Infectii cu Clostridium- simptome, diagnostic si tratament

Clostridiile sunt microorganisme gram-pozitive, majoritatea speciilor fiind considerate a fi saprofite- pana in prezent se cunosc aproximativ 60 de specii (dintre care aproximativ 30 de specii au produs variate infectii gazdei umane). Unele dintre aceste specii au capacitatea de a determina imbolnaviri gazdei umane si animalelor. Severitatea infectiilor variaza in limite largi, de la simpla contaminare a unei plagi murdare, pana la boala sistemica severa.

Bacteriile din genul Clostridium pot determina infectii digestive, infectii supurative ale structurilor tisulare profunde, infectii ale pielii si tesuturilor moi, dar si bacteriemie. Gazda umana poate fi colonizata in mod normal cu clostridii, la nivelul tubului digestiv sau la nivelul tractului genital feminin (cel mai frecvent la nivelul intestinului gros). Alte locuri din care clostridiile pot fi izolate, sunt reprezentate de cavitatea bucala si suprafata tegumentara.

Cauzele infectiilor cu clostridii

Infectii ale gazdei umane sunt determinate cel mai adesea de C. perfringens. Specia C. difficile  determina in mod frecvent colita asociata consumului de antibiotice. Specia C. perfringens se asociaza mai ales cu producerea de toxiinfectii alimentare si enterita necrozanta.

Frecventa infectiilor grave produse de clostridii este destul de redusa. Infectiile severe se pot dezvolta in prezenta a doi factori principali favorizanti:
-necroza tesutului respectiv
-existenta unui potential oxido-reducator diminuat

Lezarea tesuturilor cu ajutorul toxinelor elaborate de catre clostridii, permite cresterea accelerata a agentilor patogeni infectanti. Patrunderea lor in torentul sanguin, printr-o plaga localizata la nivelul tubului digestiv, nu va fi urmata de multiplicarea accelerata a bacteriilor. Cel mai adesea, pacientul va prezenta o bacteriemie benigna (prezenta si multiplicarea patogenilor la nivelul sangelui).

Simptomele infectiilor cu clostridii

Bacteriile din genul Clostridium pot determina diverse infectii, dintre care enumeram in continuare o scurta clasificare a lor:
-sindroame intestinale: toxiinfectii alimentare, enterita necrozanta, colita asociata antibioticelor
-infectii supurative ale tesuturilor aflate in profunzime: infectii bacteriene mixte sau infectii cu un singur tip de patogen
-infectii ale pielii si tesuturilor moi: contaminare simpla a pielii, infectii localizate (fara alte manifestari sistemice), celulita diseminata, fasciita, mionecroza (gangrena gazoasa)
-bacteriemie: bacteriemie tranzitorie sau septicemie

Toxiinfectiile cauzate de specia C. perfringens se situeaza pe locul doi in randul toxiinfectilor alimentare. Cele mai frecvente surse de imbolnavire sunt reprezentate de:
-carne
-produse din carne
-carne de pasare

Tulpinile patogene au capacitatea de a supravietui chiar si atunci cand alimentele sunt preparate termic. Datorita reincalzirii alimentelor, bacteriile sporuleaza si apoi germineaza, redobandind capacitatea de a infecta omul. Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de: -durere localizata la nivelul epigastrului -greata -diaree apoasa -febra -varsaturi

Enterita necrozanta este determinata de anumite toxine produse de bacteriile din genul Clostridium, in special C. perfringens. Manifestarile bolii se caracterizeaza prin:
-dureri abdominale intense
-diaree cu sange
-varsaturi
-stare de soc
-peritonita

Tulpini ale speciei C. diffficile determina colita asociata antibioticelor. De abicei, simptomatologia debuteaza in perioada de administrare a antibioticelor sau in maxim 30 de zile de la intreruperea tratamentului medicamentos. Aproape oricare clasa de antibiotice poate conduce la aparitia acestui sindrom.

Pe langa tulburarile intestinale, clostridiile pot genera infectii ale pielii si tesuturilor moi in absenta semnelor clinice de septicemie. Clostridiile pot fi izolate atat de la nivelul plagilor supurative, cat si de la nivelul plagilor care au o evolutie favorabila.

Diagnosticul infectiilor cu clostridii

Diagnosticul infectiilor clostridiene, se bazeaza mai ales pe realizarea corecta si completa a examenului clinic. Izolarea speciilor clostridiene de la nivelul unor plagi traumatice sau chiar de la nivelul sangelui, nu indica in mod obligatoriu existenta unei infectii severe.

In mod uzual, diagnosticul de infectie clostridiana este pus pe baza criteriilor clinice, mai degraba decat pe baza analizelor microbiologice. Diagnosticul colitei este facil atunci cand in materiile fecale se poate identifica toxina speciei C. difficile.

Radiografiile sunt foarte utile pentru stabilirea diagnosticului de infectie cu clostridii, deoarece permit vizualizarea gazului prezent in muschi, tesut celular subcutanat sau uter (gaz produs de bacteriile din genul Clostridium). Totusi, aceste imagini nu sunt specifice infectiei clostridiene, deoarece exista si alte cazuri in care bacteriile anaerobe si aerobe pot genera cantitati impresionante de gaz.

Tratamentul infectiilor cu clostridii

Tratamentul de electie in infectiile cu clostridii este administrarea de Penicilina G. Tratamentul cu Clindamicina s-a dovedit a fi superior celui cu Penicilina, rata de supravietuire a pacientilor, fiind mult mai mare. Asocierea de Clindamicina si Penicilina este mult mai benefica decat simpla administrare a penicilinei.

In cazul tratamentului formelor de colita, este necesara stoparea administrarii chimioterapicului implicat in declasarea manifestarilor. In cele mai multe situatii, dupa inlaturarea antibioticului incriminat, simptomatologia se remite in maxim 14 zile.