Anexita: cauze, simptome, tratament

Anexita: cauze, simptome, tratament

Redactor Andreea Baluteanu

Anexita sau boala inflamatorie pelviană reprezintă o infecție destul de des întâlnită în rândul femeilor aflate la vârsta reproducătoare și care sunt active din punct de vedere sexual. Infecția localizată la nivelul organelor de reproducere din pelvis (col uterin, uter, trompe uterine sau ovare) nu este periculoasă, atât timp cât este constatată și tratată la timp, dar poate deveni extrem de riscantă dacă este ignorată.

Anexita nu trebuie, sub nicio formă, să fie tratată „după ureche”, putând în acest caz să ducă la complicații extrem de grave. Îți spunem azi care sunt cauzele acestei afecțiuni, ce simptome o dau de gol, dar și care sunt tratamentele indicate de specialiști. Află totul din rândurile de mai jos!

Anexita: simptome de care să ții cont

Problema cu anexita, așa cum se întâmplă cu multe dintre afecțiunile aparatului reproducător, este că adesea trece nedetectată, deoarece multe cazuri sunt asimptomatice. Pe măsură ce evoluează însă, boala va prezenta anumite semne.

Iată care sunt cele mai importante:

  • dureri ușoare sau moderate la nivelul abdomenului inferior care pot crește în intensitate pe măsură ce infecția avansează;
  • durere ascuțită la nivelul abdomenului superior (mai rar);
  • febră;
  • durere în timpul actului sexual;
  • durere la urinare:
  • sângerări neregulate;
  • scurgeri vaginale abundente sau/și cu miros neplăcut;
  • oboseală;
  • greață sau vomă.

Cauzele anexitei

În cea mai mare parte a cazurilor, anexita este provocată de infecția cu o anumită bacterie care ajunge în vagin în urma contactului sexual. În general, este vorba despre microorganismele implicate în dezvoltarea gonoreei sau a infecței cu chlamydia. Astfel, anexita apare ca urmare a contactului sexual, find des întâlnită la femeile tinere și extrem de rară la femeile aflate la postmenopauză sau înainte de prima menstruație.

Alte situații în care bacteriile responsabile cu infecția pot pătrunde în vagin sunt următoarele:

  • spălături vaginale;
  • nașterea;
  • avortul sau alte proceduri medicale.

Există și unii factori de risc care pot intensifica simptomele și evoluția bolii. Iată despre ce e vorba:

  • activitatea sexuală începută înainte de 25 de ani, cu mai mulți parteneri și fără a folosi prezervativul:
  • istoric de boală inflamatorie pelviană.

Diagnosticul anexitei

Diagnosticul anexitei se pune în cabinetul ginecologului, fiind în general rezultatul unei examinări fizice sau pelviene executate de specialist. Acesta poate decide și colectarea de mostre de țesut din colul uterin, dar și alte analize, precum cele de urină, ecografii pelviene sau laparoscopii (introducerea printr-o incizie a unui instrument care realizează fotografii ale pelvisului și organelor sale).

Complicații ale anexitei

Fără a presupune mari riscuri la adresa sănătății tale, anexita devine periculoasă atunci când decizi să o ignori. Cea mai mare problemă este legată de răspândirea infecției în sânge, ce poate duce la sepsis și în cele din urmă la deces.

Alte complicații care pot interveni în urma unei anexite lăsate netratate sunt următoarele:

  • peritonită (infecția trece la organele interne vecine);
  • sindromul Fitz-Hugh-Curtis (infecția poate să ajungă la ficat);
  • abces purulent;
  • fibroză;
  • infertilitate;
  • risc crescut de sarcină extrauterină;
  • durere pelviană cronică.

Prin urmare, dacă experimentezi simptomele de mai sus și cu precădere febra, starea de greață sau de vomă, este musai să apelezi la doctor de urgență!

Tratamentul anexitei

Presupunând că boala a fost detectată la timp, cel mai comun tratament pentru anexită este reprezentat de antibiotice. Este posibil ca specialistul să îți prescrie două tipuri de antibiotice dacă nu este sigur de tipul de bacterie care a provocat infecția. Chiar dacă simptomele dispar la câteva zile după începerea tratamentului, este important să îl continui, altfel infecția poate recidiva.

În general, tratamentul va fi administrat la domiciliu, dar sunt și cazuri în care doctorul poate cere internarea. Cel mai adesea, vizate sunt pacientele însărcinate, care din diverse motive nu pot lua antibiotice pe cale orală sau care au dezvoltat un abces.

Intervenția chirurgicală este rară în cazul anexitei, dar poate fi recomandată în cazul ruperii unui abces.

Firește, este indicat să îți anunți și partenerul sau partenerii sexuali că ai o infecție, iar aceștia trebuie să ceară la rândul lor un consult.

Cum previi anexita

După cum ai văzut, anexita nu e severă, dar poate crea complicații. Și cum e de o mie de ori mai bine să previi decât să tratezi, nu ar strica să apelezi la metodele de mai jos!

Nu face sex neprotejat. Mai ales dacă ai mai mulți parteneri sexuali și riscul de infecție crește, e vital să folosești de fiecare dată prezervativul. Nu te juca cu sănătatea ta!

Nu face dușuri interne decât dacă îți este recomandat astfel sau ai o problemă de sănătate. Altfel, poți face mai mult rău decât bine.

Șterge-te întotdeauna din față spre spate după ce mergi la toaletă. E periculos ca bacteriile din anus să ajungă în regiunea vaginului.

Apelează la o o igienă intimă riguroasă. Mai ales dacă ai mai suferit de anexită, ține cât mai departe bacteriile de vaginul tău.

  Produsul nostru preferat este Multi-Gyn Actigel, extrem de eficient în prevenirea și tratarea vaginozelor bacteriene, a disconfortului vaginal manifestat de mâncărimi, iritații, roșeață sau usturime. De asemenea, produsul reduce scurgerile abundente sau cu miros neplăcut și optimizează flora vaginală și starea țesuturilor. Gel bioactiv, bazat pe polizaharide, Multi-Gyn Actigel stimulează creșterea lactobacililor și scade riscul de dezvoltare a microorganismelor patogene. Cum folosești? Aplică extern sau intern, apelând la aplicatorul atașat, astfel: pentru prevenție (o aplicație pe zi) și pentru tratament (2-3 aplicații pe zi). Multi-Gyn Actigel este disponibil la Vavian Pharma.

 

Surse foto: iStock

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

4.3 (3)
Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.