Anticorpi anti eritropoietină: ce sunt și când trebuie să îi testezi
Anticorpii anti-eritropoietină sunt proteine produse de sistemul imunitar care interferează cu acțiunea naturală sau terapeutică a eritropoietinei – hormonul responsabil pentru stimularea producerii globulelor roșii în măduva osoasă. Deși eritropoietina este esențială pentru prevenirea și tratarea anemiei, în unele cazuri rare, organismul poate recunoaște acest hormon (inclusiv sub formă de medicament) ca o substanță străină și produce anticorpi împotriva lui. Află ce afecțiune gravă pot provoca anticorpii anti eritropoietină și când trebuie să-i testezi!
Cuprins
- Ce sunt anticorpii anti eritropoietină
- De ce apar anticorpii anti eritropoietină
- Când este recomandat să testezi anticorpii anti eritropoietină
- Tratamentul în cazul anticorpilor anti eritropoietină
Ce sunt anticorpii anti eritropoietină
Pentru a afla ce sunt anticorpii anti eritropoietina, trebuie sa înțelegem ce este eritropoietina și care este rolul său în organism.
Eritropoietina (EPO) este un hormon proteic produs în ficatul fetal în timpul dezvoltării timpurii și în rinichi în timpul vieții adulte, care joacă un rol crucial în reglarea producției de globule roșii (eritropoieza). Acest hormon este esențial pentru menținerea nivelurilor normale de hemoglobină, având urmatoarele funcții principale:
- Stimulează măduva osoasă să producă mai multe globule roșii
- Reglează răspunsul organismului la scăderea nivelului de oxigen în sânge (hipoxie)
- Menține echilibrul între producția și distrugerea globulelor roșii
Organismul produce eritropoietină ca reacție la hipoxie, adică atunci când nivelul de oxigen din sânge scade sub un prag normal. În acest context, celulele interstițiale din rinichi eliberează EPO în sânge. Aceasta acționează apoi asupra precursorilor celulelor roșii din măduva osoasă, activând receptorii EPO (EPO-R) de pe suprafața lor și stimulându-i să se transforme în eritrocite mature.
Această reacție biologică este vitală pentru menținerea unui număr optim de globule roșii, esențiale pentru transportul oxigenului în organism. Eritropoietina este folosită și ca tratament medical, mai ales la pacienții cu anemie cronică cauzată de insuficiență renală cronică și pacienții cu cancer care primesc chimioterapie.
Din păcate, EPO a fost folosită ilegal ca substanță dopantă de sportivii de performanță, deoarece crește capacitatea de transport a oxigenului prin sânge, îmbunătățind astfel performanța atletică. Utilizarea EPO ca dopaj este interzisă și poate fi periculoasă, putând cauza tromboză sau alte complicații cardiovasculare.
În ceea ce privește anticorpii anti-eritropoietină, aceștia se formează împotriva eritropoietinei, fie cea endogenă (produsă natural de organism), fie cea exogenă (administrată ca medicament). Anticorpii anti-eritropoietină reprezintă o reacție imună nedorită a organismului care poate avea consecințe grave.
Ei blochează acțiunea eritropoietinei, conducând la aplasie pură a seriei eritrocitare (PRCA – Pure Red Cell Aplasia), care este o afectiune extrem de gravă ce poate pune viața în pericol. PRCA este o anemie profundă, cu valori foarte scăzute ale hemoglobinei și reticulocitelor, necesitând frecvent transfuzii de sânge.
De ce apar anticorpii anti eritropoietină
Anticorpi împotriva EPO exogene se dezvoltă în general la pacienții care primesc tratament cu eritropoietină sintetică. Ei pot apărea după luni sau ani de tratament. Cea mai frecventă cauză a apariției anticorpilor anti-EPO este tratamentul cu forme recombinate de eritropoietină, folosit în special la pacienții cu insuficiență renală cronică, însă unele persoane pot avea și o predispoziție genetică pentru reacții imune împotriva unor proteine exogene similare cu cele proprii.
De asemenea, condițiile improprii de depozitare sau manipulare a preparatelor de EPO (ex. lanțul de frig întrerupt) pot altera structura proteică și pot induce imunogenicitate.
Anticorpi împotriva EPO endogene sunt mai rari, dar extrem de severi și pot apărea prin reactivitate încrucișată - anticorpii formați împotriva EPO sintetice atacă și EPO naturală.
Când este recomandat să testezi anticorpii anti eritropoietină
Testarea anticorpilor anti-eritropoietină nu este un examen de rutină, ci se recomandă în situații clinice specifice când medicul suspectează că acești anticorpi pot fi cauza problemelor pacientului. Cel mai important moment pentru această testare este atunci când un pacient care primește tratament cu eritropoietină sintetică nu mai răspunde la medicament, deși anterior tratamentul era eficient.
Situația cea mai frecventă care necesită testarea este când pacientul dezvoltă ceea ce medicii numesc "rezistență la eritropoietină". Aceasta înseamnă că, în ciuda administrării medicamentului în doze adecvate sau chiar crescute, nivelul de hemoglobină și numărul de globule roșii nu se îmbunătățesc sau chiar scad. Dacă un pacient a răspuns bine la tratament timp de luni sau ani, iar brusc eficacitatea dispare fără o explicație evidentă, medicul va considera testarea anticorpilor.
O altă indicație importantă este dezvoltarea unei anemii severe și neexplicate la pacienții care primesc eritropoietină. Dacă anemia devine din ce în ce mai gravă în ciuda tratamentului și nu există alte cauze identificabile precum sângerări, deficiențe de fier sau boli cronice care să se fi agravat, anticorpii anti-eritropoietină pot fi responsabili. În aceste cazuri, testarea devine urgentă pentru a confirma diagnosticul.
Pacienții cu boli renale cronice care primesc dializă și tratament cu eritropoietină reprezintă o categorie cu risc mai mare de a dezvolta anticorpii. Când aceștia prezintă o scădere neașteptată a răspunsului la tratament, după o perioadă de eficacitate, testarea devine necesară. De asemenea, cei care au primit transfuzii multiple sau au fost expuși la diferite tipuri de preparate cu eritropoietină pot avea un risc crescut.
Tratamentul în cazul anticorpilor anti eritropoietină
Tratamentul pentru anticorpii anti-eritropoietină este complex și se concentrează pe două obiective principale: oprirea producției de noi anticorpi și gestionarea anemiei severe care rezultă din această complicație. Prima măsură esențială este întreruperea imediată a administrării eritropoietinei sintetice, indiferent de tipul folosit, deoarece continuarea tratamentului nu numai că este ineficientă, dar poate agrava și mai mult răspunsul imun.
Tratamentul imunosupresiv reprezintă terapia standard pentru aplazia pură a celulelor roșii mediată de anticorpi anti-eritropoietină (EPO) și constă în admimistrarea de ciclosporină (CyA) sau prednisolon (PSL) 0,5-1,0 mg/kg, cu scopul de a reduce activitatea sistemului imun care produce anticorpii.
Ciclosporina este medicamentul de prima alegere, administrat în doze de 3-5 mg/kg zilnic, timp de cel puțin 6-8 luni sau până când se observă o recuperare a producției de globule roșii. Acest medicament funcționează prin blocarea celulelor T care sunt responsabile de producția anticorpilor, dar necesită monitorizare atentă pentru efecte secundare asupra rinichilor și tensiunii arteriale. Mulți pacienți cu boală renală cronică (BRC) severă și insuficiență cardiacă cronică nu pot tolera un astfel de regim imunosupresor.
Gestionarea anemiei severe în timpul tratamentului este la fel de importantă ca terapia imunosupresivă. Pacienții vor avea nevoie de transfuzii regulate de sânge pentru a menține un nivel acceptabil de hemoglobină și pentru a preveni complicațiile anemiei severe. Aceste transfuzii trebuie planificate cu atenție pentru a evita supraîncărcarea cu fier, care poate afecta inima și ficatul pe termen lung.
Tratamentul de susținere include monitorizarea atentă a nivelului de fier în organism și, dacă este necesar, folosirea de medicamente pentru eliminarea excesului de fier acumulat din transfuzii.
De asemenea, pacienții pot avea nevoie de suplimente cu acid folic și vitamina B12 pentru a susține producția de globule roșii atunci când măduva osoasă începe să se recupereze. Este important să se înțeleagă că tratamentul este de lungă durată, recuperarea poate dura luni sau chiar ani, iar în unele cazuri, pacienții pot rămâne dependenți de transfuzii pe termen lung dacă răspunsul la tratamentul imunosupresiv este incomplet.
Așadar, anticorpii anti-eritropoietină sunt proteine generate de sistemul imunitar care blochează sau afectează funcția eritropoietinei, hormonul esențial în stimularea formării globulelor roșii în măduva osoasă. Acest fenomen poate duce la forme severe de anemie, precum aplazia pură a seriei roșii. Testarea anticorpilor anti-EPO este recomandată în special pacienților tratați cu eritropoietină care dezvoltă brusc o anemie severă sau nu mai răspund la tratament.
Surse foto: Vecteezy.com
Surse articol: Sciencedirect.com
Urmareste-ne pe Google News
