Urmăresc non-stop activitatea foștilor în mediul online deși sunt fericită în căsnicia mea

Redactor Divahair.ro

Trecutul face parte din viața noastră și trebuie să acceptăm că nu îl putem uita ușor sau chiar deloc, indiferent cât de mult am vrea sau am încerca. Poate că te numeri printre oamenii care merg mai departe cu fruntea sus, care nu privesc în urmă și care se concentrează doar pe momentul prezent și pe viitor. Dar sigur ai în anturajul tău pe cineva care nu se poate desprinde absolut deloc de amintirile vremurilor demult apuse. Toți cunoaștem pe cineva care face o dramă din fiecare clipă rememorată!

Există însă oameni care se simt bine când se uită în urmă la tot ce a fost, care își admiră evoluția și se compară permanent cu versiunile lor anterioare. În astfel de situații, raportarea la trecut este permisă, fiindcă nu îți deschide răni mai vechi și nici nu îți adâncește suferința.

Rândurile de mai jos reprezintă gândurile unei femei care poate recunoaște cu asumare că se interesează constant ce mai face fostul ei iubit. În mod surprinzător, este căsătorită și nu i se pare că faptele sale sunt de condamnat. Iată cum privește ea lucrurile:

Femeie în bluză albă care își verifică telefonul pe stradă.

„Țin jurnale de când aveam 6 ani. Să le recitesc este una dintre destinderile mele preferate. Îmi place să revăd persoana care eram odată, să îmi aduc aminte de cele mai mari preocupări ale mele de atunci, de cele mai mari regrete, de cei mai apropiați prieteni și - desigur - cele mai intense relații.

Este întotdeauna o plăcere să constat că momentele care odată păreau sfârșitul lumii pot părea de râs peste câțiva ani și este și mai bine să știu că o parte din mine va fi mereu păstrată în acele pagini, chiar dacă mă maturizez, cresc și merg mai departe.

Mediul online este la fel ca un jurnal - e ca o capsulă a timpului pe care o pot deschide ori de câte ori doresc, doar că nu mă limitez doar la trecutul meu, ci îl pot revedea și pe al altora.

Da, chiar și pe al foștilor mei, recunosc... Este ceva greșit să urmărești un fost pe rețelele de socializare? Eu și soțul meu suntem sinceri unul cu celălalt, așa că de ce nu am fi și în legătură cu trecutul nostru?

Știe totul despre fostele mele iubiri și a cunoscut câteva dintre ele atunci când ne-am întors la universitatea mea pentru meciuri de fotbal și reuniuni. Unuia dintre foști chiar i-a luat un interviu pentru un post la firma lui de avocatură.

Altul a fost cel mai bun prieten din liceu al unuia dintre cavalerii de onoare ai soțului meu. Până la urmă, lumea este atât de mică, nu?

Poate că mi-am încheiat socotelile amoroase cu ei, dar asta nu înseamnă că acei oameni dispar și mi se pare o prostie să pretind că dispar.

Când văd postările lor e ca și când aș răsfoi paginile vechilor mele jurnale. Știu dacă încheie o anumită etapă din viață, dacă se mută sau dacă se îndrăgostesc.

Mă bucur să văd că sunt bine și mă gândesc uneori cu drag la timpul petrecut împreună, dar nimic mai mult. Toți am mers mai departe.

Din fericire pentru mine, soțul meu nu este un om gelos. Din nefericire pentru el, eu sunt.

Când am întâlnit-o pentru prima dată pe fosta lui iubită la un eveniment (la doar un an de relație), l-am urmărit cu atenție pentru a vedea dacă o privește, dacă îi e dor de ea, dacă tânjea după atenția ei sau dacă îi părea rău că a pierdut-o.

Nu aveam motive de gelozie, mai ales că și ea își refăcuse viața.

Bărbatul meu încă o urmărește pe rețelele sociale și ocazional spune: „Oh, se pare că partenerul ei a intrat la Facultatea de Drept și se mută” sau „Se pare că și-au luat un câine”.

Despărțirea lor nu a fost una amiabilă, dar pot înțelege faptul că el notează aceste actualizări de viață așa cum fac eu în legătură cu foștii mei: cu afecțiunea pasivă simțită pentru cineva de care ai fost cândva apropiat.

Poate că ar fi fost diferit dacă unul dintre oamenii din trecutul meu mi-ar fi frânt inima.

Nu am spus niciodată un „te iubesc” niciunuia dintre acești bărbați și acum îmi dau seama că toate acestea au fost doar lecții pe care le-am învățat pe parcurs înainte de a-mi întâlni, în sfârșit, soțul. Nu mă uit intenționat pe paginile lor și nu privesc fotografiile vechi în care apărem împreună. În plus, nu mă întreb niciodată: „Ce-ar fi fost dacă?”. Doar urmăresc orice noutate care îmi apare când intru în aplicațiile respective și nu trec repede peste informațiile despre ei.

Consider că sunt o parte din trecutul meu și dacă i-aș șterge din lista de prieteni, m-aș simți ca și cum mi-aș arunca vechile jurnale.

Îmi place să-mi amintesc. Îmi place să-i privesc pe ceilalți cum se maturizează și cresc la fel de mult cum îmi place să știu că eu însămi sunt în continuă creștere.

Să las și amintirile cu ei în trecut ar însemna să uit că tot ceea ce am trăit m-a adus unde mă aflu acum, adică alături de sufletul meu pereche.”

Tu cum privești această situație? Ești de acord că fostele relații ar trebui privite cu recunoștință pentru că te duc din ce în ce mai aproape de omul care ți-a fost predestinat? Nu te va judeca absolut nimeni dacă ți se pare nepotrivită alegerea acestei femeie, fiindcă fiecare are o perspectivă diferită asupra vieții. Poate nu ești genul de persoană care își hrănește sufletul cu amintiri.

Acest articol este o adaptare a articolului redactat de scriitoarea Corinne Sullivan și publicat inițial pe Pop Sugar, apoi preluat de Your Tango.

Citește și: Soția mea vrea să facem schimb de parteneri. Ce să fac?

Surse foto: Unsplash

Surse articol: YourtangoPopsugarGlamour

Articolul urmator Tocmai am "ieșit", brusc, din depresia mea de 16 ani. Sunt fericită dintr-o dată. Ce înseamnă asta?

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

0 (0)

Vezi cele mai noi video-uri de pe divahair.ro

Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.