„Eroină justițiară” sau „nebună de legat”?
Emma Moss, profilerul FBI care anchetează cele mai turbulente crime alături de agentul posac, dar briliant Slack Galloway și de carismaticul Rainer Juboorg ne-a plimbat până acum în diverse părți ale Americii, din Forest Grove, Oregon, până în Baltimore, și pare să se stabilizeze în eclecticul și progresistul San Francisco. Misiunea agenților sună relativ „umană”: nu mai sunt nevoiți să vâneze cei mai sângeroși criminali în serie, anchetează o rețea de crimă organizată, Darknet 3, „un cuib transnațional de traficanți”. Pare aproape banal, dacă compari cu crimele în masă descrise atât de plastic în romanele precedente din seria Emma Moss. Ei bine, nu te lăsa înșelat/ă de aparențe, Monica Ramirez ne-a pregătit o serie de surprize în ritmul cărora inima îți va trepăda galopant (termeni deloc întâmplător aleși, așa cum vei descoperi undeva în acest roman).
Însă, deși aparent romanul debutează într-o iluzie de normalitate, se pare că somnul tot nu are lipici la Emma Moss. După ce rememorează dulce o scenă de o uluitoare tandrețe cu Rainer, dovedindu-ne că autoarea e pregătită să ne treacă prin tot spectrul de emoții, de la spaimă pură la cea mai profundă iubire, profilerul FBI e trimisă să repună pe cursul corect un agent infiltrat în organizația mai sus menționată, Meyer, ce activase canalul de urgență înaintea unei operațiuni importante. Dar, să vezi și să nu crezi, protagonista e martoră a scoaterii din circuit a polițistului sub acoperire, împins sub roțile unui camion de către o blondă misterioasă îmbrăcată într-o helancă neagră fără mâneci.
Iar de aici începe scenariul celui mai bun roman de până acum din seria Emma Moss. Așa debutează un joc de-a șoarecele și pisica în care rolurile de pradă și prădător se inversează cu o frenezie năucitoare, iar în care topul simpatiilor cititorului cunoaște restructurări cu greu de anticipat. Cine e blonda cea misterioasă, un ucigaș cu instincte ascuțite, eficace, determinată și inteligentă, greu de ignorat și totuși posedând un talent incredibil de a se topi în umbre?
Inițial, Emma & co jonglează, precum niște acrobați pășind pe o sârmă subțire scufundată în întunericul minții umane, cu ideea unui ucigaș profesionist recrutat de Darknet 3, dar teoria cade pe măsură ce „repertoriul” ucigașei în helancă devine din ce în ce mai divers și mai fascinant. Rând pe rând, diverși prădători, monștri cu chip de om, cad de mâna răzbunătoare a celei ce ia acum locul unei justițiare. Iar când instinctele ireproșabile ale Emmei și pregătirea temeinică a aliaților săi, ce includ acum și un mentor din trecut, dau de firul unor serii de masacre comise cu 33 de ani în urmă, te poți pregăti pentru cea mai înnebunitoare cursă din viața ta: aceea de a rămâne fidel/ă agentului Moss și de a nu deveni adeptul celei mai noi eroine urbane, misterioasa blondă răzbunătoare!
Nu ți se pare îndeajuns de ațâțător? Nu e nimic, intră în scenă un alt criminal... de data asta unul care îți va face părul măciucă în cap!
„Dacă vrei să prinzi peștele cel mare, trebuie să fii dispus să te scufunzi în cele mai întunecate ape”
Cine a rostit această mostră de înțelepciune umană? Niciunul dintre personajele noastre, așa cum te-ai fi așteptat, ci nimeni altul decât Ted Bundy, poate cel mai mediatizat criminal în serie al tuturor timpurilor. Dar dacă ești atras/ă de istoria crimei, află că o altă figură e invocată în al treilea volum din seria Moss, și anume Aileen Wuornos, practic etalonul ucigașului în serie de sex feminin.
Iar faptul că trecem acum în revistă aceste orori umane arată cât de bine stă cartea la capitolul documentare. Monica Ramirez se achită cu eficiență maximă de sarcina sa, făcând accesibil limbajul judiciar, strecurându-se cu dibăcie în structura internă a forțelor de ordine americane și insinuându-se apoi cu finețe magistrală în mult mai sensibilul domeniu al psihologiei criminalului.
Paginile de dialog între Emma Moss și Slack sau mentorul său Snyder Roarke sunt captivante, introducând termeni avansați din statistica profilării ucigașului în serie în mod scânteietor, dar inteligibil indiferent de nivelul de pregătire al cititorului. Monica Ramirez poate da oricând lecții la nivel înalt despre cum să iei un domeniu de nișă pentru psihologia crimei și să îl faci nu numai accesibil oricui, dar irezistibil de ademenitor și fantastic de înrobitor. Dacă o să îți treacă prin cap măcar o dată o idee precum „hm, poate că m-aș potrivi și eu ca profiler la FBI”, nu te teme, și noi am fost acolo.
La fel de des ne-am uitat și peste umăr la cumpărături, am tresărit când surprindeam privirea unui străin sau am cochetat cu ideea de a deveni, dacă nu profiler, măcar eroină justițiară. Atât de dezvoltat e harul de povestitoare și de creatoare al Monicăi Ramirez încât e în stare să îți reordoneze prioritățile în viață!
Apreciem și ideea de a extinde tipologiile criminale surprinse prin lentila profilării statistice. Binele și răul, lumina și întunericul sunt invocate genial în acest joc al suprapunerii ucigaș în masă, monstru capabil de măcel/criminal justițiar, apărător al celor slabi și protector al celor ignorați. Noțiunile elementare dispar, și deși extremele rămân, nuanțele de gri sunt mult mai pregnante, așa că, precum am prefigurat deja, e imposibil să nu începi să dezvolți sentimente conflictuale la adresa ucigașei blonde îmbrăcate în negru.
Și pentru că vorbim de Monica Ramirez, scriitura nu e numai evocatoare, impecabilă, ci și impregnată de metafore de o uluitoare profunzime, care redau la nivel stilistic periculoasele și intensele emoții anticipate mai sus. Am văzut că forțele naturii capătă rol primordial în seria Emma Moss și Darknet 3 nu face excepție. Aici predominantă e atmosfera de ceață, prezentă în caleidoscopicul San Francisco, dar și în localitățile pitorești vizitate mai târziu în roman, ce transpune la nivel fizic nevoia de certitudini a cititorului. I se alătură furtuna ce dezlănțuie cu sălbăticie sentimente mult mai aprinse, o prezență electrizantă ce rupe barierele dintre două personaje. O lăsăm ca de obicei pe autoare să te convingă în pasaje de o frumusețe lirică.
„San Francisco era un tablou, nu un oraș funcțional și practic, mai mult un peisaj de vis suprarealist ce-ți permitea să visezi cu ochii deschiși dacă reușeai să faci abstracție de districtele în care trona întunericul și să ții cont doar de străzile în pantă pe care curgea ceața dimineața și seara.”
„Mark rămâne nemișcat, privind-o flămând cu vântul fluturând sălbatic perdelele în spatele lui. (...) dintr-odată se află în mijlocul cerului, al oceanului și al întunericului. (...) Un tunet asurzitor convinge norii să elibereze în sfârșit cortinele dense de ploaie, noaptea destrămându-se într-o simfonie a violenței.”
Ajungând la niveluri mai umane, nu putem să nu savurăm scenele cuplului Emma – Rainer, care ne împung drept în inimă cu pasiunea ce mocnește dureros de lent între ei. Dar la capitolul personaje nici măcar chipeșul agent Juboorg, nici Slack cel enciclopedic sau Snyder cel tobă de carte în psihologia criminalilor nu mai pot concura cu blonda misterioasă, ce ia uneori și prim planul ocupat până atunci în mod strălucitor de Emma Moss. Eroină sau antieroină, cel mai bine e definită de sintagma Santa Muerte, cu care o desemnează divinizator un personaj episodic; blonda misterioasă e o creație plină de intensitate și de ardoare, una dintre cele mai complete plăsmuiri ale Monicăi Ramirez.
Că ne-a plăcut la nebunie „Darknet 3” e puțin spus. Am devorat-o, cuvinte sărace pentru a marca efectul pe care l-a produs asupra noastră. Dacă dorești să continui seria Emma Moss în stil de mare clasă, descoperă titlul semnat de Monica Ramirez în spațiul online. Surpriză? Nu e ultimul, așa că nu-ți rămâne decât să aștepți ca să afli cu ce monștri se va mai confrunta în viitor profilerul nostru preferat!
Urmareste-ne pe Google News
