Impingement subacromial: cauze, simptome și tratament
Cuprins
- Ce este sindromul de compresie subacromială?
- Cauzele impingementului subacromial
- Simptomele impingementului subacromial
- Diagnosticul impingementului subacromial
- Tratamentul impingementului subacromial
Sindromul de impingement subacromial reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii de umăr, afectând mobilitatea și capacitatea de a desfășura activitățile zilnice. Această afecțiune apare atunci când tendoanele sau structurile din spațiul subacromial sunt comprimate în timpul mișcărilor brațului, provocând inflamație și disconfort. În acest articol vom discuta despre cauzele, simptomele și tratamentul acestei afecțiuni.
Ce este sindromul de compresie subacromială?
Sindromul de compresie subacromială sau impingementul subacromial - cunoscut în literatura medicală sub acronimul SAIS — este o afecțiune a umărului caracterizată prin inflamarea și iritarea tendoanelor coafei rotatorilor, un grup de patru mușchi care lucrează împreună pentru a stabiliza articulația umărului și a permite o gamă largă de mișcare. Acești mușchi pornesc din omoplat și se unesc prin tendoane într-o structură comună care menține osul brațului — humerusul — bine ancorat în articulație.
Problema apare atunci când aceste tendoane sunt prinse și frecate de acromion — capătul exterior al omoplatului — în timpul mișcărilor umărului. Acest lucru se întâmplă în spațiul subacromial, o zonă îngustă situată între acromion și capul humerusului, care adăpostește nu doar tendoanele coafei rotatorilor, ci și tendonul bicepsului și bursa — o mică pungă cu lichid cu rol de amortizor.
Atunci când acest spațiu se îngustează sau tendoanele se irită, mișcarea umărului devine dureroasă, iar în timp, inflamația se poate agrava dacă nu este tratată corespunzător.
Cauzele impingementului subacromial
Cauzele SAIS sunt complexe, iar mecanismul exact prin care se dezvoltă afecțiunea rămâne subiect de dezbatere în rândul cercetătorilor. Se crede că principalele cauze pentru apariția sindromului sunt pe de o parte intrinseci (deteriorare din interior), iar pe de altă parte extrinseci (deteriorare din exterior).
Cauze intrinseci — deteriorarea din interior
Mecanismul intrinsec sugerează că rupturile parțiale sau complete ale tendoanelor apar ca urmare a unui proces degenerativ produs în timp prin suprasolicitare, supraîncărcare în tensiune sau traumatisme repetate ale tendoanelor.
Cu alte cuvinte, problema pornește chiar din interiorul structurii tendinoase, nu din exterior.
Un factor important în acest sens este vascularizația precară a tendonului supraspinos. Există o zonă avasculară, numită „zona critică", situată în apropierea inserției tendonului pe humerus - tocmai acolo unde apar de obicei rupturile degenerative. Deteriorarea fibrelor tendinoase crește odată cu vârsta și este mai frecventă la persoanele cu diabet zaharat.
Printre cauzele intrinseci se numără și:
Slăbiciunea musculară — slăbiciunea mușchilor coafei rotatorilor poate duce la dezechilibre musculare, determinând humerusul să migreze în sus, spre acromion, reducând spațiul subacromial.
Suprasolicitarea umărului — microtraumatismele repetate cauzate de mișcările repetitive pot genera inflamație a tendoanelor coafei rotatorilor și a bursei subacromiale, provocând fricțiune între tendoane și arcul coracoacromial.
Tendinopatia degenerativă — modificările degenerative ale acromionului pot duce la ruptura coafei rotatorilor, permițând migrarea proximală a capului humeral.
Cauze extrinseci — presiunea din exterior
Mecanismul extrinsec descrie inflamarea și degenerarea tendoanelor ca urmare a compresiei mecanice exercitate de structuri externe tendoanelor, care îngustează spațiul subacromial.
Principalii factori extrinseci includ:
Factori anatomici - forma acromionului joacă un rol important. Acromionul poate fi plat (tip I), curbat (tip II) sau cu cârlig (tip III), iar studiile timpurii sugerau o incidență mai mare a rupturilor coafei rotatorilor la pacienții cu acromion de tip III, deși cercetările mai recente nu au confirmat o relație puternică între cele două. Aceste variații pot fi congenitale sau dobândite în timp.
Pintenul osos și osteoartrita - osteofitele apărute ca urmare a artrozei articulației acromioclaviculare pot reduce spațiul subacromial, contribuind la apariția sindromului.
Factori posturali și biomecanici - postura deficitară, modificările cinematicii scapulare sau humerale, tensionarea capsulei posterioare a articulației glenoumerale și deficitele de forță musculară scapulară pot toate contribui la îngustarea spațiului subacromial.
Factori de mediu și stil de viață - lista factorilor extrinseci include astăzi și elemente cu implicații biologice, precum efortul fizic intens, traumatismele, vibrațiile, infecțiile, fumatul și factorii genetici.
În practică, SAIS este rareori rezultatul unui singur factor - cel mai adesea, cauzele intrinseci și extrinseci se combină și se potențează reciproc, ceea ce face diagnosticul și tratamentul mai complexe
Persoanele cele mai predispuse la SAIS sunt persoanele tinere, sub 25 de ani care practică un sport de performanță precum înotul, baseball sau tenis (care necesită suprasolicitarea umărului), muncitorii în construcții, zugravii sau muncitorii care ridică obiecte grele. De asemenea, persoanele mai în vârstă pot suferi de impingement subacromial, în special cele care au avut leziuni la umăr.
Simptomele impingementului subacromial
Simptomele sindromului de impingement subacromial (SAIS) pot diferi de la o persoană la alta, însă cel mai frecvent apare o durere la nivelul umărului care se instalează treptat și devine mai intensă atunci când persoana ridică brațul deasupra capului sau îl duce înapoi.
Pe lângă acest simptom principal, pot apărea și alte manifestări, precum o durere ușoară, dar constantă în braț, care se accentuează la ridicarea acestuia. Durerea este adesea localizată în partea superioară sau externă a umărului și poate iradia spre lateralul brațului. De asemenea, aceasta se poate intensifica pe timpul nopții, afectând calitatea somnului.
Unele persoane pot resimți o senzație persistentă de slăbiciune la nivelul brațului sau umărului, precum și o reducere a amplitudinii mișcărilor, ceea ce îngreunează activitățile zilnice.
Diagnosticul impingementului subacromial
Durerea de umăr care persistă și afectează activitățile zilnice, fără să se amelioreze după câteva săptămâni, poate indica necesitatea unui diagnostic detaliat.
Evaluarea începe, de obicei, cu un examen fizic al umărului, în timpul căruia medicul vă va ghida brațul prin diferite mișcări pentru a identifica zonele dureroase, limitările de mobilitate și eventualele semne de inflamație sau instabilitate.
Ulterior, pacientului i se vor adresa întrebări legate de istoricul medical, cum ar fi eventuale traumatisme sau intervenții chirurgicale la nivelul umărului, precum și despre activitatea profesională, sporturile practicate și obiceiurile de exercițiu, pentru a înțelege mai bine cauzele posibile ale durerii.
Pentru investigații suplimentare, se poate recomanda o radiografie, care ajută la identificarea pintenilor osoși sau la excluderea altor afecțiuni, precum artrita.
În situațiile în care se suspectează o problemă mai serioasă, pot fi necesare teste suplimentare, precum:
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Aceasta oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi, precum tendoanele și ligamentele, fiind utilă pentru a depista inflamații, rupturi sau alte leziuni ale coafei rotatorilor.
Testul de impingement Neer. Acesta presupune ridicarea pasivă a brațului deasupra capului, în timp ce medicul stabilizează umărul; apariția durerii sugerează compresia structurilor din spațiul subacromial.
Testul Hawkins. Acesta implică flexarea brațului la 90 de grade și rotirea internă a acestuia; dacă această mișcare provoacă durere, poate indica un sindrom de impingement.
Aceste teste, combinate, ajută la stabilirea unui diagnostic corect și la alegerea unui tratament adecvat.
Mielopatie cervicală: cauze, simptome și tratament
Tratamentul impingementului subacromial
Tratamentul impingementului subacromial depinde de cauza și severitatea afecțiunii. În majoritatea cazurilor, pentru tratarea SAIS sunt suficiente următoarele remedii casnice:
- Aplicarea de comprese cu gheață pe umărul afectat
- Evitarea mișcărilor intense ale umărului
- Odihna umărului până când durerea dispare
Dacă nu există nicio îmbunătățire a afecțiunii în câteva luni, medicul poate recomanda:
- Fizioterapie - care implică exerciții ușoare pentru a reconstrui mușchii umărului și brațului
- Medicații - inclusiv medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
- Injecții cu steroizi - dacă afecțiunea nu răspunde la cele două tratamente de mai sus
În cazul în care toate tratamentele nu reușesc să îmbunătățească afecțiunea, se poate ajunge la intervenție chirurgicală deschisă (în cazuri severe).
În ceea ce privește recuperarea, de obicei aceasta durează între 3 și 12 luni, în funcție de severitatea afecțiunii.
Așadar, sindromul de impingement subacromial este o afecțiune a umărului care poate limita semnificativ calitatea vieții dacă nu este identificat și tratat la timp. Diagnosticarea corectă, combinată cu exerciții adaptate, modificări ale activităților zilnice și, după caz, tratamente medicale, poate reduce durerea și restabili mobilitatea.
Surse foto: Vecteezy.com, Pexels.com
Surse articol: Oint.org
Urmareste-ne pe Google News
