„Regii timpului” volumul 1 de Laura Nureldin. Călătorește în Persia antică cu una dintre cele mai simpatice protagoniste din literatura contemporană!
Când ne place un scriitor, suntem mereu curioase să descoperim romanul său de debut, când micile stângăcii sunt adorabile, stilul e în plină formare, iar prospețimea e cuceritoare. Din secțiunea noastră de recenzii ai constatat cu siguranță că Laura Nureldin se numără printre numele noastre favorite din literatură, consacrată fiind în inima noastră de seria „Demoni” și de magnifica „Jucării”, așa că acum am considerat că este momentul să ne clătim imaginația cu prima sa apariție literară, celebra epopee „Regii timpului”.
„Ce s-ar întâmpla dacă o femeie din Los Angeles-ul zilelor noastre – educată, independentă, cinică și directă – ar ajunge din greșeală în Persia antică? Ce s-ar întâmpla dacă regele persan Xerxes ar ajunge din greșeală în Los Angeles-ul zilelor noastre?”. De la aceste întrebări pleacă în chip irezistibil primul volum al seriei „Regii timpului”, și cu această descriere suntem convinse că nu ai cum să nu vrei să îi dai o șansă!
„Am construit mașina timpului... Auzi, doare?”
Deci... Mora și Xerxes, dar te rugăm să îndepărtezi numaidecât din minte imaginea acelui Xerxes din filmul de succes 300, zeul cu piercinguri care e prezentat în antiteză cu onorabilul și viteazul spartan Leonidas. „Regii timpului” are la bază o documentare brici – nici nu ne-am fi așteptat la altceva din partea Laurei Nureldin – și nici pe departe cu iz de benzi desenate!
Dar înainte de a ne întâlni cu Domnul Tuturor Lumilor, titulatura pe care și-o asumase cu destul de multă temeinicie stăpânul întinsului imperiu al Persiei, să facem cunoștință cu inconfundabila Mora. O marcă înregistrată a scrierilor Laurei Nureldin sunt protagonistele puternice și memorabile, dar, spre deosebire de Lisa Whelan din „Demoni”, Mora e deja un personaj matur care, deși trece printr-o multitudine de provocări, e mai degrabă „înmuiată” de ele. Inima sa e puternică, iar curajul de nezdruncinat de la primele pagini.
Așa se face că atunci când cel mai bun prieten al său, Alex, îi dă de știre că a reușit să construiască o mașină a timpului, fata nu stă pe gânduri, nu se întreabă „oare ce ar fi?”, ci prima observație pe care i-o oferă amicului ce o invită să încerce dispozitivul e „auzi...doare?”. Delicios, nu? Mărturisim că cu această afirmație ne-am îndrăgostit de minunata Mora și sentimentele nu au făcut decât să ne crească pe măsură ce a evoluat firul naratorial.
Un alt motiv pentru care protagonista ne intră atât de repede în suflet? Chestionată în legătură cu destinația călătoriei sale în timp, respinge ideea de a se proiecta într-un viitor ipotetic cu o altă replică spumoasă: „cui îi pasă de viitor?”, și alege strălucitoarea epocă de aur a Hollywood-ului! Dar cum, când e vorba despre mașinării ale timpului și alte „dispozitive infernale”, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, Mora nu ajunge să savureze vechiul glamour al Cetății Filmului, ci pică în mult mai provocatoarea Persie.
Ce poate face o femeie cu cinci sute de ani înainte de Hristos? Hm... poate să fie răpită în vreme ce admiră uluitorul amestec de civilizații, aruncată precum un sac de cartofi de-a curmezișul unei șei și dusă în dar Regelui Xerxes, ce, convenabil sau nu pentru tânăra protagonistă, tocmai își repudiase regina și își căuta mireasă în vreme ce Mora decisese să se plimbe un pic prin trecut?
Inteligentă, stăpână pe sine și magistral de abilă în a se adapta fulgerător la orice situație, Mora miroase imediat o tentativă de asasinat la adresa Regelui Tuturor Lumilor, îi salvează în chip ingenios viața, dar, când să fie smulsă din trecut de către prietenul său, Xerxes se agață de ea și astfel ajung amândoi din Susa antică în Los Angeles-ul prezent. Și nu e singura încurcătură stârnită de „dansul printre epoci”: moleculele celor doi se amestecă (nu așa cum te-ai fi gândit tu!), iar persanul ajunge să vorbească fluent engleza.
Iar dacă situația nu ți se părea suficient de interesantă, află că mașina timpului pare să fi suferit o defecțiune, astfel că Xerxes nu mai poate fi trimis definitiv în epoca sa, lucru care amenință să schimbe istoria cu consecințe drastice pentru evoluția umanității, dar cum nici nu poate „hălădui” în eclecticul LA, singura soluție e să întreprindă alături de Mora călătorii scurte, bine delimitate, între trecut și prezent. Adaugă tentative repetate de asasinat, o căsătorie regală și, firește, apariția unor sentimente tulburătoare.
Cum să nu te îndrăgostești de un rege arătos, un războinic neînfricat, animat de un curaj nebun, ce nu se sfiește să doarmă liniștit și zâmbitor într-un pat străin, la 2500 de ani distanță de vremea sa? Dar mai degrabă cum să nu te îndrăgostești de Mora cea „sensibilă ca o femeie, jucăușă ca un copil, cu dârzenia unui bărbat și loialitatea unui războinic”? Cum, oare?
„Mâinile îmi sunt legate de frâiele pe care le țin”
Cel mai probabil, Persia nu ar fi fost prima noastră alegere dacă cineva ne-ar fi întrebat ce localizare ne-am dori să aibă un roman ce narează o călătorie în timp, dar firește că Laura Nureldin a fost înmiit mai înțeleaptă. Susa e un amestec eclectic de culturi, nu cu mult diferită (firește, în substanță) de Los Angeles-ul anilor 2000. Atât de pestriță este societatea antică, un melange de populații, obiceiuri și înfățișări încât Mora cu ale sale haine moderne, ochelari de soare și țigări se pierde ușor în peisaj. Autenticitatea arată că Laura Nureldin nu numai că își cunoaște „marfa și ambalajul”, știe ce să vândă și cum să vândă cititorului, dar este utilă și pentru a ne atrage în țesătura intimă și delicată a unei epoci demult apuse. Cu alte cuvinte, poposim prin intermediul paginilor din timpul prezent în Persia de acum două milenii și jumătate și nicio secundă nu ne simțim nelalocul nostru.
Deși se afla pe atunci la romanul de debut, scriitoarea dovedea aceeași atenție minuțioasă ce s-a reflectat și în volumele sale ulterioare. Iar aici trebuie să enumerăm ca atu suprem limbajul. Nicio secundă, niciunul dintre personaje nu vorbește altfel decât ne-am aștepta să o facă. Xerxes e antic până în măduva cuvintelor sale, iar Mora are un vocabular bogat, delicios, colocvial pe alocuri, mirosind până la ultima moleculă a prezent viu și spumos. E ce trebuie, altfel spus.
Dar desigur că motorul acestei cărți e reprezentat, dincolo de plasarea într-un context istoric inedit și de acțiunea trepidantă, de povestea de dragoste dintre cele două personaje. Slavă tuturor zeilor, celor persani și celor „internaționali”, nu avem parte de deja „fumatul” Insta Love. Desigur, Xerxes arată demențial și, așa cum tot nuanțează Mora, „nu mai găsești cum erau odată”, iar protagonista e pur și simplu superbă din toate punctele de vedere, dar relația lor e migălos construită, o urzeală strânsă de emoții și inserții de psihologie fină. Să știi că poți să faci și terapie de cuplu cu cei doi, și nu glumim deloc, mai ales că ne predau concepte avansate (și adevărate) precum faptul că temelia unei legături sentimentale e nu neapărat „potrivirea de caractere”, ci că fiecare dintre parteneri își permite să fie „el însuși în preajma celuilalt”. Rareori avem parte de atâta profunzime într-un roman fantasy, așa că nu putem decât să fim recunoscătoare.
Roman de dragoste, roman SF, un strop de fantasy, un strop de ficțiune istorică, ce mai lipsea? Protagonista excelent redată. Nu strâmbăm din nas nici la Xerxes (Doamne ferește!), dar Mora e un exemplu, cum, din nou, mai rar găsești în literatură. De altfel de mici dimensiuni, „Regii timpului” izbutește să schițeze profilul unei eroine care nu numai că face față unui personaj mitic precum Xerxes, ci strălucește și, poate și mai important, nu în contrast, ci alături de el. Marele plus al romanului este acest cuplu atipic, dar atât de credibil!
Dar nu numai creionarea inteligentei, directei, frumoasei și puternicei Mora e excepțională, ci și cea a lui Xerxes. Poate fi relativ simplu pentru o scriitoare să redea „silueta literară” a unui personaj de același sex, cu care poate avea un parcurs comun, dar e semn de mare talent să faci accesibil un rege antic. Nu știm cum era Xerxes cel adevărat, dar varianta sa închipuită pare foarte autentică. Regele Tuturor Lumilor vorbește și se comportă precum un conducător absolut, caracterizarea directă și indirectă fiind impecabile. De la Domnul care enunță tot timpul, cu autosuficiență regală, ce va face, la „băiețelul” adorabil care ia WC-ul drept o „urnă de ceramică” până la bărbatul adevărat care învață să își analizeze sentimentele și crește sub ochii noștri nu e doar un pas, sunt mulți, dar toți sunt executați cu precizie uluitoare.
Unul privește în afară, celălalt privește înăuntru: oare se vor întâlni undeva la mijloc? Te lăsăm să descoperi singur/ă în „Regii timpului”, primul volum al unei serii care a făcut istorie, omagiat cu premiul de debut la Convenția Națională de Science Fiction, și scris, conform autoarei, „cu viteza medie de două pagini per pahar de vin.”. Așadar, ai o poveste de dragoste atotcuprinzătoare, ai un context istoric fascinant și un umor delicios hipnotizant, ce-ți mai trebuie? O să realizezi singur/ă că... cam nimic!
Surse foto: Facebook, Microsoft Bing
Urmareste-ne pe Google News
