Diabetul insipid: simptome, diagnostic, tratament

Ne-am obisnuit ca bolile sa isi faca simtita prezenta prin manifestari specifice. Cand insa, ele se manifesta doar prin exacerbari ale unor gesturi firesti, starnesc mult mai putine suspiciuni, iar prezentarea la medic se face de multe ori, tarziu. Acesta este si cazul diabetului insipid.

Ce este diabetul insipid?

Diabetul insipid se refera la o afectiune endocrina caracterizata fie prin scaderea sau absenta secretiei hormonului ADH, fie printr-o secretie normala de ADH, dar printr-un raspuns scazut al acestuia la nivel renal.

Hormonul ADH este secretat la nivelul hipotalamusului, dar este depozitat in hipofiza posterioara. Principalele sale roluri sunt:
- reabsorbtia apei la nivel renal;
- producerea senzatiei de sete;
- scaderea secretiilor digestive;
- scaderea secretiilor salivare.

Asadar, un deficit de ADH, asa cum se intampla si in diabetul insipid, va determina pierderi semnificative de apa la nivel renal si evident, tendinta de a le compensa printr-un aport crescut.

Cauzele diabetului insipid

Diabetul insipid poate fi de cauza neurogena atunci cand secretia este scazuta, dar si de cauza nefrogena, cand secretia este normala, dar raspunsul renal este afectat. Asadar, cauzele diabetului insipid sunt:

1. Diabet insipid de cauza neurogena:
- interventiile pe hipofiza pot determina un diabet insipid tranzitoriu;
- traumatisme cranio-cerebrale;
- tumori hipofizare;
- boli sistemice (sarcoidoza , hemopatiile);
- encefalitele si meningitele;
- diabet insipid idiopatic.

2. Diabet insipid de cauza nefrogena:
- afectari renale (pielonefrite, insuficienta renala cronica, rinichi polichistic, amiloidoza);
- tulburari electrolitice (deficit de potasiu, hipercalcemie);
- tratamente cu diferite medicamente (litiu, amfotericina);
- dieta necorespunzatoare: hipoproteica sau hiposodata;
- diabet insipid congenital;
- diabet insipid familial.

Simptomele diabetului insipid

Diabetul insipid poate debuta brusc sau progresiv si cuprinde doua simptome cardinale:

- poliuria (urinari frecvente), mai ales nocturna. Urina este incolora, iar volumul urinar poate depasi chiar 10l/zi.
- polidipsia (ingerarea unor cantitati mari de apa) in absenta careia pacientul se simte obosit, anxios.

Diagnosticul diabetului insipid

Simptomatologia nespecifica descrisa anterior ridica suspiciunea diagnosticului de diabet insipid. Pentru confirmarea lui, sunt necesare o serie de teste: - determinarea densitatii urinare care in diabetul insipid este scazuta; - determinarea osmolaritatii urinare care este si ea scazuta; - determinarea osmolaritatii plasmatice care este crescuta. Se mai pot efectua o serie de teste pentru a realiza un diagnostic diferential al diabetului insipid nefrogen de cel neurogen:

1. Testul restrictiei hidrice:
- presupune masurarea osmolaritatii, densitatii si volumului urinar din ora in ora, in conditiile restrictiei aportului hidric;
- se opreste testarea daca pacientul manifesta deshidratare sau pierde mai mult de 5% din greutatea initiala;
- testul este pozitiv pentru diabet insipid daca parametrii urinari raman nemodificati.

2. Testul la ADH:
- se administreaza un antidiuretic nazal;
- in diabetul insipid nefrogen valorile urinare se normalizeaza;
- in cel de cauza neurogena, parametrii nu se modifica.

3. Testul la nicotina:
- nicotina stimuleaza secretia hipotalamica de ADH.

4. Testul la hidroclorotiazida:
- administrarea de hidroclorotiazida scade diureza in cazul diabetului insipid nefrogen.

Alte explorari:
- radiografie de craniu fata si profil;
- tomografie computerizata;
- rezonanta magnetica;
- examenul fundului de ochi si a campului vizual.

Tratamentul diabetului insipid

Tratamentul diabetului insipid dispune de mai multe optiuni:

1. tratamentul etiologic:
- se trateaza cauza diabetului insipid.

2. tratamentul cu hormon de substitutie care se poate administra:
- parenteral (solutie apoasa de retrohipofiza, solutie uleioasa 5 UI);
- intranazal (pulbere de retrohipofiza, Diapid, Minirin, Adiuretin).

3. Alte medicamente:
- diuretice tiazidice in diabetul insipid nefrogen;
- clorpropamida care are insa risc de hipoglicemie;
- clofibrat;
- carbamazepin.

Setea poate parea o stare fiziologica. Orice exacerbare a starilor fiziologice indica insa o posibila patologie. Investigarea din timp a simptomelor ofera sansa la un diagnostic precoce si la un tratament corect!