Leziuni ligament încrucișat: cauze, simptome și recomandări
Ligamentele încrucișate sunt esențiale pentru stabilitatea genunchiului și au un rol crucial în biomecanica articulară, asigurând alinierea corectă între femur și tibie în timpul mișcărilor genunchilor. Leziuni ale ligamentelor încrucișate pot apărea cel mai frecvent în timpul sporturilor ce implică mișcări bruște și, în funcție de gravitate, poate fi nevoie de intervenție chirurgicală pentru înlocuirea ligamentului rupt. În acest articol vom analiza în detaliu ce presupune o leziune a ligamentului încrucișat, cum se tratează și se previne!
Cuprins
- Ce înseamnă ligamentul încrucișat
- Cauzele leziunilor ligamentului încrucișat
- Complicațiile leziunilor ligamentului încrucișat
- Tratamentul leziunilor ligamentului încrucișat
- În cât timp se reface leziunea ligamentului încrucișat
- Prevenția leziunilor ligamentului încrucișat
Ce înseamnă ligamentul încrucișat
Articulația genunchiului este formată din trei oase (femurul, tibia și rotula) interconectate prin patru ligamente principale care stabilizează genunchiul. Rotula, dispusă în fața articulației, are rol protector.
Ligamentele acționează ca sfori puternice care țin oasele în contact și stabilizează articulația:
1. Ligamentele colaterale - sunt situate pe părțile laterale, controlând deplasările laterale și stabilizând genunchiul în plan frontal
2. Ligamentele încrucișate (anterior și posterior) - sunt situate în interiorul articulației (în față și în spate) și se intersectează în formă de "X". Ligamentele încrucișate controlează stabilitatea antero-posterioară a genunchiului.
Ligamentele încrucișate sunt formate din țesut conjunctiv dens, alcătuit predominant din fibre de colagen de tip I aranjate în fascicule paralele care conferă rezistență mare la tracțiune. Structura lor include fibroblaste, fibre elastice și o matrice extracelulară bogată, fiind slab vascularizate și inervate, ceea ce explică capacitatea lor limitată de vindecare după leziuni.
Leziunile apar cel mai frecvent în cazul ligamentului încrucișat anterior și pot fi entorse sau rupturi. Ligamentul încrucișat posterior este mai puternic și mai mare decât ligamentul încrucișat anterior, însă în cazuri mai rare, și acesta poate fi rănit.
Cauzele leziunilor ligamentului încrucișat
Leziunile ligamentului încrucișat apar adesea în timpul activităților sportive care pun o presiune foarte mare pe genunchi.
De exemplu, ligamentul încrucișat se poate rupe atunci când genunchiul se răsucește brusc în timpul sportului, la opriri bruște și schimbări rapide de direcție sau la aterizări greșite.
De asemenea, loviturile directe în genunchi, întinderea excesivă a piciorului sau dezechilibrele musculare pot și ele provoca rupturi.
Factori care măresc riscul de leziuni ale ligamentului încrucișat sunt:
- Particularitățile anatomice personale (de obicei femeile sunt mai predispuse la astfel de leziuni, cel mai probabil din cauza diferențelor de anatomie, forță musculară și influențe hormonale)
- Terenurile de sport necorespunzătoare
- Echipamentul sportiv neadecvat (de exemplu schiuri care nu sunt reglate bine)
- Lipsa antrenamentului corect (mișcări greșite, de exemplu rotirea genunchilor spre interior în timpul unei genuflexiuni)
- Ignorarea odihnei necesare după efort
Când ligamentul este deteriorat, există de obicei o ruptură parțială sau completă a țesutului. O leziune ușoară poate întinde ligamentul, dar îl poate lăsa intact.
Complicațiile leziunilor ligamentului încrucișat
Persoanele care suferă de o leziune a ligamentului încrucișat au un risc mai mare de a dezvolta osteoartrită la genunchi. Artrita poate apărea chiar dacă ai o intervenție chirurgicală pentru a reconstrui ligamentul.
Factori multipli influențează probabil riscul de artrită, cum ar fi severitatea leziunii inițiale, prezența leziunilor asociate în articulația genunchiului sau nivelul de activitate după tratament.
Semnele leziunilor ligamentului încrucișat
Severitatea simptomelor variază în funcție de gradul leziunii (întindere, rupere parțială sau ruptură completă) și de afectarea altor structuri din genunchi (menisc, cartilaj articular sau alte ligamente).
Simptomele leziunilor ligamentului încrucișat anterior includ:
- Un sunet de "pocnitură" în momentul producerii leziunii
- Durere intensă și imediată la nivelul genunchiului
- Umflarea rapidă a genunchiului (în primele 3-6 ore)
- Instabilitate articulară – senzația că genunchiul "cedează" când pui greutate pe el
- Limitarea mobilității genunchiului, în special la extensie completă
- Disconfort la mers sau la urcarea/coborârea scărilor
- Sensibilitate la palpare în zona anterioară a genunchiului
Simptomele leziunilor ligamentului încrucișat posterior
Simptomele leziunilor ligamentului încrucișat posterior includ:
- Durere mai puțin intensă comparativ cu leziunile ligamentului încrucișat anterior
- Umflare moderată a genunchiului
- Instabilitate posterioară – senzația că tibia alunecă posterior față de femur
- Dificultăți la coborârea scărilor sau la mersul în pantă
- Durere în partea posterioară a genunchiului
- Rigiditate articulară, mai ales după perioade de inactivitate
- Disconfort la îngenunchere sau la poziții care implică flexia genunchiului
Tratamentul leziunilor ligamentului încrucișat
Tratamentul leziunilor ligamentului încrucișat depinde de severitatea rănirii genunchiului. În primul rând, îngrijirea promptă de prim ajutor poate reduce durerea și umflarea. Se recomandă:
Odihnă. Odihna generală este necesară pentru vindecare.
Gheaţă. Compresele cu gheață pe genunchi se vor utiliza cel puțin la fiecare două ore timp de 20 de minute o dată.
Benzi de compresie. Se va înfășura un bandaj elastic sau o bandă de compresie în jurul genunchiului.
Poziția genunchiului. Pacientul se va întinde în pat cu piciorul și genunchiul în sus, sprijinit de perne.
Tratamentul medical poate include o terapie de reabilitare cu exerciții fizice ușoare, efectuate sub supravegherea unui kinetoterapeut. De asemenea, este posibil ca pacientul să poarte cîrje o perioadă pentru a evita să pună greutate pe genunchi.
Scopul reabilitării este de a reduce durerea și umflarea, de a restabili întreaga gamă de mișcare a genunchiului și de a întări mușchii. Acest curs de terapie fizică poate trata cu succes o leziune de ligament încrucișat pentru persoanele care sunt relativ inactive sau care fac exerciții fizice moderate. Pentru sportivii de performanță este posibil să fie nevoie de operație chirurgicală.
Chirurgie
În cazul în care leziunea este severă sau pentru sportivii de performanță, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru reabilitarea completă. În cele mai multe cazuri, artroscopia genunchiului este efectuată pentru a reconstrui ligamentul.
În timpul reconstrucției, chirurgul îndepărtează ligamentul deteriorat și îl înlocuiește cu un segment de tendon - țesut similar cu un ligament care conectează mușchiul de os. Acest țesut de înlocuire se numește grefă.
După operație, va fi nevoie de o perioadă de reabilitare.
În cât timp se reface leziunea ligamentului încrucișat
Timpul de recuperare poate varia de la o persoană la alta. Dacă vătămarea este ușoară, poate dura doar aproximativ 10 zile pentru a se vindeca. Dacă pacientul a suferit o intervenție chirurgicală, recuperarea poate dura aproximativ șase până la nouă luni.
În ceea ce privește sportivii de performanță, cercetări recente indică faptul că până la o treime dintre sportivi suferă o altă ruptură la același genunchi sau cel opus în decurs de doi ani. Din acest motiv, se recomandă o perioadă mai lungă de recuperare pentru a reduce riscul de rănire din nou.
În general, este nevoie de un an sau mai mult până când atleții se pot întoarce în siguranță la joc. Medicii și kinetoterapeuții vor efectua teste pentru a măsura stabilitatea genunchiului, puterea, funcția și disponibilitatea de a reveni la activități sportive la diferite intervale în timpul reabilitării. Este important ca recuperarea să fie 100% realizată, iar forța, stabilitatea și tiparele de mișcare să fie optimizate înainte ca sportivul să se întoarcă la activitate.
Prevenția leziunilor ligamentului încrucișat
Antrenamentul și exercițiile adecvate pot ajuta la reducerea riscului de leziuni ale ligamentului încrucișat.
Programele eficiente de prevenire includ:
1. Exerciții pentru întărirea nucleului (șolduri, pelvis și abdomen inferior). Acestea sunt importante deoarece antrenează sportivii să evite mișcarea genunchiului spre interior în timpul genuflexiunilor.
2. Fortificarea mușchilor picioarelor, în special a ischio-gambierilor. Aceasta este esențială pentru asigurarea unui echilibru general al forței musculare la nivelul membrelor inferioare.
3. Accent pe tehnica adecvată. Antrenamente care se concentrează pe tehnica adecvată și poziția corectă a genunchilor la sărituri și aterizări sunt componente importante ale acestor programe preventive. De asemenea, antrenamentul specific pentru îmbunătățirea tehnicii la efectuarea mișcărilor de pivotare și schimbare de direcție contribuie semnificativ la reducerea riscului de accidentare.
4. Echipament adecvat. Este important ca sportivii să poarte încălțăminte adecvată pentru sportul respectiv pentru a ajuta la prevenirea rănilor.
DE ȘTIUT!
Purtarea unei orteze pentru genunchi nu pare să prevină leziunile ligamentelor încrucișate sau să reducă riscul de rănire recurente după intervenție chirurgicală.
Așadar, leziunile ligamentului încrucișat pot apărea în activitățile fizice ce implică schimbări de direcție sau aterizări bruște. Deși aceste leziuni pot fi dureroase și debilitante, ele pot fi tratate cu succes cu îngrijirea adecvată. Urmărirea terapiei fizice și ascultarea recomandărilor medicilor poate grăbi recuperarea, astfel încât pacientul să poată reveni la activitatea obișnuită.
Surse foto: Vecteezy.com, Unsplash.com
Surse articol: Mayoclinic.org, Clevelandclinic.org
Urmareste-ne pe Google News
