Sindromul de activare mastocitară: cauze, simptome și tratament

Sindromul de activare mastocitară este o afecțiune care determină mastocitele să elibereze o cantitate necorespunzătoare de substanțe chimice în corp. Acest lucru provoacă simptome de alergie și alte probleme de sănătate. Află din ce cauză apare sindromul de activare mastocitară și care este tratamentul adecvat!
Cuprins
- Ce este sindromul de activare mastocitară
- Simptome care apar în sindromul de activare mastocitară
- Cauzele sindromului de activare mastocitară
- Diagnosticul sindromului de activare mastocitară
- Tratamentul sindromului de activare mastocitară
Ce este sindromul de activare mastocitară
Sindromul de activare mastocitară, numit și tulburare de activare a mastocitelor, este o afecțiune care face ca mastocitele să elibereze cantități mari de substanțe chimice, care provoacă simptome alergice și inflamatorii. Aceste simptome pot afecta diverse sisteme ale corpului, inclusiv pielea, sistemul gastrointestinal, sistemul respirator și cardiovascular.
Mastocitele sunt celule sanguine care fac parte din sistemul imunitar. Ele ajută corpul să lupte împotriva infecțiilor, însă pot provoca și reacții alergice. Mastocitele trăiesc mai mult decât celulele normale, dezvoltându-se în măduva osoasă, tractul gastrointestinal, piele și căile respiratorii.
Când o persoană intră în contact cu un alergen sau o substanță care provoacă alergii, mastocitele eliberează substanțe chimice numite mediatori pentru a proteja organismul împotriva substanțelor percepute ca dăunătoare. La persoanele cu sindrom de activare mastocitară, mastocitele devin hiperactive și pot declanșa reacții alergice ale organismului chiar și fără un alergen clar, ducând la simptome cronice și greu de controlat.
Uneori, mastocitele pot fi activate sau declanșate de lucruri precum:
- Infecții
- Medicamente
- Înțepături de insecte
- Parfumuri
- Stres
- Exerciții fizice
- Mâncare
Sindromul de activare a mastocitelor vs. mastocitoză
Uneori, sindromul de activare a mastocitelor este confundat cu mastocitoza, însă acestea sunt două afecțiuni total diferite.
Mastocitoza este o boală rară în care celulele mastocite suplimentare se adună în diverse organe din corpul, cum ar fi splina, ficatul, intestinul și pielea. Acest lucru este de obicei cauzat de modificări genetice care determină producția suplimentară de mastocite și eliberarea chimică aleatorie care afectează întreg corpul. Această boală rară poate provoca o tulburare a sângelui numită leucemie.
Sindromul de activare a mastocitelor nu provoacă adunarea celulelor suplimentare în alte organe. În schimb, mastocitele eliberează prea multe substanțe chimice și provoacă aceste simptome de alergie.
Simptome care apar în sindromul de activare mastocitară
Există mai multe simptome care apar în cazul sindromului de activare mastocitară și afectează diverse sisteme ale corpului în același timp.

Principalele simptome includ:
- Inflamaţie
- Mâncărime
- Erupții cutanate
- Vărsături
- Durere cronică
- Diaree
- Constipaţie
- Transpirații abundente
- Durere abdominală
- Oboseală
Pe lângă aceste simptome care sunt similare unei reacții alergice, sindromul de activare a mastocitelor poate provoca și probleme neurologice, adică afectarea creierului și nervilor. Acestea pot fi:
- Probleme de memorie
- Dureri de cap
- Probleme de echilibru
- Leșin
- Creșterea sau încetinirea ritmului cardiac
- Dificultăți de respirație
- Anxietate
- Depresie
- Schimbări de dispoziție
- Palpitații cardiace
- Probleme de somn
- Dificultăți la înghițire
- Ritm neregulat al inimii
- Sensibilitate la sunet sau lumină
- Amețeli
- Salivare excesivă
În unele cazuri, poate apărea o reacție alergică gravă care poate pune viața în pericol, numită șoc anafilactic. Simptomele șocului anafilactic includ:
- Bătăi rapide ale inimii
- Tensiune arterială scăzută
- Leșin
- Urticarie
- Piele cu mâncărime, palidă sau înroșită
- Dificultate la respirație
- Dificultate la înghițire
- Umflare în gât, buze și limbă
- Dureri de stomac
- Strângere în piept
- Diaree
- Vărsături
- Respiraţie şuierătoare
- Amețeli
- Confuzie
- Slăbiciune bruscă
- Inconştienţă
Cauzele sindromului de activare mastocitară
Sindromul de activare mastocitară poate fi clasificat în primar, secundar și idiopatic, în funcție de motivul pentru care apare. Iată care sunt cauzele pentru fiecare afecțiune în parte
Tulburarea primară de activare mastocitară - apare de obicei atunci când există o problemă cu mastocitul sau cu celulele sale părinte, ceea ce determină producția suplimentară de mastocite. Această problemă poate apărea atunci când există o mutație într-o genă numită KIT. Tulburarea primară de activare a mastocitelor include mastocitoza, sindromul monoclonal de activare a mastocitelor (MMAS), sarcomul mastocitar, leucemia mastocitară și mastocitomul.
Tulburarea secundară de activare mastocitară - apare atunci când organismul întâlnește un declanșator care îl face să producă prea multe mastocite. Acest declanșator ar putea implica anticorpi IgE cum ar fi alimente, medicamente sau venin, dar și activitatea fizică, stresul sau infecțiile.
Sindromul de activare a mastocitelor idiopatic - atunci când nu se cunoaște cauza exactă a acestei tulburări.
De asemenea, oamenii de știință au descoperit că există o legătură între sindromul de activare a mastocitelor și sindromul tahicardiei ortostatice posturale. Aceasta este o afecțiune în care prea puțin sânge ajunge la inimă atunci când o persoană se ridică din poziție culcată. Persoanele cu această afecțiune au raportat că au simptome de sindrom de activare mastocitară, ceea ce i-a determinat pe oamenii de știință să considere că sindromul tahicardiei ortostatice posturale poate fi un declanșator sau o condiție coexistentă pentru sindromul de activare mastocitară.
Diagnosticul sindromului de activare mastocitară
Pentru a diagnostica afecțiunea, medicul va investiga simptomele, va efectua un examen fizic și va recomanda mai multe teste de laborator. În general, se vor urmări unele lucruri specifice, precum:
- Simptome de alergie și alte simptome în două sau mai multe sisteme de organe care continuă să revină sau sunt cronice
- Niveluri mai mari decât cele normale de triptază, histamină sau prostaglandine în sânge
Îmbunătățirea simptomelor după utilizarea medicamentelor antihistaminice sau a altor medicamente care blochează substanțele chimice eliberate de mastocite.
Tratamentul sindromului de activare mastocitară
Din păcate, nu există nici un remediu pentru această afecțiune. Pentru a preveni apariția simptomelor, persoana afectată trebuie să evite declanșatorii și să ia medicamentele antihistaminice și alte medicamente care blochează eliberarea de substanțe chimice.
Aceste medicamente pot include:
- Blocanți H1 de prima generație: difenhidramină și hidroxizină
- Blocante H1 de a doua generație: cetirizină, fexofenadină și loratidină
- Blocanți H2: famotidină și ranitidină
- Aspirină
- Inhibitori de leucotriene: montelukast și zafirlukast
- Corticosteroizi
- Anticorpi monoclonali: omalizumab
Dacă ai reacții anafilactice, medicul îți va da și un auto-injector cu epinefrină pentru urgențe.
Este important de știut că stresul poate determina activarea mastocitelor, de aceea se recomandă gestionarea nivelului de stres prin tehnici de mindfulness, odihnă, exerciții fizice, petrecerea timpului cu prietenii sau apelarea la serviciile unui terapeut.
Stimularea nervului vag poate ajuta la tratarea sindromului de activare mastocitară?
Unele cercetări sugerează că stimularea electrică a nervului vag poate ajuta la reglarea procesului care activează mastocitele și le determină să elibereze substanțe care provoacă simptomele corpului.
Nervul vag (nervul cranian X) este unul dintre cei mai lungi și complecși nervi ai corpului uman. Acesta face parte din sistemul nervos parasimpatic, care este responsabil pentru reglarea funcțiilor involuntare ale corpului, cum ar fi digestia, ritmul cardiac și respirația. Nervul vag se extinde de la trunchiul cerebral până la abdomen, trecând prin gât și organele toracice (inimă și plămâni), influențând o gamă largă de funcții în diferite organe.
Stimularea electrică a nervului vag este o tehnică medicală folosită pentru a trata diverse afecțiuni prin aplicarea unor impulsuri electrice asupra nervului vag, de obicei folosind un dispozitiv implantat. Această tehnologie a fost dezvoltată inițial pentru tratamentul epilepsiei rezistente la medicamente și depresiei severe, dar există cercetări care investighează utilizarea sa în alte afecțiuni, cum ar fi tulburările de anxietate, inflamațiile cronice și bolile autoimune.
Sunt necesare mai multe studii pentru a verifica eficiența stimulării nervului vag în tratarea sindromului de activare mastocitară.
Dieta sindromului de activare a mastocitelor

Mâncarea poate declanșa sindromul de activare mastocitară, prin urmare este important să ai o dietă cu un conținut scăzut de histamină.
Alimentele bogate în histamină includ:
- Avocado
- Roșii
- Spanac
- Conserve sau pește afumat
- Ouă
- Nuci
- Ciocolată
- Brânză
- Carne procesată
- Carne de porc
- Citrice
- Banane
Așadar, sindromul de activare mastocitară provoacă o serie de simptome care îți pot afecta grav sănătatea fizică și mentală. Se poate întâmpla fără un motiv evident sau poate fi declanșat de diferite lucruri, inclusiv medicamente, alimente sau stres. Dacă suferi de această afecțiune este important să urmezi cu strictețe planul de tratament recomandat de medic și să-ți schimbi stilul de viață și dieta.



Surse foto: Pexels.com, Vecteezy.com
Surse articol: Webmd.com