„Acest tărâm” se zguduie și te zguduie: radiografia unui roman fantasy genial
De când nu ai mai citit o carte de-a lungul paginilor căreia ți-e teamă să și respiri fiindcă ai putea pierde o dezvăluire senzațională, un amănunt aparent banal, dar în realitate esențial, un indiciu de o copleșitoare importanță? Respiră adânc, numără până la 10, fă câteva exerciții de acuitate mentală, joacă puțin șah sau completează un rebus: „Acest tărâm” nu e nici pe departe o lectură banală, ușoară sau superficială, și îți reclamă orice dram de atenție numai ca să ții pasul cu geniala sa scriitoare. Dar ne place, și încă cum!
Imaginează-ți un tărâm paralel creat de zeii rohmani numiți „Blajini”, o serie de făpturi supranaturale care, alături de mama lor, Știma Apei, au dat naștere nu numai unui univers, dar și populațiilor care viețuiesc pe întinderile sale. Astfel îi avem pe gemenii Tezar și Rusca, ce i-au zămislit pe puternicii și curajoșii zatogi, de unde s-au divizat nemiloșii razatogi, alături de care trăiesc, ca într-un basm, căpcăunii, balaurii, sânzienele și rusaliile, lupii Sâmbetei și fulgerătorii, toți existând alături de zeitățile ce continuă să le poarte de grijă fără să interfereze, cu voința lor divină, în treburile mărunte ale Copiilor lor.
Alături de acest tărâm fascinant regăsim, într-o realitate paralelă, lumea noastră, cu bune și cu rele. Sună cunoscut? Ei bine, „leapădă-te” de orice preconcepții, fiindcă Daria Logofătu e gata de un tur de forță plin de neprevăzut și de originalitate, în care ești îndemnată să uiți de tot ce credeai că știi despre universurile paralele.
Așa se face că primul volum din seria „Hotare” debutează în mare stil când buciumarii trimit vorbă către Căpetenii și către rohmani (zeități) să se adune la Marele Sfat ținut în jurul Copacului Alb, unde vor discuta chestiuni de mare importanță și unde este chemat și Ra Tamzir, cel pe care să spulbere fragila pace din Tărâm. Dar dificultățile sunt chiar mai mari decât par, iar cititorului înmărmurit i se spune încă de la început că Stâlpii Tărâmului se clatină, că Apa Sâmbetei clocotește și că, în adâncul Pădurilor Neumblate o făptură hâdă râde, și râde, și râde. Cititorii nu știu, sărmanii de ei, ce înseamnă toate acestea, dar vor afla cât de curând. Și le va plăcea.
Imediat după ce ne atrage atenția asupra pericolelor ce amenință Tărâmul, romanul ne aduce cu picioarele pe Pământ, la propriu și la figurat. Poposim în lumea lui Demi Edlen, o tânără ce duce o existență pașnică, face voluntariat la un centru de copii, fără să înțeleagă de ce simte nevoia să îi ajute pe cei mai năpăstuiți și abandonați, și trăiește într-o casă superbă la malul unui lac în care înoată zi de zi. Dar aceasta este fațeta obișnuită a vieții protagonistei. Cea neobișnuită, necunoscută nici de fratele său, psihoterapeutul Darius, nici de verișorul Emilian, un antreprenor putred de bogat, e populată de vise înspăimântătoare palpitând în jurul unui vârtej de apă ce se agită tot mai adânc, amenințând să o înghită sau, poate, cine știe, să o scoată la suprafață.
Atunci când Demi e vizitată de amica sa Edna și descoperă că se află în centrul unor cutremure înspăimântătoare ce par să o ocolească numai pe ea, fata va deveni „subiectul” unor cercetări de o mare amploare, desfășurate de cuceritorul om de știință Ferdinand Ariman, cu finanțarea verișorului Emilian. Împreună cu fratele său, fabuloasa Edna și soțul său Nikolai și echipa de la EdlenCorp., Demi trebuie să descâlcească misterul cutremurelor și să evite ciocnirea între Universurile paralele în timp ce chibzuiește la afirmațiile incredibile ale unui tânăr cu aspect fizic neobișnuit ce își spune Sagan și care afirmă, nici mai mult nici mai puțin, că e fiul său.
Toate acestea fără să știe că, în Tărâm, Căpetenia zatogilor, Rhemos și fiica sa, Meda, se pregătesc să participe la Marele Sfat și să aibă surpriza vieții lor, în timp ce soția sa Inesa rămâne să păzească Zatargul alături de fiul Andros și Animaele lor, respectiv animale fantastice care le sunt dăruite la naștere zatogilor și care nu îi părăsesc până la sfârșitul zilelor. Mai ai nevoie de un motiv ca să te scufunzi, cu minte și suflet, în lumea fabuloasă a acestui roman uluitor?
La Hotarul dintre real și imaginar, ești pe cale să poposești în aventura vieții tale
„Odată ca niciodată, în vremurile de început, Zgripțor, întâiul fiu al Știmei, lucra neostoit la Facerea Tărâmului împreună cu Mama sa. Dar Tărâmul era mare, și cum să potrivească ei doi, așa, singuri-singurei cum erau, luminile în ceruri, adâncurile în ape, acele în ramurile brazilor…”
„Perturbațiile puternice produc efecte semnificative în universurile paralele și fac posibilă interacțiunea dintre ele. Ceea ce se întâmplă de unsprezece săptămâni este rezultatul unei astfel de perturbații în alt univers, care, în prezent, îl afectează pe acela în care existăm și noi.”
Ceea ce ți-am oferit mai sus este doar o mostră a uluitorului geniu al scriitoarei Daria Logofătu dar, mai ales, al bogăției sale de vocabular cu adevărat excepționale. Autoarea creează două lumi, dar plăsmuiește din bagheta talentului său nu numai tărâmuri, personaje și evenimente, ci conferă identitate și substanță invențiilor sale prin intermediul instrumentului de bază al unui scriitor, limbajul. Trecerile de la exprimarea tipică basmelor la vocabularul caracteristic creațiilor SF, în care se discută cu credibilitate despre teoria multiverse-ului, sunt pur și simplu impecabile și nu putem decât să intuim ce minte briliantă și ce volum de cunoștințe trebuie să existe în spatele unei asemenea reușite.
Am ținut să lăudăm mai întâi de toate bogăția vocabularului acestui „dicționar ambulant” pe nume Daria Logofătu fiindcă, din păcate, nu o mai regăsim azi la mulți autori. Dacă expresivitatea, plasticitatea imaginilor, dialogurile spumoase și autentice sunt dovada harului unui autor înzestrat, ce poate jongla cu orice stiluri, imaginația bogată și fantezia rodnică reprezintă virtuți ale genului fantasy. Creând două lumi vii și bogate, la fel de tentante – o altă dificultate, în scrierile de gen cititorul fiind în mod natural înclinat să savureze mai mult o acțiunea dintr-o anumită parte - Daria Logofătu ne-a cucerit fără drept de apel. Nu ne pare rău că părăsim aventurile zatogilor fiindcă știm că ne așteaptă Demi, Edna – preferata noastră -, Ferdinand și Sagan, iar apoi nu regretăm să ne luăm la revedere de la aceștia fiindcă știm că ne vom întâlni cu Meda, Andros, părinții lor, Tămăduitoarea și Blajinii.
Un alt atu formidabil al „Acestui tărâm” este ritmul rapid al acțiunii. Ți-am spus că îți va fi greu să ții pasul cu viteza fulgerătoare cu care se petrec evenimentele în roman și îți precizăm că poate fi necesar să îți iei notițe. Din acest punct de vedere, Daria Logofătu e nemiloasă cu cititorul neimplicat și superficial, dar merită: doar pleci în aventura vieții tale, prin două tărâmuri minunate, cum să pornești la drum neînarmat cu sabia ascuțită a atenției și cu scutul răbdării? Doar știm cu toții ce se întâmplă cu cei care pornesc nepregătiți la luptă…
În loc de concluzie, nu am putea să nu recomandăm mai călduros „Acest tărâm” de Daria Logofătu. Un debut „fabulos, strălucitor și captivant”, sclipitor, original și uluitor de proaspăt, romanul te așteaptă să îl descoperi pe site-ul Editurii UP, următorul volum, „Celălalt tărâm”, urmând să fie lansat la târgul de carte Bookfest.
Urmareste-ne pe Google News
