Pericardita constrictiva- simptome, diagnostic, tratament

In pericardita constrictiva, inima este "stransa" de un proces de fibroza situat la nivelul pericardului visceral, dar si parietal ( pericardul este tunica externa a inimii format din doua foite una viscerala si cealalta parietala). Fibroza pericardica se instaleaza lent in ani, dar este posibil sa apara si in cateva luni, producand un tablou de insuficienta cardiaca hipodiastolica cu presiune venoasa mult crescuta, ascita, edeme, hepatomegalie.

Exista doua forme de pericardita constrictiva:
-pericardita constrictiva subacuta "elastica:
-pericardita constrictiva cronica, rigida, cu si fara alte calcificari
Este posibil ca forma elastica sa evolueze in timp spre cea cronica rigida.

Au fost descrise si alte forme care au diferite particularitati anatomice si clinice:
-forma constrictiva oculta
-forma constrictiva postoperatorie
-forma constrictiva localizata
-forma rara tranzitorie

Cauzele pericarditei constrictive

Pericardita constrictiva nu este determinata de o singura cauza, exista multiple cauze care pot duce la aparitia pericarditei, si anume:
-tuberculoza
-pericardita idiopatica, virala
-neoplasmele
-postoperator
-posttraumatic
-infectii bacteriene
-infectii fungice
-boli ale tesutului conjunctiv
-radiatii
-uremie
-postpericardiotomie
-infarct miocardic

Etiologia pericarditei constrictive are mari diferente geografice. In timp ce in SUA tuberculoza e rara, in Romania aceasta etiologie este inca frecventa. La copii etiologia idiopatica, virala si tuberculoza se situeaza pe primul loc.
Procesul de fibroza care apare cuprinde in primul rand pericardul visceral, dar si pe cel parietal, cu obliterarea cavitatii; el tinzand sa se extinda la toate camerele in mod simetric.

Exista si localizari ale procesului de fibroza predominant pe cordul stang sau drept, cu benzi de fibroza in jurul inelelor atrio-ventriculare, venelor cave, in zona de golire a ventriculului drept. Aceste variatii in procesul de fibroza pot genera forme si aspecte hemodinamice particulare.

Simptomele pericarditei constrictive

Pericardita constrictiva trebuie luata in considerare la o persoana cu pericardita acuta in antecedente si care prezinta dispnee ( dificultate in respiratie), semne de insuficienta cardiaca, inima de dimensiuni normale.

Simptomele cele mai frecvente sunt:
-dispneea la efort
-ortopneea (forma de dispnee in care bolnavul nu poate respira decat in picioare, in pozitie dreapta)
-oboseala
-tuse
-slabire
-distensie abdominala
-dureri abdominale
-hepatalgii (durere la nivelul ficatului)
-edeme periferice

La examenul fizic se pot decela urmatoarele aspecte:
-jugulare turgescente
-tensiune arteriala normala sau scazuta
-hepatomegalie dureroasa
-ascita
-edeme
-casexie
-revarsat pleural
-eritem palmar
-subicter.
Presiunea venoasa crescuta in repaus si la efort este un element important de diagnostic.

Diagnosticul pericarditei constrictive

Utile pentru diagnostic sunt urmatoarele investigatii paraclinice:

-examenele de laborator : pentru evidentierea unei eventuale hipoproteinemii, hiperglobulinemii, hipoalbuminemii, hiperbilirubinemii sau anemii
-examenul radiologic toracic
-electrocardiograma
-ecocardiografia
-CT
-RMN
-cateterism cardiac
-cardioangiografia

Tratamentul pericarditei constrictive

Tratamentul medical se realizeaza prin:
-regim alimentar
-repaus relativ
-administrare de diuretice
-administrare de preparate digitalice in caz de fibrilatie atriala

Tratamentul de electie al pericarditei constrictive este pericardiectomia completa pe zonele ventricolului stang si drept cu extindere, la nevoie, pe marile vase si santuri ventriculare. Se prefera optarea pentru operatia cu circulatie extracorporeala si prin sternotomie mediana cu debridarea depozitelor calcare cu ultrasunete.
Rezultatele sunt in general bune (succese in peste 60% din cazuri), dar uneori sunt doar partiale.
Mortalitatea este in jur de 6-25%.

Supravetuirea la 5 ani se mentine ridicata, fiind influentata de severitatea insuficientei cardiace hipodiastolice, de gradul de rezectie a pericardului, de interesarea miocardului in procesul de fibroza, dar si de suferinta hepatica.

Pentru un prognostic bun, este necesara realizarea pericardiectomiei intr-o etapa timpurie.
Ameliorarea postoperatorie este rapida la o parte din cazuri si lenta cand rezectia a fost incompleta sau afectarea miocardului a fost semnificativa.

In cazul in care pericardica este determinata de tuberculoza, de boli de colagen sau de alte cauze ce pot fi tratate, se va avea in vedere si terapia etiologica.