Mi-am "împins" soțul să mă înșele

„Nimeni nu pleacă dintr-o căsnicie de prea mult bine” sau „nimeni nu înșală dacă are acasă tot ce își dorește” – de câte ori au auzit aceste două replici folosite ca scuză de oamenii care devin infideli, la un moment dat în viață? Oare cât sunt ele de adevărate? În mare parte, ilustrează purul adevăr, chiar dacă există și excepții.
Bineînțeles, sunt și situații în care o femeie sau un bărbat înșală chiar dacă are acasă pe cineva care îi oferă, dragoste, afecțiune, suport, grijă și confort. Uneori, tentația poate fi prea mare, făcând persoana respectivă să cedeze într-un moment de slăbiciune.
Totuși, în cele mai multe dintre cazuri, când o relație se destramă din cauza nerespectării fidelității conjugale, vinovatul nu este doar trișorul. Ambii au câte o parte de vină. Legătura lor se rupe cu mult înainte să se producă actul de infidelitate propriu-zis. Greșelile comise de amândoi pot să îi îndepărteze, până se ajunge în punctul critic, în care unul dintre ei încearcă să găsească în altă parte consolare.
Vrei să știi cum pot ajunge doi soți într-o asemenea situație, fără să își dea seama? Să ne imaginăm următorul scenariu:
O soție își pierde locul de muncă, iar stresul cu privire la veniturile familiei ajunge să îi strice, în mod inevitabil, căsnicia. Devine extrem de rece față de partener, iar el începe să consume alcool, consolându-se cu starea de euforie pe care o capătă. Este singurul care aduce bani în casă și când vine de la serviciu, găsește o femeie veșnic nemulțumită. Aceasta îi reproșează că bea și că nu se comportă ca un bărbat adevărat, începe o luptă a orgoliilor în care amândoi aruncă, fără să realizeze, cu vorbe urâte. Soțul pleacă nervos de acasă și se refugiază într-un bar, acolo unde o înșală, fiindcă i se pare cea mai ușoară soluție. În loc să repare conflictul de acasă, preferă să își ia gândul de la căsnicie.
În acest scenariu ipotetic, ambii au luat decizii greșite. S-au supărat reciproc într-un fel sau altul. Nu trebuie să le găsim scuze trișorilor, dar trebuie să recunoaștem că, de cele mai multe ori, infidelitatea este rezultatul unui cuplu deja fracturat.
Holly Bradshaw este expertă în relații și abordează des subiecte pe această temă, așa că a făcut la fel și acum. Obiectul analizei sale a fost chiar căsnicia eșuată prin care a trecut. Ghici cum a început coșmarul! Exact! A fost înșelată…
Specialista și-a dat seama că este și ea responsabilă pentru cele întâmplate, așa că a încercat să explice de ce susține că, fără să vrea, l-a împins pe soțul ei să devină infidel. Iată punctul său de vedere:
„Când am aflat că soțul meu mă înșela, am simțit un sentiment ciudat de ușurare. Aveam o căsnicie tumultuoasă de peste trei ani. Își luase o doua slujbă de weekend într-un bar și începuse să se vadă cu o studentă pe care o cunoscuse acolo. Am avut ocazia să vorbesc cu ea la telefon și mi-a confirmat zvonurile pe care le auzisem despre ei doi.
A fost o experiență bizară, mai ales pentru că nu îi purtam pică, deși soțul meu se vedea cu ea în paralel. Credeam că mariajul nostru nu mai era de multă vreme așa cum trebuia și am privit-o pe femeia aceea ca pe ieșirea mea din închisoare.
Acum cred că ar fi trebuit să plec cu mult înainte de a se ajunge în acel punct. Eram tânără, naivă și mă căsătorisem prea repede. Aș putea spune același lucru și despre fostul meu soț. Nu am observat cum ne distrugeam unul pe celălalt și din acest motiv nu am vorbit despre divorț până atunci. El era oricum total împotriva unei separări, fiindcă a crescut într-o religie în care divorțul nu era acceptat. Ciudat dacă stăm să ne gândim că totuși a înșelat. Oare să nu fie la fel de grav? Dar aceasta este o altă discuție...
Citește și: Cum sa treci peste infidelitate: sfaturi pentru victima si vinovat
După ce am aflat că el nu mai este fidel, am început și eu o aventură amoroasă cu un alt bărbat. Căsnicia mea a continuat să se prăbușească în spirală până când, într-o zi, am fugit de acasă, am luat copilul cel mic în brațe și am plecat să locuiesc cu sora mea. Dar nu îl învinovățesc pe deplin. Iată cum am jucat un rol în distrugerea căsniciei noastre:
L-am îndepărtat
La scurt timp după ce ne-am căsătorit, mi-am îndepărtat intenționat soțul de mine, atât mental, cât și fizic. A venit un moment în relația noastră zbuciumată în care am simțit nevoia să ridic un zid emoțional în jurul meu.
Ne contraziceam cu privire la toate lucrurile importante - de la soțiile care lucrează în afara casei, la modul de creștere a copiilor, la câți copii ar trebui să avem. Se certa cu mine, ridica vocea și trântea lucruri prin casă, iar eu mă speriam. În acele momente mă blocam, îl ignoram și încercam să-l evit. Evident, situația se înrăutățea pentru că nu mai exista comunicare.
Îmi plăcea când lipsea de acasă
Soțul meu a plecat într-o singură călătorie de afaceri în cei 4 ani de căsnicie. Pentru mine, a fost un moment glorios, m-am bucurat să petrec timp de calitate cu fiul meu, care era un copil mic la acea vreme. M-am bucurat de liniștea și singurătatea când fiul meu dormea. M-am bucurat că am reușit să fac pentru prima dată tot ceea ce am vrut să fac și nu a trebuit să fiu obligată să îi pregătesc soțului meu cina, să îi împăturesc rufele sau să îi spăl vasele.
Când și-a găsit o a doua slujbă pentru weekend, am fost încântată. Nu mi-a păsat dacă asta ne va despărți și mai mult. Îmi plăcea să fiu singură și cred acum că și lui i-a plăcut.
Nu i-am mai arătat afecțiune și a văzut că nu mai eram atrasă de el
Nu mai simțeam atracție față de soțul meu și nu am știut niciodată să mă prefac, așa că am încetat să-i mai ofer afecțiune. Am evitat cât de mult am putut intimitatea.
Înșelatul provine dintr-un deficit în relație. Poate că trișorul tânjește după o conexiune emoțională sau intelectuală mai profundă. Poate că formează o prietenie nevinovată și, fără să vrea, se îndrăgostesc și încep o aventură. Nu știu dacă așa a fost și în cazul lui, dar sunt sigură că eu nu îi mai ofeream ce avea nevoie.
Înșelatul este periculos
Am greșit că am rămas atât de mult într-o relație nesănătoasă. Eu și fostul meu soț eram prea înrădăcinați în convingerile și incompatibilitățile noastre, așa că orgoliul nu ne permitea să cedăm vreodată. Era clar că nu ne vom înțelege niciodată. Am făcut lucruri care l-au împins să înșele, iar el a făcut lucruri care m-au împins să îl îndepărtez. Nu orice căsnicie merită salvată, iar noi suntem cel mai clar exemplu.”
Povestea acestei femei ar trebui să devină un punct de reper pentru toți oamenii care stau în relații toxice. Dacă și tu ești unul dintre ei, ar fi cazul să te gândești la stadiul „degradării” și să vezi dacă se mai poate repara ceva. În cazul în care constatați împreună că nu vreți să renunțați unul la celălalt, va trebui să munciți mult pentru restabilirea echilibrului.
Dacă v-ați rănit reciproc de-a lungul timpului, o să fie greu să treceți peste și să o luați de la capăt. Trebuie să fiți asumați și să vă doriți cu adevărat o continuare a poveștii. De asemenea, este important să vă amintiți mereu că înșelatul nu rezolvă problemele pe care le aveți în căsnicie și că, de fapt, mai rău le adâncește.
Sinceritatea vă va ajuta să căpătați din nou încredere unul în celălalt, iar terapia de cuplu ar putea să vă fie sprijin în aceste demersuri. Totuși, nu trebuie să scăpați din vedere lucrurile de neiertat, cum ar fi violența sau minciuna. Sunt la fel de grave ca înșelatul și îți trebuie motive întemeiate să poți trece peste.
Decizia îți aparține, fiindcă doar tu știi care îți sunt limitele, dar nu accepta să rămâi într-o relație abuzivă! Neajunsurile își vor spune cuvântul și tot la infidelitate se va ajunge... 💔
Acest articol este o adaptare a articolului publicat pe Your Tango.
Citește și: 12 metode prin care poți învăța cum să ai din nou încredere în cineva după ce te-a înșelat


Surse articol: Yourtango, Medium, Thoughtcatalog