Vindecarea nu este un eveniment care se întâmplă o singură dată în viață.
Știi și tu acel sentiment familiar și apăsător pe care îl ai uneori în stomac – de parcă ceva nu ar fi în regulă, chiar dacă nu poți descoperi despre ce este vorba. Apoi începi să îți analizezi viața, să te gândești la slujba ta, la salariul tău, la prietenii tăi, la ce ar crede acum unul și altul în legătură cu anumite momente din viața ta, la noua ta fotografie frumoasă de profil de pe Facebook. Piesele, atunci când sunt puse împreună, formează o imagine care ar trebui să anuleze acel sentiment.
Și totuși...ceva nu îți dă voie să te bucuri de tot ce te înconjoară și te simți incapabil să mergi mai departe cu încredere. Este imposibil să te simți așa fără motiv și trebuie să descoperi ce se întâmplă în sufletul tău.
Treci prin viață blocat de această durere, iar ea doar crește, se accentuează pe zi ce trece. Ești distras de știri, de slujba ta, de rețelele sociale sau de ceva care te sperie un pic mai mult, chiar dacă temporar.
Starea continuă să existe, până când, într-o zi, îți dai seama că ești lezat, bântuit, de o durere pe care nu o poți descifra. Încet-încet, te epuizează. E mai greu să te ridici, e mai greu să ieși, e mai ușor să bei și apoi să bei și mai mult, sau poate să mănânci, sau să faci cumpărături, sau să postezi fotografii cu tine pe Instagram. Fiecare are un viciu diferit.
Cu cât ești mai confuz din cauza acelui sentiment mic și înfricoșător pe care nu-l poți înțelege, cu atât mai rău devine. Și cu cât devine mai rău, cu atât mai mult te convingi că este un avertisment despre ceea ce va urma. Începi să atașezi gânduri acestui sentiment, povești de groază.
Scenariile din mintea ta nu îți vor da pace niciodată dacă le lași să îți inunde mintea, îți vor întuneca repede gândirea și nu vei face altceva decât să le multiplici, în mod inconștient.
Poveștile, îți dați seama, sunt ilogice. Reacționezi în mod exagerat. Ești convins că lumea ta se apropie iminent de sfârșit și că aceste „instincte”, cele în care ți s-a spus implicit să ai încredere atât de mult timp, te avertizează pur și simplu să te adăpostești.
Ceea ce nu poți vedea acum este că nimic nu este cu adevărat în neregulă
De fapt, lucrurile sunt cu adevărat în regulă, motiv pentru care, în sfârșit, te simțiți suficient de în siguranță pentru a simți ceea ce simțiți cu adevărat. Încetează să îți mai faci proiecții. Nu mai spune povești. Acele sentimente plictisitoare și neliniștitoare nu sunt în viitor - ele sunt în trecut. Le-ai purtat cu tine în tot acest timp.
Poate a venit clipa să renunți la ce îți face rău și să te gândești că trebuie să trăiești prezentul, gândindu-te la viitor.
Dacă nu terminăm de procesat experiențele noastre emoționale, ele rămân cu noi la fel ca mâncarea pe care nu o putem metaboliza sau ca hainele vechi pe care nu reușim niciodată să le împachetăm și să le punem la gunoi. Uneori, conțin în ele hrană, înțelepciune și îndrumare. Alteori, sunt resturi ale unui capitol închis de mult timp.
Când ești gata să te vindeci, va trebui să te așezi într-un spațiu foarte sigur și să te concentrezi asupra acestor sentimente tensionate. Cere-le să îți arate originile lor. Vei începe să vezi momente de care ai uitat, sentimente pe care ai uitat că le-ai simțit vreodată. Trecutul va apărea, mai viu ca oricând. Încet, în timp, vei realiza ceea ce este cu adevărat în neregulă - și anume porțiunea din tine care a trebuit să se rupă și să construiască un zid în jurul inimii tale, pentru că în spatele ei se afla o rană pe care nu știai cum să o vindeci încă.
Ai nevoie de o perioadă în care să îți accepți problema și să conștientizezi că poți fi fericit doar dacă o îndepărtezi. Nu se va întâmpla totul dintr-o dată, fiindcă o asemenea schimbare bruscă te poate face și mai confuz. Ia totul pas cu pas și observă schimbările pe parcurs.
Citește și: Abia acum te înțeleg și te iert. Nu a fost ușor nici pentru tine
Când vei fi pregătit, vei păși în spatele ei
Vei ști că furia, tristețea și anxietatea sunt un scut, un declanșator care încearcă să te trezească, nu să te doboare.
Vei avea nevoie să plângi. Vei avea nevoie să plângi pentru fata de 13 ani care a avut inima frântă, pentru băiatul de 16 ani ai cărui prieteni au fost răi cu el. Vei avea nevoie să plângi pentru ce ai pierdut când ai pierdut. Vei avea nevoie să te întorci în timp și să te introduci în acele amintiri ca adult, sfătuindu-l pe copilului din tine să spună ceea ce trebuia să spună cu adevărat în momentul în care trebuia să spună, deși nu a găsit cuvintele sau curajul. Va trebui să faci acest lucru, iar și iar, până când, încet-încet, îți vei da seama că devii mai ușurat. Te eliberezi. Deși nu poți schimba timpul, îți schimbi, cumva, povestea.
- Trecutul nu poate fi șters cu buretele sau modificat cu ajutorul unei mașini a timpului. Poți doar să faci totul diferit în viitor ca să nu repeți experiențele neplăcute, să îți dovedești ție însuți că ai învățat din greșeli. -
Va trebui să transpiri. Va trebui să te întinzi, să îți miști corpul și să acorzi o atenție deosebită asupra zonelor în care ești încordat și asupra factorilor care te fac să te simțiți inconfortabil, precum și asupra zonelor în care ești reținut și stochezi toată durerea.
Va trebui să tremuri. Va trebui să te întinzi pe podea și să scuturi la propriu tot ceea ce ții în tine. Va trebui să îți dai voie să te simțiți vulnerabil și mic - ambele fiind, până la urmă, cele două sentimente de care ne apărăm cel mai mult.
Va trebui să te predai. Prin lacrimi și transpirație, prin scuturare și schimbare, vei înceta să te mai lupți. Îți vei vedea viața trecută așa cum a fost, astfel încât să poți vedea viața din prezent așa cum este: plină de speranță și potențial.
În cele din urmă, te vei ridica, iar lumea ta va începe să se schimbe
Vei ieși din relații și vei începe altele. Vei suna pe cineva pe care nu l-ai mai auzit de mult timp. Vei fi brusc inspirat să participi la un nou curs sau te vei trezi că îți redactezi e-mailul de demisie. Vei începe să scrii, să citești, să stai afară și să bei apă, simțindu-te recunoscător pentru aceste lucruri simple și hrănitoare. Vei adormi puțin mai ușor. Treptat, vei începe să te întorci către tine însuți. Vei intra în acel foc emoțional și vei arde tot ceea ce te împiedică să fii cu adevărat în lume.
Atunci vei ști că în momentul în care pierzi pe cineva, trebuie să plângi.
- Vei înțelege multe alte lucruri și îți vei da voie să trăiești din plin, să faci doar ce simți și când simți. -
Când ești frustrat, trebuie să fii frustrat.
Când vrei să spui ceva, trebuie să vorbești.
În procesul de vindecare, nu înveți doar cum să te întorci în trecut și să repari ceea ce nu ai terminat. Înveți, de asemenea, cum să mergi mai departe, cum să trăiești mai intens și mai prezent, cum să-ți procesezi experiențele în timp real. Cu cât faci mai mult acest lucru, cu atât mai mult te vei trezi și vei începe să fii gata să îți trăiești viață. Începi să vorbești din nou, începi să simțiți din nou, începi să exiști din nou.
Când te simți suficient de puternic pentru a vedea ce nu este în regulă, începi să-ți dezgropi sufletul
A fost întotdeauna acolo. Doar că a fost îngropat sub ani și straturi de identități, stiluri, credințe și idei care au aderat la tine ca un scut.
Nu ai fost niciodată pierdut. Ai fost doar ascuns.
Tot timpul pe care l-ai petrecut simțindu-te atât de inconfortabil a fost doar eul tău cel mai profund care încerca să-ți vorbească, încercând să-ți amintească de prezența sa.
Era doar vocea ta interioară care îți spunea: Continuă să mergi. Viața înseamnă mai mult decât atât.
Acesta este o adaptare a unui fragment extras din volumul „When You're Ready, This Is How You Heal” de Brianna Wiest, publicat de Thought Catalog Books.
Trebuie să mai știi și că: Într-o zi te vei vindeca, fără să-ți dai seama, fără un motiv anume
Sursă articol: Thoughtcatalog
Urmareste-ne pe Google News
