Tulburările nervoase și emoționale au devenit tot mai predilecte în societatea noastră, iar medicamentele recomandate împotriva lor pot avea adesea efecte adverse greu de combătut. În aceste condiții, remediile naturiste, care nu provoacă probleme nici pe termen scurt, nici pe termen lung, devin tot mai populare.
Azi îți recomandăm cel mai bun aliat din natură împotriva stresului, anxietății, depresiei și îmbătrânirii premature. Vezi tot ce trebuie să știi despre Ashwagandha în rândurile de mai jos!
Povestea unui specialist occidental despre Ashwagandha
Una dintre cele mai renumite plante adaptogene, de primă clasă, este Ashwagandha. Comparabilă și cu alți tonici precum ginsengul (Panax ginseng), astragalus (Astragalus membranaceus), dang gui (Angelica sinensis), ciuperca reishi (Ganoderma lucidum) și suma din America de Sud (Pfaffia paniculata), planta provenită din Ayurveda este apreciată de generații întregi. Ce face ea? Susține vitalitatea, energia, rezistența, crește longevitatea și fortifică sistemul imunitar.
De asemenea, Ashwagandha devine unul dintre cei mai fideli aliați ai tăi în timpul tulburătoarelor vremuri prezente datorită capacității sale de a hrăni sistemul nervos. Contracarând anxietatea și stresul, planta induce o stare de calm, deținând de asemenea calități antiinflamatorii, liniștind simptomele artritei și afecțiunile reumatice. Nu e de mirare deci că această plantă care mai e cunoscută și sub numele de Withania somnifera e atât de admirată printre tonicii din lumea vegetală.
Îți prezentăm azi mărturia unuia dintre specialiștii occidentali în plante, care a recomandat de-a lungul întregii cariere extractele de Ashwagandha pentru nenumărate afecțiuni. Descoperind planta în 1978, într-o călătorie în India, în afara orașului Bangalore, expertul a cules câteva semințe din fructele roșii ale plantei pe care i-o arătase gazda sa și le-a adus acasă, în Statele Unite, la școala de plante pe care o întemeiase în Santa Cruz, numită Grădina din Sanjivani.
Curând, specialistul occidental a devenit expertul local în Ashwagandha, și chiar localnicii au început să îl frecventeze pentru a profita de pe urma cunoștințelor sale. Inițial, el a prescris Ashwagandha ca leac pentru diverse afecțiuni cronice cauzate de procesul de îmbătrânire, dar apoi a descoperit și alte utilizări ale plantei. În calitate de medic specialist în medicina naturistă, a înțeles în urma acestei experiențe că nu este suficient să cunoști o plantă, ci trebuie să gândești ca „un specialist în plante”, să pricepi darurile sale și să le folosești cu înțelepciune.
Printre cazurile vindecate în chip uluitor cu ajutorul Ashwagandha s-au numărat un bătrân de 80 de ani cu dureri cronice în zona inferioară a spatelui și a cotului, care, după ce a preparat un ceai din rădăcina plantei pe care l-a consumat timp de trei zile, s-a bucurat de a o alinare nesperată a simptomelor. Dar Ashwagandha a funcționat și pentru copii cu reacții adverse la vaccinuri anti-poliomelită, pentru cazuri de bronșită cronică și așa mai departe.
Nu peste mult timp, expertul nostru a devenit „doctorul specializat în plante din America”. Deși faptul că folosea numai Ashwagandha în toate aceste cazuri i-a cauzat la început o stare de nervozitate, a realizat curând că nimănui nu îi păsa dacă existau rezultate. Mai mult, curând s-a consolat și cu gândul că „Este mai bine să cunoști bine o plantă decât să ai cunoștințe superficiale despre mai multe”, teoria faimoasă a Dr.Christopher.
De-a lungul șederii în India, Ashwagandha a devenit remediul naturist perfect și pentru cazuri de impotență sau scurgeri vaginale. Ce e de remarcat este că, și după ce a părăsit țara, medicul a continuat să fie pus la curent cu efectele benefice ale tratamentelor sale.
Ce este interesant e că pacienții nici măcar nu știau că primiseră extracte din aceeași plantă pe lângă care treceau în fiecare zi, caz asemănător cu cel al indienilor Karok din nordul Californiei, care ajunseseră în situația de a alege medicina occidentală și e de uita de propriile leacuri din medicina tradițională. Numai atunci când acestea le-au fost reamintite, în chip ironic, tocmai de doctorii americani, populațiile locale au reînceput să își aprecieze moștenirea.
De ce ar trebui să alegem Ashwagandha în locul altor plante cu proprietăți similare
Reîntors în America, specialistul a plantat semințele de Ashwagandha în Grădina din Sanjivani din Santa Cruz, fiind impresionat de cât de repede au germinat. A continuat să cultive planta și pe malul râului San Lorenzo, având însă grijă să nu exagereze și să prevină ca Ashwagandha să devină invazivă.
Ce este extraordinar în cazul Ashwagandha este că deține proprietăți antiinflamatorii, anti-artrită, anti-anxietate și afrodiziace de-a dreptul uimitoare, fără a fi însă toxică, așa cum este cazul cu speciile asemănătoare din familiile belladonna și henbane. Tocmai de aceea, Ashwagandha a fost considerată mereu o plantă paradoxală și insuficient apreciată.
De asemenea, Ashwagandha se mai remarcă și grație ușurinței de cultivare. Spre deosebire de alte plante tonice, cum este ginsengul, ce cere condiții speciale pentru a crește, putând fi recoltat după 7 ani, Ashwagandha e unică și grație capacității de a-și „face treaba” la numai un an după ce a fost plantată.
De ce este acest fapt cu atât mai important pentru întreaga lume a plantelor? Dacă Ashwagandha ar fi utilizată mai des, s-ar diminua riscul ca unele plante mai populare, dar cu aceleași beneficii, să fie amenințate cu dispariția, cum este cazul următoarelor specii: ginsengul sălbatic (Panax quinquefolium), Goldenseal (Hydrastis canadensis), suma (Pfaffia paniculata) și papucul-doamnei (cypripedium pubescens).
Desigur că fiecare plantă are aplicabilitatea sa, insistă specialiştii. Astfel, prin comparație cu ginsengul sau codonopsis, Ashwagandha este un tonic energizant ce calmează mintea, reduce simptomele de artrită și redă vitalitatea și energia sexuală. De partea cealaltă, plantele enumerate mai sus sunt mai degrabă recomandate atunci când nivelurile scăzute de energie sunt determinate de probleme digestive. În același sens, Astragalus, un tonic din medicina tradițională chineză, susține energia crescând imunitatea. Cu alte cuvinte, fiecare plantă are în mare aceleași proprietăți, dar fiecare acționează pe o cale proprie, sprijinind un anumit proces fiziologic.
De asemenea, Ashwagandha susține sistemul reproducător feminin, în aceste cazuri fiind combinată cu shatavari (Asparagus racemosa). Planta din Ayurveda este de folos și împreună cu planta chineză dang gui (Angelica sinensis și A. acutiloba), în acest caz acționând precum un tonic al sângelui și fiind benefică în anemie și în menstruații neregulate.
Datorită acestor proprietăți unice, specialiștii nu se codesc să afirme că, din multe puncte de vedere, Ashwagandha sau „cireșul de iarnă”, cum mai este numită, poate fi considerată una dintre cele mai valoroase plante din Ayurveda, un corespondent al ginsengului din medicina chineză tradițională.
Ce este Ayurveda?
Dar, pentru a înțelege mai bine Ashwagandha, să vedem ce înseamnă și Ayurveda. Tradusă prin „știința vieții”, Ayurveda este, în opinia multor cercetători, cel mai vechi sistem de vindecare naturală din lume, avându-și sorgintea cu câteva milenii în urmă. Se estimează că Ayurveda e cel puțin la fel de veche precum medicina tradițională chineză și stă la originea sistemelor medicale tibetane, a medicinii Tibb din Orientul Mijlociu și a sistemului antic greco-roman. Deși aproape suprimată din cauza ocupației engleze din secolele XIX-XX, Ayurveda are cu ce să se laude și este azi redescoperită de către pacienți și specialiști deopotrivă.
Ce are Ayurveda caracteristic, însă? Acest sistem se bazează pe filosofia existenței a trei Doshe sau umori ce reprezintă baza constituțiilor individuale ale oamenilor, bolilor, plantelor sau animalelor. Astfel, aveam de-a face cu Vata (aer sau înclinația spre predilecția sistemului nervos), Kapha (apă sau mucus) și Pitta (tipologie a focului).
Cum este utilizată Ashwagandha în Ayurveda?
La ce ne ajută să cunoaștem aceste doshe? Identificând-o pe cea predominantă sau pe cea care ne lipsește, putem să ne regândim alimentația. Astfel, plantele iuți, acre sau sărate vor stimula focul, iar cele astringente sau amare susțin aerul din Vata. Mai departe, alimentele dulci, sărate și acre sunt recomandate pentru apa din Kapha. Dacă ai rezerve mici din aceste doshe, alege plante dulci, acre și sărate pentru a îmbunătăți Vata, astringente, dulci și amare pentru a ameliora Pitta sau picante, amare și astringente ca să susții apa din Kapha, crescând focul digestiv, eliminând fluidele în exces, grăsimea din corp și prevenind acumularea de colesterolul sau de depozite pe vene și artere.
Cum putem folosi aceste cunoștințe pentru a aprecia mai bine Ashwagandha? Fiind pătrunzătoare și iute, aceasta amplifică focul, stimulează metabolismul și digestia, curăță mucusul și susține sistemul circulator. Dar în Ayurveda se vorbește nu numai despre o aromă principală, dar și de una secundară, post-digerare, care în cazul Ashwagandha este dulce, ceea ce îi redă proprietăți nutritive, hormonale și abilitatea de a sprijini funcționarea sistemului nervos.
Ce trebuie să reții? Că efectele nu se vor vedea imediat. Mâncarea este transformată abia după 7 zile, când ajunge în sânge, iar după o lună esența cea mai rafinată din hrană se va regăsi în spermă, moment în care Ashwagandha își pune în funcțiune și proprietățile afrodiziace.
Astfel, cu proprietăți de încălzire, dar și afrodiziace, Ashwagandha ar fi corespondentul unui tonic renal Yang în medicina tradițională chineză. Din acest punct de vedere, specialiștii o consideră chiar mai eficientă decât plante precum yohimbe din Africa, muira puama din America de Sud sau mai blânda damiana din America Centrală.
Un inconvenient al Ashwagandha ar putea fi constituit de către aroma sa pregnantă. Cu un iz ca de pământ prin prisma prezenței unor lactone steroidale sau Withanolide, planta are un miros descris atât de plastic în limba sanscrită drept „similar mirosului unui cal”. Este motivul pentru care acest leac atât de prețios poate fi considerat mai puțin atractiv, existând însă și posibilitatea de a-l consuma sub formă de tablete, capsule sau extracte alcoolice pentru cei care nu suportă aroma sa naturală.
Cum reacționezi după ce folosești Ashwagandha? Primul răspuns al corpului este legat de creșterea nivelului de căldură din corp și a potențialului de energie. Astfel, poți ajunge să te bucuri și de un libido mai bun. E motivul pentru care Ashwagandha e recomandată atât adolescenților, dar și persoanelor de sub 40 de ani. Însă, date fiind proprietățile sale de atenuare a oboselii cronice și a deficiențelor, această plantă miraculoasă este prescrisă la orice vârstă. În acest ultim caz, e bine să iei Ashwagandha sub formă de pudră sau ca extract alcoolic cu apă călduță și miere.
Ashwagandha, prea puțin folosită. De ce?
Cu asemenea virtuți, e de mirare că totuși Ashwagandha e atât de puțin cunoscută, mai ales prin comparație cu ginsengul. Motivul este că există într-adevăr foarte puține suplimente pe piață cu această uluitoare plantă. Însă un alt argument e reprezentat și de faptul că puțini specialiști înțeleg cu adevărat proprietățile extraordinare ale plantei, luate în toată complexitatea lor. De fapt, fenomenul este caracteristic pentru mai multe extracte din natură, cum este și sunătoarea, vândute numai pentru anumite proprietăţi, în timp ce alte calități sunt complet ignorate.
Astfel, marketing-ul actual pune probleme asupra utilizării multor plante. Pe de parte, există inconvenientul de a promova exclusiv plante pe cale de dispariție, cum este cazul Goldenseal (Hydrastis canadensis), al Ginsengului American (Panax quinquefolium), al Oshei (ligusticum porteri) sau al Papucului- Doamnei (Cypripedium pubescens). Pe de altă parte, este evidentă o înclinație spre a valorifica proprietățile plantelor în extracte care să amplifice efectele medicamentelor. În acest caz, planta, din dar al naturii, poate deveni un risc pentru sănătate.
În această situație se poate regăsi și Ashwagandha, ale cărei virtuți afrodiziace pot fi puse înaintea altor proprietăți ale sale în strategiile de marketing. Specialiștii sunt însă de părere că planta trebuie promovată și ca leac contra tulburărilor asociate procesului de îmbătrânire, în ameliorarea simptomelor demenței și Alzheimer sau pentru creșterea rezervelor de energie și ușurarea artritei.
Alte întrebuințări ale Ashwagandha ce nu trebuie uitate sunt cele de detoxifiere, de stimulare a poftei de mâncare și de sedativ. Nu putem uita însă nici de rolul său antiinflamator, antiseptic și antitusiv.
În ce afecțiuni mai poate fi folosită această plantă magică? În anxietate, insomnie, afecțiuni respiratorii (emfizemul, bronșită astmatică, tusea) în cazul unor tulburări nervoase, în tratarea unor probleme ginecologice, precum infertilitatea masculină și feminină sau impotență. Dar Ashwagandha poate fi utilă și în tratamentul unor boli ce țin de imunitate, ca SIDA și TBC, boli respiratorii cronice, simptome degenerative cauzate de îmbătrânire, creștere deficitară, afecțiuni neurologice cronice (nervozitate, depresie și insomnie), digestie defectuoasă, retenție de apă cauzată de un metabolism slab sau pentru lipsă de libido.
Alte părți și specii din Ashwagandha ce pot fi folosite
Dacă în mod normal se folosește rădăcina de Ashwagandha, grație proprietăților sale tonice, trebuie să reții că nu este singura parte cu beneficii.
Frunzele amare pot funcționa ca hipnotic în tratamentul alcoolismului, dar și pentru relaxarea spasmelor pulmonare din astm și emfizem. De asemenea, aceste părți pot fi utilizate și în cataplasme antiinflamatorii pentru arsuri și carbunculi. În ceea ce privește utilizarea internă, s-au notat efectele contra viermilor intestinali.
Semințele fructelor se remarcă grație proprietăților antidiuretice sau ca substitut al cheagului pentru prinderea laptelui.
O altă specie apreciată a plantei este Ashwagandha Coagulans, din care se extrag mai ales sâmburii, ce conțin withanin similar cheagului pentru prinderea laptelui.
Ashwagandha: istorie, descriere și farmacologie
Din punct de vedere istoric, primele datări ale utilizării Ashwagandha sunt de acum 3000-4000 de ani, planta fiind regăsită în învățăturile unui înțelept celebru pe nume Punarvasu Atriya. Despre Ashwagandha se vorbește și în textele sacre din Ayurveda, incluzând Charaka și Sushruta Samhita, acolo unde era recomandată mai ales ca tonic pentru persoanele de toate vârstele și pentru stimularea funcției reproducătoare masculine și feminine. Planta se folosea și pentru inflamații, mai ales în artrită și afecțiuni reumatice, dar și contra îmbătrânirii premature, ca purgativ blând, pentru longevitate, împotriva constipației și a inflamațiilor de la nivelul glandei.
În ceea ce privește descrierea, Ashwagandha este o tufă mică din familia Solanaceae care ajunge până la 60 de cm. Crește în Africa, zona Mediteranei și India, și este în general o plantă simplă. Fructele sunt recoltate toamna târziu, iar semințele de un galben strălucitor sunt uscate, urmând a fi plantate în primăvara următoare.
Mai există o specie, Nagori, mai larg răspândită, ce poate crește până la 1,5-2 m.
Extractele de plante din comerț derivă atât de la plante sălbatice, dar și cultivate, ce au aceeași concentrație de alcaloizi. Sunt preluate mai ales rădăcinile, în vârstă de 1 an, din ianuarie până în martie, uscate la soare integral sau după ce au fost tăiate în bucăți transversale. Mărimea rădăcinii, mirosul, culoarea și aroma redau calitatea plantei.
Proprietățile extraordinare ale Ashwagandha sunt date de steroizii alcaloizi și de lactonele steroidale din clasa numită withanolides. Aceștia acționează ca hormoni precursori pe care organismul îi transformă atunci când are nevoie în hormoni umani. E de remarcat însă că atunci când există un exces al unui hormon, absorbția este blocată.
Ce mai trebuie scos în evidență este că Ashwagandha e și o plantă adaptogenă. Astfel, ea susține organismul să se adapteze la situațiile ce presupun un stres crescut, fiind recomandată pentru competiții, pentru locul de muncă și pentru condițiile dure de mediu sau de vreme.
Date fiind toate aceste atuuri, specialiștii recomandă cultivarea Ashwagandha în orice grădină. Fiind o plantă puțin pretențioasă, ea este mai ales prietena la cataramă a celor care doresc să combată efectele îmbătrânirii premature.
Din punct de vedere farmacologic, după 3000 de ani de folosire și studii pe oameni și pe animale, iată care sunt proprietățile dovedite ale Ashwagandha: anti-artrită și calmante, anticonvulsive, antispastice și antitumorale.
Există contraindicații la administrarea Ashwagandha?
Ca orice lucru bun, chiar dacă natural, și Ashwagandha trebuie administrată cu grijă. Nu e recomandată dacă ești însărcinată, dar nici alături de sedative sau anxiolitice pentru anxietate sau ulcer.
Ca și în cazul ginsengului, evită să iei Ashwagandha dacă suferi de inflamație sau de congestie arterială severă. Poți însă apela la ea dacă o combini cu o plantă detoxifiantă, cum este Yogaraj guggul.
În mare, nu există contraindicații la administrarea Ashwagandha atât timp cât respecți dozele recomandate. Dacă exagerezi, poți suferi de vărsături, diaree sau alte tulburări digestive. Din cauza faptului că accentuează efectul barbituricelor, nu lua Ashwagandha dacă urmezi un tratament bazat pe acestea.
Fii activă în protejarea sănătăţii tale și a celor dragi ţie și vei descoperi puterea de a aduce un impact pozitiv atât în viața ta, cât și în jurul tău! Intră în Comunitatea #AdevarataStareDeBine și descoperă beneficiile celor mai renumite plante medicinale ayurvedice, 100% certificate organic, oferite cu iubire și conştiinţă de ORGANIC INDIA.
Pentru detalii, vizitează www.organicindia.ro.
Urmareste-ne pe Google News
