Ceai de peliniță: beneficii și recomandări
Pelinița este o plantă medicinală cunoscută pentru multiplele sale beneficii pentru sănătate ce includ ameliorarea durerii și reducerea inflamației, eliminarea paraziților, tratarea infecțiilor pielii și multe altele. În ciuda acestor beneficii potențiale, planta perenă cu gust amar în forma sa naturală conține tuyonă, o substanță chimică toxică care poate provoca halucinații și convulsii. În acest articol vom analiza atât calitățile vindecătoare ale acestei plante, cât și riscurile asociate cu consumul său!
Cuprins
- Ce este pelinița
- Beneficiile pe care le are ceaiul de peliniță
- Ceai de peliniță: cum se prepară
- Ceai de peliniță: riscuri și complicații
Ce este pelinița
Cunoscută sub denumirea științifică de Artemisia absinthium, pelinița sau pelinul este o plantă perenă care face parte din familia Asteraceae. Este originară din Europa, Asia și Africa de Nord și crește în mod natural pe terenuri uscate, pietroase sau pe marginea drumurilor. Este ușor de recunoscut datorită frunzelor sale delicate, verde-argintii și florilor mici, galbene, grupate în ciorchini.
Are un gust amar, însă planta este apreciată pentru proprietățile sale digestive, detoxifiante, antiparazitare și antiinflamatoare. În prezent, pelinița este utilizată în ceaiuri, tincturi, suplimente, dar și ca ingredient în prepararea băuturii absint și ca agent aromatizant al altor băuturi alcoolice.
Ce este absintul
Absintul este o băutură alcoolică distilată, cunoscută pentru aroma sa puternică și culoarea verde distinctivă. Este preparată dintr-un amestec de plante aromatice, cele mai importante fiind pelința, anasonul și feniculul, alături de alte ierburi precum isopul sau coriandrul.
Absintul a fost produs în Elveția francofonă la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la sfârșitul secolului al XIX-lea. Absintul a devenit cea mai populară băutură spirtoasă din Europa, fiind numită „zâna verde”. Se spune că ora absintului era între cinci și șase, deoarece atunci se adunau parizienii să stea în cafenele și să-și bea paharele obișnuite din acest spirt verde, cu aromă de anason. Aproape toate cele 33.000 de baruri și cafenele erau pline de clienți care sorbeau absint în acea perioadă și în aerul din vechiul sat Montmartre se simțea puternic și greu mirosul acestei băuturi.
Consumul anual de absint pe cap de locuitor din Franța a crescut dramatic în perioada 1875-1913, producția acestei băuturi ajungând la 239.492 hectolitri în 1913, ceea ce însemna 60 l pe locuitor în Franța. Anii 1890 au fost numiti deceniul Absintului, însă la începutul secolului al XX-lea, producerea acestui spirt amar a fost interzisă în mai multe țări, deoarece s-au descoperit o serie de simptome severe, numite absintism. Absintul conținea adesea concentrații ridicate de alcool și un compus numit tujon, prezent în pelință, despre care se credea că are efecte neurotoxice în cantități mari. Simptomele atribuite absintismului includeau tulburări neurologice, halucinații, iritabilitate, tremurături, insomnie și, în cazuri severe, convulsii sau psihoze.
Este important de menționat că multe dintre temerile legate de absintism au fost exagerate sau prost înțelese în perioada respectivă. Studiile moderne sugerează că efectele atribuite absintismului erau în mare parte rezultatul consumului excesiv de alcool în general și nu neapărat al tujonului din absint. În prezent, absintul este reglementat și conține niveluri sigure de tujon, astfel încât riscul de absintism a dispărut practic.
Beneficiile pe care le are ceaiul de peliniță
Dovezile științifice disponibile nu sunt suficiente pentru a confirma în mod clar beneficiile ceaiului de peliniță în tratarea sau prevenirea anumitor afecțiuni, însă câteva studii limitate pe animale și oameni sugerează potențiale efecte pozitive ale plantei. Iată care sunt acestea:
Poate combate durerea și inflamația
Se crede că artemisinina, un compus găsit în pelin, are efecte antiinflamatorii puternice. Cercetările sugerează că poate ameliora simptome precum durerea, roșeața, căldura și umflarea prin temperarea acțiunii citokinelor, proteinele care provoacă și agravează inflamația. Din punct de vedere istoric, pelinul a fost folosit pentru a trata durerile de travaliu, premenstruale, articulare și musculare.
O mare parte din cercetări s-au concentrat pe utilizarea peliniței în osteoartrită și artrita reumatoidă. Studiile au arătat că persoanele cu osteoartrită care au luat 150 mg de extract de pelin pe zi timp de 12 săptămâni au avut mai puține simptome de durere articulară decât cei care au luat un placebo. De asemenea, cercetările arată că extractul de pelin este mai eficient pentru artrită atunci când este utilizat cu leflunomidă și metotrexat (două medicamente comune pentru artrita reumatoidă). Totuși, sunt necesare mai multe studii pentru a confirma proprietățile pelinului pentru artrită.
Poate lupta împotriva paraziților
Pelinița a fost utilizată în mod tradițional în tratarea paraziților care provoacă boli gastrointestinale severe, inclusiv oxiuri, viermi rotunzi și tenii. Studiile științifice efectuate în acest sens au fost făcute pe animale, iar rezultatele au fost în mare parte pozitive. Deși nu este sigur că pelinița este eficientă singură împotriva parazițiilor, cercetările au sugerat că extractul de pelin poate susține medicamentele antiparazitare.
Poate lupta împotriva bacteriilor și ciupercilor
Pelinul conține camfor, un ingredient care oferă o activitate antibacteriană și antifungică puternică. Pelinul s-a demonstrat eficient împotriva Staphylococcus aureus, bacteria comună care provoacă infecții ale pielii și țesuturilor moi.
De asemenea, activitatea antifungică a pelinului a fost dovedită și împotriva ciupercilor comune, cum ar fi Candida albicans, care provoacă infecții cu drojdie și afte bucale. Studiile de laborator sugerează că tuyona poate suprima C. albicans și alte ciuperci care cauzează boli, însă studiile pe șoarecii de laborator nu au demonstrat efecte tangibile împotriva altor specii de Candida.
Poate ajuta digestia
Pelinul a fost folosit de mult timp pentru a trata indigestia, flatulența, gastrita și simptomele bolii vezicii biliare. Se crede că stimulează producția de salivă, mucus gastric și secreții intestinale care pot ajuta la reducerea acizilor din stomac care contribuie la ulcerul peptic și la refluxul acid.
Pelinul pare să mărească, de asemenea, secreția de bilă din vezica biliară, ceea ce poate ajuta la îmbunătățirea digestiei și la ușurarea constipației. Deși cercetările pe oameni lipsesc, studiile pe șoareci au arătat că extractul de pelin ajută la ameliorarea simptomelor dispepsie (indigestie) prin modificarea efectele hormonilor din creier care influenţează digestia.
Poate fi de folos împotriva bolii Crohn
Conform cercetărilor, pelinul poate fi eficient împotriva bolii Crohn, o boală inflamatorie intestinală. Prin reducerea inflamației și stimularea secrețiilor intestinale, pelinul poate reduce nevoia de medicamente cu steroizi utilizate pentru a reduce inflamația și durerea intestinală.
Ceai de peliniță: cum se prepară
Ceaiul de peliniță se prepară din planta uscată, fiind nevoie de 1 linguriță de pelință uscată (aproximativ 1-2 grame) la 250 ml de apă fierbinte.
Mod de preparare:
- Fierbe apa și las-o să se răcească ușor, astfel încât să nu fie la punctul de fierbere extrem.
- Adaugă pelința uscată într-o cană sau un recipient termorezistent.
- Toarnă apa fierbinte peste plantă și acoperă pentru a păstra aromele și substanțele active.
- Lasă la infuzat timp de 5-10 minute, în funcție de cât de intens dorești să fie ceaiul, apoi strecoară lichidul și consumă-l cald.
În ceea ce privește dozajul optim recomandat, se pot consuma 1-2 căni pe zi, de preferință înainte de mese, însă nu mai mult de 7-10 zile consecutive.
Ceai de peliniță: riscuri și complicații
Ceaiul de peliniță este relativ sigur pentru utilizare pe termen scurt la adulți, putând fi utilizat în doze mici timp de până la 12 săptămâni. Însă, este important de știut că pelinița nealterată conține cantități semnificative de tuyonă, o substanță chimică psihoactivă care poate fi toxică chiar și în cantități mici. De aceea, pelinul proaspăt trebuie consumat cu prudență, din cauza potențialului de reacții adverse grave, cum ar fi vărsături, halucinații și convulsii.
Alte posibile efecte secundare ale pelinului includ:
- Probleme de somn
- Vărsături
- Greaţă
- Ameţeală
- Halucinații
- Stare de nelinişte
De asemenea, pelinița este contraindicată în următoarele situații:
La femeile însărcinate sau care alăptează. Studiile pe animale arată că pelinul poate provoca avort spontan.
Persoanele cu epilepsie sau alte tulburări convulsive. Pelinul poate crește riscul de convulsii și poate reduce efectele unor medicamente anti-convulsii.
Pacienții cu boală de rinichi. Pelinul este toxic pentru rinichi și poate duce la insuficiență renală, în special la persoanele cu boală cronică de rinichi.
Persoanele cu alergii. Pelinul face parte din familia Asteraceae. Persoanele alergice la asteri, ambrozie sau gălbenele, trebuie să evite pelinița.
Persoanele cu boli de inimă. Pacienții care iau warfarină pentru boli de inimă nu trebuie să consume peliniță deoarece aceasta poate crește efectele diluantului de sânge și poate provoca sângerări.
Copii. Pelinul nu este sigur pentru copii.
Așadar, ceaiul de peliniță poate avea anumite beneficii pentru sănătate care includ îmbunătățirea digestiei, tratarea infecțiilor pielii și eliminarea paraziților, însă aceste proprietăți nu sunt susținute de suficiente studii științifice. Este important ca această plantă să fie consumată cu prudență, mai ales de persoanele cu anumite afecțiuni medicale, deoarece conține tuyonă, un compus toxic care poate provoca halucinații și convulsii.
Cele mai bune ceaiuri pentru greață
Surse foto: Pixabay.com
Surse articol: Verywellhealth.com, Sciencedirect.com
Urmareste-ne pe Google News
