Sunt rare dățile când întâlnești o carte care te marchează cu adevărat, care își pune pecetea nu numai pe mintea, cât și pe sufletul tău. Inclusiv cititorii pasionați experimentează rar astfel de momente de grație și, dacă ești norocoasă, poți număra pe degetele ambelor mâine acele ipostaze deosebite în care, ca în poveștile lui Eliade, sacrul se împletește cu profanul. Un adevărat miracol, întâlnirea cu o carte unică ți-o vei aminti mereu.
Poate vei fi de părere că ne-am început recenzia cu cuvinte mari, dar suntem sigure că ne vei da dreptate odată ce vei face cunoștință cu „Continentul pierdut”, al doilea volum din seria „Somnul zeilor” de O.G.Arion. Dacă ai citit „La marginea lumii” (dacă nu, e musai să o faci cât mai curând), știi deja la ce să te aștepți: regal al imaginației, descoperiri epocale, întorsături de situație tremurătoare, personaje bine conturate și world building de excepție. Dar „Continentul pierdut” ia toate aceste ingrediente, le amestecă cu iscusință, le condimentează din plin cu pasiune și fantezie, și ceea ce reiese e un mix și mai delicios, și mai acaparator și mai imposibil de lăsat jos decât prima carte din serie. Îndrăgostește-te de un sequel perfect scris în rândurile de mai jos!
„Continentul pierdut” dincolo de marginea lumii
„La marginea lumii” se încheia într-o stare de pace fragilă precum pânza de păianjen. Elandria, cel mai mândru regat al lumii fantastice imaginate de Oana Arion, își revine în urma aprigului război cu Villia sub conducerea înțeleaptă a lui Rokkas, paladinul însărcinat de defunctul rege Trephor să rămână regent până ce prințul moștenitor, Aserthe, își va ostoi setea de cunoaștere și de aventură. Soarta celorlalte vlăstare regale e la fel de turbulentă: Yatis, prințesa patricidă, a dispărut, iar Elah, mezina regelui, e o visătoare ce tânjește la peripeții precum fratele său mai mare. La începutul romanului, numai Blayne, prințul-mezin, pare să își fi găsit menirea, fiind instruit în arta luptei la Marea Școală din Lokras, dar, cum știi deja, întunecate sunt căile Oanei Arion, așa că nu te baza prea tare pe această aparentă stabilitate.
Sursa foto: Facebook Oana Arion
Însă, spre deosebire de incipitul primului volum al seriei, nu Elandria, ci scânteietorul Dantell, leagăn al diamantelor și al luptătorilor vajnici, ne primește cu brațele deschise. Sau nu, dat fiind faptul că e sfâșiat de o epidemie numită „molima sângerie” și care îți va aminti, cu alai de fiori, de pandemia cu care încă ne mai confruntăm și noi.
În Dantell nu își găsește adăpost însă numai o boală teribilă, dar și o tânără dulce și frumoasă, prințesa Diomira, nimeni alta decât viitoarea mireasă a lui Aserthe. Deși prințul e în continuare îndrăgostit de vrăjitoarea Oona, realizează că dragostea îi va fi sufocată de datorie. Dar, înainte de a-și așeza coroana pe părul arămiu și de a-și lua locul alături de regina sa, Aserthe pornește alături de prietenii cu care am făcut deja cunoștință în aventura vieții sale, aceea de a descoperi continentul pierdut, porțiunea de lume desprinsă după marele cutremur și intrată în legendă.
Prințului îi stau alături paladinul Philibert, uriașul cinic cu inimă de aur, magul Surya, un chimeryan înzestrat cu un metal vrăjit ce poate să ia orice formă și, firește, aleasa inimii sale, frumoasa Oona. Dar, pe măsură ce visul prințului prinde contur, și alte personaje fascinante sunt atrase de el, precum fluturii de lumină: fostul amant al lui Yatis, Mazen, își câștigă izbăvirea slujindu-l pe fratele iubitei sale, iar uriașul Lymmir din Dantell caută să își îngroape durerea în expediția zguduitoare de lumi. Excentricul și coloratul grup este completat în chip iscusit de Esai, aventurierul chymerian trimis să recupereze pentru magul Nawal metalul ciudat al lui Surya și Remy, un învățat membru al unui ordin secret de la Marea Școală care trebuie să îl împiedice pe Aserthe să descopere taine pe care mai marii săi le vor etern îngropate. Cu inimi nobile și brave, debordând de curaj și determinare sau, dimpotrivă, animate de impulsuri ascunse și de intenții îndoielnice, personajele noastre se prind într-o horă a sacrificiilor și a trădărilor, împestrițată cu răsturnări teribile de situație și colorată în tușe irezistibile de fantezia fremătătoare a autoarei.
Iar atunci când Aserthe află că viitoarea sa mireasă, Diomira, a căzut răpusă de teribila boală, ne îndoim de toți și de toate. În acorduri de epopee universală, totul începe și se termină pe Plaja de Argint, acolo unde eroii noștri poposesc, cu mic cu mare, unde nimeni nu i-ar fi văzut vreodată: la granița cu continentul pierdut. Fiare fantastice, vegetație luxuriantă, oameni-neoameni, ținuturi noi și fascinante și o lume vibrantă care se pleacă la picioarele tale, deschizându-se precum petalele unei flori preafrumoase: iată numai o mică parte din ce te așteaptă.
Citește și: „Al zecelea clan: Focul” - Oana Arion ne încântă din nou
„Continentul pierdut” este tot ce visai și un pic mai mult
Când debutezi o serie fantasy cu un roman strălucit, așa cum este „La marginea lumii”, îți asumi un risc, acela al așteptărilor copleșitoare. Atunci când a zugrăvit cu măiestrie lumea magică a Merikas-ului, cu regatele ce amintesc de politica și intrigile briliante din „Urzeala tronurilor”, dar îmbogățite de fecunditatea imaginarului din „Stăpânul inelelor”, Oana Arion a ridicat o ștachetă aproape imposibil de atins. Cum ar putea să rivalizeze, darmite să depășească în strălucire nestemata literară reprezentată de primul volum al seriei?
Dacă exista cineva care să ne surprindă, aceea este Oana Arion. World building-ul din „Continentul pierdut” e la un nivel superior față de ceea ce ne-a cucerit și ne-a încântat în „La marginea lumii”. Autoarea descătușează toate energiile creative, stârnește furtuni în sufletele noastre și ne gâdilă imaginația cu penelul ascuțit al talentului său, îndemnându-ne să visăm la teritorii pierdute. Dacă în prima parte a seriei am călătorit în fascinanta Elandrie, în savuroasa Chymeria și în sălbatica Villia, în „Continentul pierdut” poposim fugitiv în Dantell și descoperim apoi alături de Aserthe lumi legendare. Luându-și zborul dintre hotarele stricte ale regatelor, Oana Arion se dezlănțuie creionând universuri nemaiîntâlnite în care nu există restricții. Încântată de magia expedițiilor temerare cu iz de „Toate pânzele sus”, respiri aventura cot la cot cu personajele, tremuri cutremurată de urletele scoase de ființele cu șase ochi sau contempli înfrigurată ceața ucigașă care amenință să ne răpună personajele preferate. Minunile pe care autoarea le plăsmuiește din nimic, precum o zeiță a imaginației, te vor ameți: la fiecare colț al lumii noi descoperi o creatură fascinantă sau o invenție nemaivăzută, iar paginile vor zbura într-o permanentă stare de încântare.
Sursa foto: Facebook Oana Arion
Dar nu numai inventivitatea și creativitatea romanului ne determină să ne declarăm cucerite, cât mai ales imprevizibilitatea sa. „Continentul pierdut” își croiește propria cale care deviază de multe ori de la cursul stabilit de predecesoarea sa. Autoarea ne momește, ne intrigă, ne duce de nas și ne îndrumă apoi în direcția corectă, iar noi o urmăm dornice de mai mult. Realizezi curând că te poți aștepta la orice, iar marele atu al „Continentului pierdut” este tocmai acesta: nu se teme să apuce pe propriul drum, să pășească ferm în teritorii necunoscute, la propriu și la figurat, să se joace cu așteptările noastre și să le spulbere fără pic de regret. Dacă multe sequels suferă din cauza firului previzibil (da, „păcat” de care s-a făcut vinovat până la urmă și marele „Game of Thrones”), al doilea roman al seriei „Somnul zeilor” ocolește cu grijă această capcană și este oricum, numai ușor de anticipat nu.
Așadar, dacă tânjești după expediții captivante în necunoscut, dacă jinduiești să zbori pe aripile imaginației, într-o companie selectă cu prinți, prințese, eroi și monștri sau dacă pur și simplu vrei să te scufunzi într-un roman unic, atunci nu ezita să adăpostești „Continentul pierdut” în casa ta. Nu de alta, dar dacă oamenii mari au televizoare cu ecran gigant, iar cei extraordinari biblioteci de dimensiuni epocale, cei cu adevărat deosebiți se pot mândri cu o realizare: că în acea bibliotecă-mamut găzduiesc măcar o carte semnată de magica Oana Arion.
Abia așteptăm să citim impresiile tale! Tu ai de gând să comanzi „Continentul pierdut”, disponibil la precomandă pe site-ul editurii UP?
Urmareste-ne pe Google News
