Sindromul Sjogren- simptome, diagnostic si tratament

Sindromul Sjogren este o afectiune a sistemului imun ce afecteaza intregul organism si care este caracterizata prin infiltrarea limfocitara cronica a organelor cu secretie exocrina. In cadrul acestei boli celulele imune ataca si ajung in final sa distruga in mod special glandele exocrine (cum ar fi cele implicate in secretia de saliva, de lacrimi).

Sindromul Sjogren este o boala autoimuna si in care varsta medie de aparitie este de 40 de ani, desi afectiunea poate aparea la orice varsta, atat la femei cat si la barbati. La circa 50% din cazuri, sindromul apare singur, in rest apare in asociatie cu alte boli ale tesutului conjunctiv- artrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia si polimiozita/dermatomiozita .

Cauzele sindromului Sjogren

Sindromul Sjogren nu apare izolat, ci adesea este insotit si alte afectiuni de natura autoimuna. Specialistii recunosc existenta a doua tipuri de sindroame Sjogren: tipul primar si secundar.

Sindromul Sjogren primar apare in absenta unor alte afectiuni de natura autoimuna sau reumatica, in timp ce tipul secundar are un tablou complex, si poate insoti boli precum sclerodermia, lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoida.

Cauza sindromului Sjogren nu este deocamdata complet cunoscuta, insa specialistii sunt de parere ca de fapt etiologia este plurifactoriala si include atat elemente genetice, cat si factori de mediu. De asemenea, ereditatea poate fi un important factor in aparitia acestui sindrom, deoarece s-a observat faptul ca se poate transmite de la o generatie la alta.

Simptomele sindromului Sjogren

Cel mai adesea, simptomele in sindromul Sjogren sunt reprezentate de xerostomie si xeroftalmie, mucoasele bucale si conjunctivale fiind primele afectate. In general, aceste simptome descriu asa numitele "sindroame sicca".

Ca urmare a agresiunii autoimune se poate ca in structura acestor glande sa apara tesut fibros, cicatricial, care sa modifice nu doar arhitectura si morfologia glandei, dar mai ales functionarea sa.

Simptomele caracteristice sindromului Sjogren sunt uscarea conjunctivei si a mucoasei bucale. De asemenea mai poate provoca si deshidratarea altor organe, cum ar fi:
-rinichii
-tractul intestinal
-vasele sangvine
-plamanii
-ficatul
-pancreasul
-sistemul nervos central

Multi pacienti prezinta oboseala si dureri articulare. Simptomele se pot mentine in platou, se pot remite sau se pot inrautati. In timp ce unii pacienti au simptome usoare, altii sufera simptome care le stanjenesc viata de zi cu zi.

Pacientii cu sindrom Sjogren pot acuza:
- dispareunie (durere la contactul sexual)
- vaginita , prurit genital (in cazul femeilor)
- uscarea mucoasei nazale, insotita de disconfort pronuntat si chiar de sangerare
- parotidita (adesea bilaterala)

Femeile cu sindrom Sjogren au un risc mult mai crescut de avort spontan  sau de sarcini incheiate prin moartea fatului, precum si risc de tromboza venoasa profunda (ce se poate complica ulterior cu trombembolism pulmonar - o urgenta medicala).

Diagnosticul sindromului Sjogren

Datorita faptului ca simptomele in sindromul Sjogren se pot suprapune si chiar coexista cu manifestarile din alte boli, diagnosticarea sindromului Sjogren poate fi facuta destul de greu.

In fata unui pacient care se prezinta la medic acuzand simptome sicca pentru o perioada de minim 3 luni, trebuie exclusa o reactie secundara a vreunui tratament medicamentos sau radioterapic.

In medie, timpul scurs de la aparitia bolii pana la instalarea simptomatologiei este de 6 ani. Reumatologii au ca prima responsabilitate diagnosticarea si monitorizarea sindromului Sjogren.

Odata ce a fost suspicionat sindromul, orice medic va cere o serie de analize ale sangelui, care include anticorpii anti-nucleari (aproximativ 70% din sindroamele Sjogren au rezultat pozitiv la analiza), anticorpii SSA si SSB, FR (factorul reumatid)- acest test imunologic indica o boala reumatoida, imunoglobuline (acestea sunt proteine prezente in mod normal in sange, dar au de obicei titruri crescute in sindromul Sjogren.)

Tratamentul sindromului Sjogren

Desi nu exista un tratament curativ pentru sindromul Sjogren, medicul impreuna cu pacientul pot gasi o schema terapeutica ce va tine simptomele sub control si nu va permite sindromului sa scada din calitatea vietii pacientului.

Terapia in sindromul Sjogren include:
-lacrimi artificiale
-saliva artificiala
-lotiuni pentru piele fara miros
-sprayuri nazale saline
-lubrifianti vaginali

Fundatia pentru Sindromul Sjogren are o lista la zi a acestor medicamente. Fundatia ofera de asemenea sfaturi pentru o rutina zilnica in Ghidul pentru Sindromul Sjogren.

In prezent sunt in desfasurare numeroase studi clinice care si-au propus sa investigheze posibile scheme de tratament in sindromul Sjogren, specialistii fiind optimisti in gasirea unor noi si noi substante cu actiune terapeutica.