Aceste întrebări o macină pe o femeie de aproximativ 20 de ani, care și-a făcut povestea publică pe internet. Și-a scris problemele, gândurile și nemulțumirile pe MumsNet, dar a făcut acest lucru sub anonimat, folosind numele de utilizator „PolkaBlue”. Noi o vom numi Paula în rândurile următoare, pentru a ne fi mai ușor să analizăm situația prin care trece.
Paula este căsătorită de la o vârstă fragedă și are deja copii cu bărbatul pe care îl iubește, doar că el suferă de depresie și uneori are un comportament nepotrivit față de familie. Atât ea, cât și cei mici suferă enorm din cauza gesturilor pe care le face în preajma lor și din cauza vorbelor pe care le aruncă la nervi.
„Cum știi când este momentul potrivit pentru a te despărți/divorța? Îmi iubesc cu adevărat soțul. Ne-am căsătorit relativ tineri. De când avem copii, am constatat că resentimentele se strecoară între noi. Din ce în ce mai mult. El are depresie. Nu vrea să facă terapie (i-am sugerat de multe ori). Este într-o dispoziție proastă de atât de mult timp... Țipă și înjură copiii, creează o atmosferă proastă în casă. Câteodată ne tratează cu indiferență.
Dar când este bine dispus, este atât de drăguț, iubitor, bun cu copiii, distractiv. Suntem cei mai buni prieteni. Am început recent să țin evidența zilelor bune și zilelor proaste (lucru pe care l-am amânat mult timp, pentru că știam care va fi rezultatul). Sunt mai multe zile rele decât bune. Viața și totul i se pare foarte dificil. Dacă face ceva pentru copii, i se pare că depune un mare efort care îl epuizează. La fel și cu munca - ore relativ puține/un loc de muncă foarte puțin stresant, dar tot se simte epuizat.”, a scris Paula.
Autoarea postării nu depinde în nicio privință de soțul ei, ci a rămas lângă el din iubire. În ciuda acestui fapt, în ultima vreme a început să se sature de toată situația prin care trece și să se gândească la separare. Iată ce a mai împărtășit cu alți părinți care navighează pe site-ul menționat anterior:
„Am o slujbă de nivel înalt, foarte bine plătită și nu am nevoie de el din punct de vedere financiar. Aici au început să se strecoare gândurile. Nu am nevoie de salariul lui pentru a plăti ratele/facturile/cheltuielile. Nu am nevoie de ajutorul lui pentru îngrijirea copiilor. Pe măsură ce trece timpul, realizez că fac aproape totul de una singură: dimineața duc eu copiii la școală, pregătesc cina, le fac baie, rutina de culcare... Înainte eram supărată, dar acum doar ascult vocea din mintea mea care spune „oricum nu am nevoie de el”. Sunt o persoană foarte energică și pot face față provocărilor. Deși am nopți nedormite din cauza problemelor copiilor, mă descurc fără ajutor și lucrez cu normă întreagă. Doar că m-am obișnuit acum.”
Și atunci oare ce o ține în loc? De ce nu a divorțat Paula deja? Să fie părerea celor din jur? Să se gândească la sentimentele soțului ei și la problemele lui care s-ar putea adânci? Să aflăm argumentele sale:
„Sunt atât de tânără, copiii sunt mici, divorțul l-ar devasta pe el, pe familiile noastre, pe toată lumea. Pentru toți ceilalți suntem cuplul perfect. Când este fericit, mi-aș petrece restul vieții cu el, fericită. Dar când e nefericit, am această voce în cap: „Nu vreau să-mi petrec restul vieții în felul ăsta”. Indiferența, proasta dispoziție... Nu pot să-mi petrec restul vieții în felul ăsta.
Întotdeauna am depus atâtea eforturi pentru a-l face fericit. Simt că tot ce fac e pentru a-l face pe el fericit. Va fi fericit când ne vom putea permite o casă mai mare, când își va schimba serviciul, când vom avea mai mulți bani, când vom avea o pisică, atunci când îi voi putea cumpăra o motocicletă, etc. Dar nu funcționează niciodată. Și abia recent am început să mă gândesc serios că ar trebui să renunț. Urăsc această idee! Dar, sincer, este epuizant și, după cât de mult s-a îmbunătățit viața noastră, el tot pare mai nefericit pe zi ce trece. Își dorea cu disperare copii și o familie.”
Citește și: Nu înțeleg de ce bărbații își revin așa repede după o despărțire, cum reușesc asta?
După ce le-a oferit internauților toate detaliile, a cerut părerea lor sinceră și sfaturi care ar putea să o ajute în problemele pe care le are. Se pare că nu știe ce să facă. Dacă rămâne cu el, compromite dezvoltarea armonioasă a copiilor, dar dacă îl părăsește, dă cu piciorul la tot ce au construit. Și cum rămâne cu „împreună la bine și la greu”?
Unii oameni au sfătuit-o să rămână cu el, în timp ce mulți alții i-au sugerat să fugă din această relație toxică și să se gândească la cei mici. Iată câteva comentarii adăugate la postarea ei:
„Nu am avut niciodată un soț ca al tău. Cu toate acestea, părinții mei s-au detestat unul pe celălalt cam de la început. Au rezistat până când am împlinit 12 ani, după ce tocmai terminasem școala și ajunsesem la adolescență. Acesta nu este un mediu bun pentru copiii tăi. Resentimentele tale vor crește. Relațiile sunt bazate pe reciprocitate, dar se pare că doar tu oferi totul aici. Nu lăsa lucrurile să se înrăutățească până când vei ajunge să ai o aventură.
Soțul și cu mine suntem împreună de aproape 35 de ani. Am trecut prin momente grele și am învățat cum să facem față evenimentelor importante în viață. Au existat o mulțime de compromisuri, dar nu a fost niciodată dificil. Aveți grijă de voi.” - RosesAndHellebores.
„Se pare că recompensezi acest comportament, cumpărându-i lucruri care îl fac fericit. Fostul meu soț era la fel. Te va trage în jos și nu este un mediu plăcut pentru copii. Dă-i un ultimatum, primește ajutor sau s-a terminat.” - NHSmummy84.
„După cum spui, pare foarte deprimat. Dacă partenerul meu de viață ar fi fost grav deprimat, aș fi fost înțelegătoare și l-aș fi sprijinit, atât timp cât ar fi făcut un efort pentru a primi ajutor și pentru a îmbunătăți situația, nu doar pentru el, ci și pentru familie. Refuzul de a obține ajutor este partea care ar fi o problemă pentru mine. Refuzul de a primi ajutor de dragul celorlalți membri ai familiei pe care comportamentul său îi afectează ar fi inacceptabil pentru mine.” - candycane10
„Dacă țipă, înjură copiii și te tratează cu indiferență, înseamnă că duce o viață mizerabilă și ceva trebuie să se schimbe foarte repede.” - FictionalCharacter
„Vă rog să nu permiteți copiilor dumneavoastră să crească înconjurați de acest abuz și de nefericirea dumneavoastră. Le va afecta întreaga viață și le va păta relațiile viitoare. Oricât de mult ai avea nevoie să divorțezi de el pentru tine, copiii tăi au nevoie disperată ca tu să pui capăt acestei situații. Copiii tăi nu se pot proteja singuri, trebuie să-i pui pe ei pe primul loc. În ceea ce privește familia ta supărată dacă mariajul tău se termină, acesta nu este nici pe departe un motiv pentru a rămâne într-o căsătorie abuzivă.” - Aquamarine1029
După ce a citit toate sfaturile primite, Paula a luat o hotărâre și acum așteaptă să vadă o schimbare la soțul ei. Dacă nu va accepta să meargă la terapie, probabil căsnicia lor se va termina în curând.
„Vă mulțumesc tuturor pentru răspunsurile oferite. Cred că am de gând să-i dau un ultimatum cu privire la obținerea de ajutor și să vedem ce se întâmplă.”, a concluzionat ea.
Tu ce părere ai? Ar trebui să divorțeze această femeie și să îi crească pe cei mici într-un mediu liniștit? Sau să aibă răbdare cu el și să încerce să îl ajute, convingându-l să meargă la terapie?
Citește și: Top 8 motive de divorț care pot afecta pe toată lumea
Urmareste-ne pe Google News
