Steve, cu recunoștință, în timp ce oamenii din metrou îl aplaudau pentru prestația sa.
Ei nu știau că el își dorise cândva să devină muzician, însă totul a mers atât de rău în viața sa, iar acum era doar un om al străzii. Pentru a-și câștiga existența de pe o zi pe alta, Steve cânta la acordeon în stații de metrou. Totuși, viața sa avea să ia cu totul o altă întorsătură curând...
Într-o zi, după un nou "spectacol", bărbatul și-a împachetat lucrurile și a hotărât să ia metroul pentru a ajunge într-un loc unde să poată mânca. Din fericire, în aceea zi câștigase mai mult decât se întâmpla să o facă în mod normal și își permitea o masă consistentă. Atunci când trenul a ajuns în stație, bărbatul a coborât repede scările și s-a îndreptat, bucuros, către intrare. Era convins că va avea parte de o zi minunată.
Însă în timp ce încerca să-și facă loc printre trecători, Steve a observat o fetiță dezorientată, care nu părea să aibă mai mult de șase ani. Micuța tocmai ce ieșise din tren și se uita confuză în jur, în timp ce plângea cu disperare. Avea un rucsac în spate și nu era niciun adult în apropierea sa. "Este atât de mică și, totuși, singură. Oare s-a pierdut?" se întreba Steve în timp ce o privea și, în cele din urmă, a hotărât să se apropie de ea.
"Bună ziua, domnișoară. Te pot ajuta cu ceva?", a întrebat-o el, cu voce blândă.
Ea a dat din cap, încă plângând: "Eu... mi-am pierdut tatăl. Nu-l găsesc nicăieri".
"Cum îl cheamă? Sau cum arată? Te pot ajuta să-l găsești.", i-a răspuns bărbatul.
"Mami îi spune lui tati Andrew, dar eu îi spun tati, și este foarte chipeș", a spus ea.
"În regulă, în regulă. Deci îl vom găsi pe tăticul Andrew destul de repede! Dar, înainte de asta, trebuie să nu mai plângi, pentru că niciunui tătic nu-i place să-și vadă fiica drăguță plângând, bine?", a mai adăugat bărbatul.
"Dar cum îl vom găsi pe tati? Nu-l văd pe tati nicăieri!", a spus ea îngrijorată, în timp ce își ștergea lacrimile.
Afară era tot mai frig, iar Steve nu voia să o lase pe fată singură în gară. Tocmai de aceea, a rugat-o să vină cu el până la cea mai apropiată cafenea, pentru a-i cumpăra ceva bun și pentru a sta împreună la căldură. Ulterior, voia să anunțe autoritățile că micuța s-a pierdut pentru a putea începe să-i caute tăticul.
"Apropo, numele meu este Steve. Pe tine cum te cheamă? Vrei să bei o ciocolată caldă delicioasă înainte de a-l găsi pe tata?", a întrebat-o el.
"Dar tati mi-a spus să nu accept nimic de la străini! Și dacă ești un om rău?", a zis micuța.
"Dar oamenii răi nu fac rău copiilor? Eu nu vreau să-ți fac rău! Vreau să te ajut să-ți găsești tatăl!", a râs Steve.
"Bine, dar ne vom întoarce curând. Îmi place ciocolata caldă, dar trebuie să-l găsesc și pe tati....", a spus ea, după ce l-a privit, confuză, timp de câteva secunde.
"Sigur, sigur, domnișoară. Cum spui tu", i-a zâmbit Steve.
Puțin timp mai târziu, la cafenea, Steve a cheltuit toți banii pe care îi câștigase în acea zi pentru a-i cumpăra fetiței tot ce și-a dorit. Știa că se va culca flămând în noaptea respectivă, dar măcar făcuse o faptă bună.
În timp ce fetița, Mia, mânca hamburgerul și se delecta cu o ciocolata caldă, bărbatul îi tot cerea detalii despre tatăl ei. Se pare că aceștia erau în drum spre școală, dar din cauza aglomerației de la metrou s-au pierdut unul de celălalt în stație. Ea nu știa ce să facă atunci când nu și-a mai zărit părintele, așa că a început să plângă.
După ce a aflat aceste lucruri, Steve s-a gândit că ar fi bine să se întoarcă în stația de metrou pentru a-l căuta pe tătic și pentru a anunța autoritățile că fetița s-a pierdut. Așa că a luat-o pe Mia și s-au dus direct la locul unde s-au întâlnit pentru prima oară cu puțin timp înainte. Chiar când mergea să discute cu autoritățile, bărbatul a auzit în difuzor că tatăl fetiței o căuta. Din fericire, cei doi s-au reunit imediat.
"Mia! L-am găsit pe tatăl tău! Vino încoace!", i-a zis el, iar apoi a luat-o în brațe și s-a grăbit spre cabina de anunțuri.
Dintr-o dată, Mia a început să strige și să dea din mâini. "Tati! Sunt aici!"
"Țineți-l! E acolo! Încearcă să-mi fure fiica!", a strigat Andrew, iar apoi a smuls-o pe Mia din brațele lui Steve.
"Cum îndrăznești să te atingi de ea? Stai departe de fata mea!", a mai zis el.
"Dar, domnule...", a încercat Steve să intervină.
"Tată! Steve te-a găsit! Nu te supăra pe el. Mi-a luat un burger și o ciocolată caldă. Steve e drăguț, la fel ca tine, tati!", a zis micuța.
"Nu te-a rănit?", a întrebat Andrew, confuz, iar Mia a dat din cap.
"Nu este un om rău, tati", a mai zis fetița, încrezătoare.
"Poate că sunt un om al străzii, dar nu sunt o persoană rea la suflet, domnule", a spus Steve, încercând să se apere.
În acel moment, Andrew și-a dat seama că nu ar fi trebuit să se comporte așa cu Steve. Tocmai de aceea, s-a gândit că ar fi bine să îl recompenseze pentru că i-a dus grija fetiței sale. Însă bărbatul i-a refuzat banii. El voia doar să știe că fetița este bine acum că s-a reunit cu părintele ei.
"Este în regulă, domnule. Mă bucur doar că am putut să ajut. Deși nu-mi pot permite prea multe, am și eu o inimă. Nu trebuie să mă răsplătiți", a mai zis Steve.
Apoi, Mia i-a făcut cu mâna lui Steve, iar Andrew i-a mulțumit din nou.
***
A doua zi după această întâmplare, Steve s-a dus, din nou, să cânte la metrou. În timp ce se pregătea să își încheie spectacolul, a zărit-o pe micuța Mia care îi făcea cu mâna.
"Mia?", a zâmbit Steve.
Din fericire, de data aceasta fetița nu era singură, ci cu părinții ei.
"Bună ziua, scumpo. Ce cauți aici?", a întrebat-o bărbatul.
"Am venit să-ți dau un cadou, Steve. Tu m-ai ajutat, așa că vreau să te ajut și eu. Dar există o regulă: nu poți refuza ajutorul meu!", i-a zis Mia.
"Oh, chiar așa?", a râs Steve, iar apoi a deschis cutiuța.
Înăuntru a descoperit un set de chei.
"Ce este asta?", a întrebat el, confuz.
"Este noua ta casă, Steve!", a strigat Mia, entuziasmată.
"Nu se poate! Este adevărat?", a răspuns el, iar ochii i s-au umplut de lacrimi.
"O meriți, Steve! Ești un om altruist care mi-a ajutat fiica. Acesta este doar un mic cadou. Este o casă mobilă. Compania mea este specializată în așa ceva. Sper că te va ajuta!", a zis Andrew, la fel de entuziasmat ca fiica sa.
"Binele se întoarce întotdeauna cu bine, Steve! Mămica și tăticul meu m-au învățat asta! Ai făcut bine, așa că ai primit bine!", a adăugat ea și l-a îmbrățișat.
În tot acest timp, Steve plângea de fericire. Nu putea crede că, în sfârșit, avea o casă...
Citește și: Omul străzii care și-a părăsit sora cu 38 de ani în urmă se întoarce la ea cu ceva surprinzător
Urmareste-ne pe Google News
