Fericirea, iubirea și liniștea se găsesc în interiorul tău, nu în alte persoane. Ele apar în viața ta pentru a te ajuta să împarți momentele trăite și să evoluezi. Înveți o lecție de la fiecare om care îți iese în cale, dar nimeni nu este obligat să te iubească.
Iubirea pe care o găsești în tine însuți/însăți va fi a ta pentru totdeauna. Cu toate acestea, știu că nu e ușor să găsești drumul de întoarcere spre sufletul tău, drumul spre a te simți împăcat/ă cu tine, pe cont propriu. Este dificil să înveți cum să ai grijă de inima ta și cum să trăiești în singurătate. Poate că te sperie această idee, dar ar trebui să vezi că singurătatea înseamnă putere. Nu crezi? Te vei convinge în câteva clipe!
Trăim într-o lume în care suntem hrăniți în mod constant cu atât de multe distrageri. Niciodată nu suntem cu adevărat singuri. Putem să ne umplem viața până la refuz cu alți oameni, cu serviciul, cu navigatul pe internet, cu atât de multe lucruri care ne consumă energie și timp. Dacă nu vrem, nu e nevoie să stăm cu adevărat singuri cu noi înșine.
Dar întotdeauna, aceste întrebări ajută oamenii să ia o pauza de la agitația zilnică și să se gândească la ceea ce simt: „Cine ești tu când ești singur/ă cu mintea ta? Și ești fericit/ă? Te simți acasă cu tine însuți/însăți?”
Adesea, răspunsul este nu. Și acesta este motivul pentru care singurătatea este considerată inconfortabilă și majoritatea ființelor umane o evită. Este dificil, este greu să fii singur. Și acesta este un lucru de care nu trebuie să îți fie rușine. Nu trebuie să te simți prost dacă și ție ți se pare greu să te iubești sau să fii bine când ești doar tu cu tine. La sfârșitul zilei, avem nevoie unii de alții. Avem nevoie de relații semnificative, avem nevoie de acea interacțiune. Trebuie să spunem cuiva cum ne simțim, cum ne-a fost ziua și ce dorințe avem. Nu am supraviețui fără alți oameni, interacțiunile chiar sunt vitale. Doar că nu trebuie să ne construim toată viața în jurul altora.
Am evoluat și am supraviețuit atât de mult timp ca specie tocmai pentru că am creat legături. Dar a învăța cum să fii singur/ă nu înseamnă că trebuie să te închizi, să te izolezi, că trebuie să nu ceri niciodată ajutor, că trebuie să stai departe de orice conexiune. Este frumos să-ți dorești să iubești, să vrei să experimentezi atât de multe cu oamenii care te fac să te simți văzut/ă, auzit/ă și împăcat/ă în această lume. Principala noastră greșeală este că ne concentrăm prea mult pe exterior și avem impresia că aceste stări de bine vin doar de la ceilalți. Uităm că ni le putem oferi și noi, uităm că dragostea pe care am căutat-o mereu la alții poate fi găsită mai întâi și mai ales în noi înșine.
Atenție! De aici înțelegem că singurătatea nu este sinonimă cu insuficiența. Singurătatea nu este o slăbiciune, nu este ceva de care să ne fie rușine. Este un dar, o fundație, un teren stabil în interiorul tău care va fi acolo indiferent dacă ești sau nu într-o relație sau dacă primești un mesaj de „bună dimineața”.
Singurătatea este cunoaștere, încredere în tine și în visele tale. Să fii singur/ă înseamnă să îți înțelegi inima și să lupți pentru a o repara după ce alții o rănesc. Să fii singur/ă nu înseamnă că nu ai pe nimeni altcineva. Înseamnă că îți iei o pauză, că te detașezi pentru a-ți aminti că dragostea pe care o găsești în interiorul tău va fi a ta pentru totdeauna. Crede-mă, ai capacitatea de a fi propriul tău cămin!
Trebuie să învățăm să nu ne fie teama de singurătate. Dacă nu facem asta, vom fi tentați să păstrăm în viața noastră lucruri și persoane care nu ne sunt destinate. Această frică de singurătate ne împinge spre greșeli uriașe. Ne mulțumim cu mai puțin decât ceea ce merităm sau avem nevoie. Nu este în regulă să acceptăm orice, să preferăm să avem ceva decât să nu avem nimic.
Tolerăm comportamente sau lucruri care nu ne inspiră, nu ne încurajează creșterea sau persoane care nu ne iubesc așa cum am visat întotdeauna să fim iubiți. De ce oare? Pentru că nu vrem să pierdem ceea ce avem și nu credem că va apărea ceva mai bun. Și ce facem dacă așa este și chiar nu apare ceva mai bun? De ce să ne condamnăm la nefericire pentru toată viața?
Citește și: Nu vreau o relație: 6 motive pentru care am ales să fiu singură
Chiar dacă tot ce este exterior ne părăsește, dacă și casa pe care am construit-o se dărâmă brusc sau dispare, vom avea întotdeauna capacitatea de a păși în căminul care este propria noastră inimă, propriul suflet, propria minte.
Este important să învățăm cum să fim singuri, să nu ne mai agățăm de ceilalți, să nu mai căutăm validarea externă ca mijloc de a ne simți iubiți sau demni. Trebuie să ne iubim, să fim bine în liniștea noastră, în calmul nostru, în mintea noastră.
Gândește-te cât de bine o să te simți dacă îndepărtezi mizeria din sufletul tău, dacă privești lucrurile înfricoșătoare în față, dacă nu le mai ascunzi sub preș, dacă nu mai permiți fricii să îți direcționeze energia către lucruri care nu o merită. Când vei reuși să îți înfrunți fricile, te vei simți eliberat/ă, puternic/ă.
Dacă ajungi în acest punct, vei avea o nouă perspectivă asupra vieții. O să ai iubire de sine, respect de sine. Și știi ce? Nu o să îți mai fie teamă că vei fi părăsit/ă, mințit/ă sau nerespectat/ă. Atunci când te simți confortabil pe cont propriu, lucrurile pe care le permiți în inima ta, în viața ta, nu vor face decât să se integreze perfect în puzzle. Nu-ți vei mai permite să accepți lucruri care nu valorează cât meriți, care îți cer să nu mai fii tu însuți/însăți, care te fac să te simți greu de iubit.
Vei accepta în viața ta doar lucruri și ființe care te vor ajuta să evoluezi, te vor inspira și te vor ajuta să rămâi sincer/ă. Nu îți va mai păsa dacă un om te place sau dacă ești suficient de bun/ă în ochii săi. Te va interesa să vezi în ochii săi viitorul. Nu mai există această grijă că îți lipsește ceva, pentru că ai totul când te ai pe tine.
Când te iubești suficient, vei putea să îi iubești mai mult și pe ceilalți. Când te afli înconjurat/ă de frică, nu ești capabil/ă să simți adevărata iubire. Ți-e teamă că vei sfârși singur/ă și te atașezi de cineva pentru a-ți asigura un viitor călduț. Dar când știi că nu ți-e frică să rămâi pe cont propriu, iubești dezinteresat.
Abia atunci poți fi pe deplin prezent/ă, poți iubi dintr-un loc adânc al sufletului tău, să îți înțelegi inima în profunzime, să știi cât valorezi și să dăruiești și altcuiva o parte din tine.
Este greu de crezut, dar există studii care arată că oamenii ar prefera să-și administreze un șoc electric decât să rămână singuri cu gândurile lor timp de 15 minute. Se tem de propriile gânduri și nu își dau seama cât de frumos este să se conecteze cu sinele. Când depunem efortul de a ieși din zona de confort, se creează un sistem de recompensă cu dopamină în creierul nostru. Învățăm literalmente cum să ne recompensăm pe noi înșine, dar nu în exterior, ci în interior. Încet-încet, singurătatea devine ceva care se simte mai puțin inconfortabil. Poate chiar să devină un lucru frumos pe care ni-l dorim.
Ca să trăiești în armonie, trebuie să începi să te apleci asupra propriului suflet. Să stai în sfârșit cu tine însuți/însăți, să-ți asculți nevoile și să te cunoști. Dacă ți-e teamă de singurătate, gândește-te că este mai bine să fii singur/ă decât să fii cu un om care te face să te simți singur/ă. Și este mai bine să fii singur/ă decât să te mulțumești cu lucruri despre care știi în adâncul sufletului tău că nu sunt pentru tine. Este mai bine să fii singur/ă decât să te pierzi în nevoia de validare externă. Este mai bine să fii singur/ă decât să suferi inutil...
Ce părere ai? Tu ai făcut vreodată greșeala de a considera că fericirea ta este în exterior? Acum te-ai convins că nu este adevărat?
Acest articol este o adaptare a celui publicat pe Thought Catalog.
Află: De ce o femeie are o relaţie mai frumoasă după o perioadă mai lungă de singurătate
Urmareste-ne pe Google News
