In relatiile noastre de zi cu zi, asteptarile ne orienteaza deciziile si comportamentele fata de ceilalti si fata de noi insine. Ele au devenit parte din felul in care gandim, incat uneori nici nu ne dam seama ca facem anumite lucruri doar pentru a obtine aprecierea cuiva, pentru a ne simti iubiti, pentru a avea prieteni, pentru a ne integra intr-un mediu social sau profesional sau din teama de a nu fi considerati prea slabi, prea egoisti, insuficient de inteligenti, creativi. Uitam, astfel, de adevaratale noastre nevoi si dorinte, concentrandu-ne sa fim ce vor altii.
Sa respectam asteptarile altora si sa avem noi insine asteptari de la ceilalti este firesc, atata timp cat nu devin o piedica in realizarea personala si cat nu ingradesc emotional partile implicate.
Despre asteptari
Asteptarile nu se formeaza de pe o zi pe alta, ci fac parte din bagajul psihologic pe care il ducem cu noi zilnic. Tocmai de aceea este important sa ne oprim atentia asupra modului in care acestea au aparut, de la cine au fost preluate si cat de bine se potrivesc in prezentul nostru.
|
In acest sens, este bine de stiut ca relatiile cu adultii in preajma carora am crescut au avut un rol crucial in formarea asteptarilor. Una dintre nevoile fundamentale ale copilului este aceea de a fi iubit de cei care il ingrijesc si, pe masura ce creste, el va intelege ca pentru a obtine aceasta iubire trebuie sa se conformeze asteptarilor altora. Iubirea sanatoasa ii permite copilului sa fie el insusi, sa-si exprime fara teama emotiile si gandurile, ii impune limite sanatoase, ii da incredere in fortele proprii si ii da libertatea de a decide ce i se potriveste si ce nu. Iubirea conditionata ii transmite copilului ca nu este bine asa cum este, drept urmare va face tot posibilul sa se adapteze la cerintele adultilor, interpretand diverse roluri. |
 |
Copilul de altadata va creste si va continua sa implineasca asteptarile pozitive sau negative ale celor cu care interactioneaza, fiind convins ca numai asa va obtine ce isi doreste, va avea succes, ii va fi recunoscuta valoarea, fara a mai verifica in prezent daca asa se simte confortabil cu el insusi. Mai mult, inconstient, acesta va oferi o iubire conditionata celorlalti, acceptandu-i doar daca vor reactiona cum crede el ca-i bine.
Asadar, pe baza a ceea ce se asteptau cei din familie, am invatat cum sa ne raportam la ceilalti si la noi insine. Asteptarile ne sunt comunicate in diverse moduri : prin cuvinte, prin gesturi, prin priviri, tonalitatea si ritmul vocii etc. Reactiile noastre sunt diferite (de accceptare, respingere, contestare, intelegere) si, daca vin din partea oamenilor importanti pentru noi (parinti, rude, profesori, prieteni apropiati, parteneri de cuplu), ajungem treptat sa le interiorizam, iar impactul lor asupra noastra se pastreaza chiar si daca persoanele respective nu mai fac parte din prezent.
Cum ne gestionam asteptarile
Cand avem asteptari, credem ca lucrurile pot fi realizate intr-un anumit mod. Daca aceste asteptari sunt de la noi, in situatia in care nu le implinim, de cele mai multe ori avem tendinta de a intoarce furia impotriva noastra. Neexprimata si daca are o intensitate mare, aceasta emotie ajunge sa fie resimtita de corp si transpusa in diverse afectiuni.
Sa ne observam propriul fel de a fi ne ajuta sa ne identificam asteptarile. Apoi, putem sa discernem cat de realiste sunt, raportandu-le la dorintele, nevoile, abilitatile personale, dar si la contextul in care apar. Cu privire la aceste momente, un exercitiu util este acela de a da atentie limbajului nostru si de a vedea de cate ori se regaseste verbul « trebuie ». Cu cat sunt mai multi de «trebuie », cu atat tindem sa fim mai critici cu noi si cu ceilalti, iar nivelul asteptarilor creste.
Asteptarea presupune o anumita predictibilitate ca persoana in cauza va actiona asa si nu altfel. Avand aceasta certitudine, uneori suntem surprinsi sa vedem ca ne-am inselat. Atunci cu siguranta vom experimenta emotii negative, simtindu-ne surprinsi, dezamagiti, furiosi, nemultumiti, frustrati etc. Fara sa ne dam seama, prin intermediul asteptarilor incercam sa avem control asupra unei situatii, asupra unei persoane fiind deschisi doar catre anumite cai de a actiona, de a gandi, de a simti, de a vedea lucrurile.
Indrumarea unui psihoterapeut poate fi o optiune potrivita pentru o mai buna cunoastere de sine. Te va ajuta sa te intelegi pe tine si pe ceilalti, sa descarci din presiunea interioara si sa faci un pas catre adevaratele tale nevoi.
Cristina Birzoiu
Psiholog si psihoterapeut
Urmareste-ne pe Google News
