Prezenta si progresia necrobiozei lipoidice nu este relationata cu controlul diabetului. Boala este cronica cu progresie variabila si formarea unor cicatrici. La persoanele cu necrobioza lipoidica si trauma cu ulcerare anterioara s-a raportat cancerul de piele.
Principala manifestare care apare in necrobioza lipoidica este ulcerarea dupa o trauma. Infectiile pot aparea, dar sunt neobisnuite. Prognosticul cosmetic pentru aceasta afectiune este insa nefavorabil.
Cauzele necrobiozei lipoidice
Cauza exacta a necrobiozei lipoidice nu este cunoscuta, dar teoria cea mai acceptata vizeaza microangiopatia diabetica. Alte teorii sugereaza traume, manifestari inflamatorii sau modificari metabolice.
Patogeneza necrobiozei lipoidice nu s-a demonstrat a fi legata de factori genetici. Datorita legaturilor stranse dintre diabet si aceasta afectiune, numeroase studii au tintit aceasta etiologie. Microangiopatia din aceasta boala ar putea declansa aceasta afectiune.
O alta teorie este bazata pe depozitarea de imunoglobuline, complement si fibrinogen in peretii vaselor de sange. De aceea, se considera a fi o afectiune vasculara mediata prin anticorpi.
Simptomele necrobiozei lipoidice
Necrobioza lipoidica este mai frecventa de 3 ori la femei decat la barbati. Varsta medie a debutului este de 30 de ani, dar se poate dezvolta la orice varsta. La pacientii cu diabet tinde sa apara mai devreme.
Simptomele necrobiozei lipoidice se caracterizeaza prin pete stralucitoare asimptomatice care se largesc incet in cateva luni sau ani. Petele sunt intial rosii-maro apoi devin galbene si depresate, atrofice.
Ulceratiile pot aparea tipic dupa o trauma si sunt asociate cu durerea. Acuza principala a pacientului este aspectul cosmetic al leziunilor. Acestea apar la nivelul pielii prin papule de 1-3 mm, bine delimitate sau noduli care se extind si devin atrofici, cu pete rotunde situate central.
In cele mai multe cazuri de necrobioza lipoidica, leziunile apar in zona pretibiala, dar sunt raportate si la fata, scalp, trunchi si extremitatile superioare. Se pot observa multiple teleangiectazii pe suprafata epidermului subtire.
Diagnosticul necrobiozei lipoidice
La cei mai multi pacienti, leziunile de necrobioza lipoidica sunt tipic multiple si localizate bilateral. In 75% dintre cazuri, acestea sunt nedureroase, iar in 25% sunt extrem de dureroase.
Pentru stabilirea diagnosticului de necrobioza lipoidica este necesar un examen histologic. Leziunile prezinta granuloame interstitiale care implica dermul si tesutul subcutanat. Granuloamele sunt compuse din histiocite, plasmocite si eozinofile.
Elementul principal in necrobioza lipoidica este ingrosarea peretilor vasculari si edemul endotelial gasit in dermul profund, similar microangiopatiei diabetice.
Tratamentul necrobiozei lipoidice
Tratamentul necrobiozei lipoidice nu este foarte eficace partial, deoarece etiologia exacta ramane necunoscuta. Datorita faptului ca poate provoca traume localizate, ulcerate, protectia picioarelor cu ciorapi suport elastic si repausul lor poate fi de ajutor.
Steroizii topici si intralezionali pot diminua inflamatia leziunilor precoce active, dar au efecte minime asupra leziunilor atrofice. Alte terapii ale necrobiozei lipoidice cuprind:
-fototerapia cu ultraviolete
-ticlopidina
-nicotinamida
-injectii intralezionale cu heparina
-hidroxicloroquina
Terapia chirurgicala in necrobioza lipoidica este reprezentata de excizia si grefarea leziunilor manifeste. Acestea sunt eficiente, dar recurenta apare secundar alterarii vasculare, iar vindecarea plagii este diminuata. Exista studii in care s-au descris si regimuri terapeutice cu laser.
Tratamentele in necrobioza lipoidica pot ameliora expansiunea leziunilor individuale cu evolutie cronica. Ulceratiile pot determina morbiditate semnificativa, necesitand ingrijirea prelungita a plagii, care de cele mai multe ori se vindeca cu cicatrice.
Urmareste-ne pe Google News
