Dacă ai urmărit serialul cu același nume, care face senzație la ora actuală, cu superba Caitriona Balfe și chipeșul Sam Heughan, trebuie să știi că există și o serie de cărți la baza sa. Dacă nu, ai și mai multe motive să citești „Outlander” (în traducere, „Călătoarea”), deoarece primul roman din seria cu același nume, scris de Diana Gabaldon, cu siguranță te va fermeca. Te așteaptă călătorii în timp, romantism, dragoste și aventură, dar și un personaj feminin puternic și unul masculin de care toată cititoarele s-au îndrăgostit!
Înapoi în timp, până în Scoția secolului al XVIII-lea
În 1946, Claire Randall pleacă în a doua lună de miere, în Scoția, alături de soțul său Frank, pentru a uita de ororile pe care le-a experimentat ca infirmieră în al Doilea Război Mondial. Frank e profesor de istorie, pasionat de genealogii, și se integrează repede în specificul local, fiind încântat de descoperirea unui strămoș celebru, Jonathan „Jack” Randall cel Negru, care își trăise viața în apropierea micuţului orășel Inverness. Nu același lucru poate fi spus despre frumoasa Claire, care, deși interesată de colectarea plantelor locale, nu reușește parcă să își găsească liniștea (și locul) în pitoreștile regiuni scoțiene.
Iar dacă vorbim despre dezrădăcinare, situația avansează nedorit pentru protagonista noastră, care, în timpul unei vizite la un bizar monument de piatră local, se trezește aruncată în trecut, cu 200 de ani înaintea perioadei sale, într-o Scoție a anului 1743, traversată de revolte împotriva ocupației engleze și cu clanuri războinice, pline de bărbați în kilturi sălbatice. Cu toate acestea, nu cu frații englezi fraternizează Claire, ci cu vitejii scoțieni, după ce, aruncată în trecut, ajunge în brațele lui Jack cel Negru în persoană, strămoșul violent al soțului său, care nu ezită să încerce să o violeze, fiind stârnit de vestimentația sumară a tinerei (o rochie subțire de secol XX), care îi evocă pe nimeni alta decât o prostituată.
Claire este însă salvată (involuntar) de un pâlc de scoțieni, conduși de misteriosul Dougal MacKenzie, unde reușește să se afirme după ce se îngrijește de rana la umăr a chipeșului Jamie, un tânăr roșcovan cu un farmec pe care nici măcar fidela Claire nu poate să îl conteste.
Ridicată la rang de „vindecătoare”, Claire este obligată să meargă alături de scoțienii bănuitori la reședința clanului MacKenzie, unde e primită la început cu reticență, din cauza aspectului ei insolit, a originii de englezoaică, dar și a cunoștințelor avansate pe care le posedă. La castel îl întâlnește pe fratele lui Dougal, căpetenia clanului, Colum MacKenzie, un bărbat chipeș, dar infirm, suferind de primele manifestări ale afecțiunii Toulouse Lautrec, care îi schilodise membrele.
Tot ceea ce visează Claire, catapultată într-o epocă în care poziția femeilor nu era una privilegiată, este să câștige încrederea lui Colum și să obțină astfel permisiunea de a se întoarce în locul ruinelor magice, de unde putea încerca o metodă de a se întoarce în epoca sa. Inventându-și o poveste mai mult sau mai puțin credibilă și pretinzând că are rude în Franța, Claire obține ceea ce își dorea și este întovărășită de Dougal, Jamie și alți soldați scoțieni la garnizoana engleză, unde are însă „norocul” de a da peste nimeni altul decât căpitanul de dragoni Jonathan „Jack” Randall cel Negru.
Amintindu-și de prima lor întâlnire și bănuind-o la rândul său că e un spion, Jack redevine violent, iar femeia este din nou abia salvată de scoțieni. Considerând că, în asemenea circumstanțe, transportul său la ruinele din Inverness este imposibil, Dougal decide că singura soluție este ca eroina să dețină cetățenie scoțiană și să se afle astfel sub protecția clanului. Iar unica modalitate prin care Claire putea deveni o scoțiană cu acte în regulă era prin... căsătorie.
Așa cum vă așteptați, pretendentul lui Claire devine nimeni altul decât chipeșul Jamie, cel care o numea afectuos Sassenach (traducere - englezoaică, străină sau, cu alte cuvinte, „outlander”), o tachina și o atrăgea nu doar cu fizicul, dar și cu inteligența, curajul și vederile sale mult mai deschise decât ale compatrioților.
Nu e greu de ghicit că protagonista noastră se îndrăgostește, dar unde o vor duce peregrinările sale? Cum își va împăca inima cu fidelitatea de soție, cum va reuși să îl trădeze pe Jamie pentru a se întoarce în epoca sa și, mai presus de toate, cum va scăpa de Jack cel Negru, pornit nu doar pe urmele sale, dar și ale noului său soț, pe care îl biciuise și căruia îi dorea aprig moartea, dar pentru care nutrea și... sentimente nepermise?
Un roman complex, captivant, imposibil de catalogat
Îți promitem că, dacă vei citi „Outlander”, vei face o pasiune pentru frumușelul Jamie. Noi și cea mai mare parte a suflării feminine cititoare am făcut! Și nu te va atrage neapărat faptul că e chipeș, curajos și puternic, ci că e loial, inteligent, cu o inimă nobilă și că o protejează cu viața pe Claire: parcă de mult nu am mai întâlnit în literatură un asemenea prototip al bărbatului ideal, cel puțin nu de la Mr. Darcy încoace!
Dar nici Claire nu e eroina tipică: e voluntară, curajoasă, deșteaptă și nu se lasă pusă la punct într-o epocă în care femeile trăiau în umbra bărbaților lor. Împreună, cei doi alcătuiesc un cuplu adorat în literatură, unul care a fost catapultat pe firmamentul strălucitor alături de tovarăși ca Romeo și Julieta, Tristan și Izolda sau Rhet Buttler și Scarlett a sa.
Însă, așa cum Diana Gabaldon insistă, seria „Outlander” nu e doar literatură de dragoste. În cuvintele celebrei autoare îi vei descoperi cel mai bine complexitatea! Într-un interviu acordat npr.com cu ocazia lansării serialului inspirat de opera sa, scriitoarea povestea cum reușește să atragă un public atât de divers: „Depinde de cei cu care vorbesc. Dacă ar fi o tânără femeie, aș spune «o, literatură istorică romantică, bărbați în kilturi», și i-aș face cu ochiul. Dacă aș fi o doamnă mai în vârstă, i-aș spune «o, e ficțiune istorică - dacă ți-a plăcut Shogun, o să o adori». Dacă ar fi un tânăr, aș spune «e fantezie, călătorii în timp, săbii». Și dacă ar fi un bărbat mai în vârstă, i-aș spune că e vorba de istorie militară”. Iar faptul cu adevărat fabulos este că scriitoarea chiar are dreptate, în toate aceste aspecte.
Și se pare că cititorii, nesimțindu-se înșelați, au cumpărat cu prisosință seria „Outlander”, ale cărei vânzări erau vehiculate, înainte de lansarea serialului, la 25 de milioane de exemplare, traduse în 34 de limbi. Dacă adăugăm faptul că popularitatea show-ului e extraordinară (ca un element de trivia, Diana Gabaldon povestea că, oferindu-i-se un contract cu 16 episoade, l-a „bătut” pe bunul său amic G.R.R. Martin, a cărui „Urzeala Tronurilor” primise iniţial de la HBO doar 10 episoade), vei înțelege că „Outlander” a crescut în 3 ani cât alții în zeci!
Ți-am stârnit curiozitatea? Tu vei citi „Outlander”?
Descoperă aici și recenzia noastră la „Vârsta inocenței”, de Edith Wharton!
Urmareste-ne pe Google News
