Glomerulonefrita reprezinta inflamarea glomerulilor renali. Aceasta inflamatie va produce leziuni la nivelul membranei bazale glomerulare, mezangiului, dar si a endoteliului capilar renal.
Una din cele mai de temut complicatii este evolutia glomerulonefritei spre insuficienta renala cronica , astfel glomerulonefritele reprezinta peste 50% din totalitatea cauzelor de insuficienta renala cronica terminala.
Din punct de vedere al etiologiei, glomerulonefritele pot fi:
-primitive (idiopatice): care apar fara o cauza evidenta
-secundare: care pot fi determinate de o serie de cauze ce provoaca leziunile renale, dar pot sa apara si datorita unei boli extrarenale (uneori in cadrul unei boli generale, sistemice)
Din punct de vedere evolutiv, glomerulonefritele pot fi:
-acute
-subacute ( rapid progresive)
-cronice
Din punct de vedere al leziunilor pe care le determina, exista:
1. Glomerulonefritele cu leziuni proliferative:
-glomerulonefritele proliferative endocapilare
-glomerulonefritele proliferative extracapilare: sindromul Goodpasteur
-glomerulonefritele membrano-proliferative: glomerulonefritele membrano-proliferative primitive, secundare postinfectioase
2. Glomerulonefritele cu leziuni neproliferative:
-glomeruloscleroza
-glomerulopatii secundare bolilor vasculare ( hipertensiunea arteriala benigna sau maligna)
-nefropatia membranoasa
-boala membranelor bazale subtiri
Cauzele aparitiei glomerulonefritelor
In cazul glomerulonefritele primitive nu s-a putut identifica o cauza exacta care determina aparitia leziunilor glomerulare.
Insa glomerulonefritele secundare pot fi determinate de o multime de cauze:
1.Infectii:
-bacteriene: glomerulonefritele poststreptococice (pot sa apara ca urmare a unei infectii streptococice), glomerulonefritele din endocarditele infectioase, lepra, sifilis, tuberculoza
-virale: hepatita B si C, HIV
-fungice: Aspergillus, Candida, Histoplasma
-parazitare: Schistosoma, Plasmodium, Toxoplasma
2. Substante toxice:
-medicamente: saruri de aur, captopril, penicilamina, antiinflamatorii nesteroidiene, litiu
-altele: heroina, mercur, solventi organici, vaccinuri, seruri, intepaturi de insecte, venin de sarpe
3.Boli metabolice:
-diabet zaharat
-amiloidoza
4. Boli autoimune sistemice:
-colagenoze: lupus eritematos sistemic, sindrom Sjogren, sclerodermia, dermatomiozita , poliartrita reumatoida
-vasculite: purpura Henoch-Schonlein, vasculita lupica, vasculita din crioglobulinemie, granulomatoza Wegener
5. Disproteinemii:
-mielom multiplu
-crioglobulinemie
-amiloidoza
6. Neoplazii:
-tumori solide: cancer bronsic, cancer mamar, cancer gastric
-hemopatii maligne: boala Hodgkin, leucemie limfatica cronica
7. Boli genetice:
-sindrom nefrotic congenital
-amiloidoze ereditare
8. Altele:
-hipertensiunea arteriala
-insuficienta cardiaca
-tromboza de vena renala
-preeclampsia
-sindrom hemolitic
-sindrom uremic
Simptomele glomerulonefritelor
Glomerulonefritele pot realiza urmatoarele sindroame:
-sindromul nefritic acut (glomerulonefrita acuta)
-sindromul nefritic rapid progresiv (glomerulonefrita rapid progresiva)
-sindrom nefrotic
-anomalii urinare asimptomatice
-sindrom nefritic cronic (glomerulonefrita cronica)
Sindromul nefritic acut va determina urmatoarele simptome:
-edeme
-oligurie (scaderea cantitatii de urina eliminata in 24 h la 200-500 ml)
-hipertensiune arteriala
-hematurie (prezenta sangelui in urina)
Analizele de laborator vor evidentia:
-hematuria
-proteinuria moderata (prezenta in urina de proteine in cantitate mai mare decat ar fi normal)
-cilindri hematici
Sindromul nefritic rapid progresiv este un sindrom nefritic acut, care este caracterizat de : insuficienta renala rapid progresiva care in lipsa unui tratament va evolua spre insuficienta renala cronica terminala.
Sindromul nefrotic se caracterizeaza prin:
-proteinurie > 3.5 g / zi
-hipoproteinemie (scaderea nivelului normal de proteine din sange)
-hipoalbuminemie (scaderea nivelului normal al albuminei din sange)
Tot sindromul nefrotic poate determina aparitia :
-edemelor
-hiperlipidemie (cresterea anormala a nivelului lipidelor din sange)
-tulburari de coagulare
-hematurie
-insuficienta renala
|
Anomaliile urinare asimptomatice ce afecteaza pacientii cu glomerulonefrite sunt: proteinuria si hematuria microscopica, insa aceste nu sunt insotite de hipertensiune arteriala, edeme, sindrom nefroticv sau insuficienta renala. Alte simptome care pot sa mai apara sunt: -urina spumoasa: este datorat eliminarii crescute de proteine prin urina. -edemele: datorate glomerulonefritei au cateva caracteristici particulare- sunt albe, moi, iar atunci cand se exercita o presiune asupra lor vor lasa o urma. Edemele se vor extinde in functie de valoarea hipoalbuminemiei. |
 |
Atunci cand valoarea albuminelor scade mult, pot sa apara edeme subcutanate generalizate, revarsate seroase (pleural, pericardic, ascita), edeme viscerale ( edeme cerebrale, edeme pulmonare, edeme laringiene)
-hiperoagulabilitatea.
-lipiduria (eliminare urinara de lipide)
Stabilirea diagnosticului glomerulonefritelor
La prezentarea pacientului la medic, se va realiza o anamneza amanuntita si un examen fizic pentru a se descoperi o eventuala cauza a glomerulonefritei, dar si pentru depistarea eventualelor semne ale bolii.
Pentru un diagnostic de certitudine se vor efectua o serie de investigatii paraclinice:
-teste de sange: hemoleucograma completa, electroliti, creatinina, uree,
-analiza urinii: este deosebit de importanta pentru stabilirea unui diagnostic de glomerulonefrita
-ecografii renale : pentru determinarea dimensiunilor rinichilor
-ecocardiografii: pentru depistarea eventualelor cauze cu punct de pornire cardiac
-radiografii
-punctie-biopsie renala: necesara mai ales in cazurile de glomerulonefrite primitive; in cele secundare, de obicei, acesta metoda de diagnostic nu este indicata
-tomografii computerizate ( CT )
Tratamentul glomerulonefritelor
Tratamentul glomerulonefritelor cuprinde o serie de masuri terapeutice nespecifice, care urmaresc prevenirea si tratarea complicatiilor.
Astfel, unui pacient diagnosticat cu glomerulonefrita I se va recomanda:
-o dieta hiposodata, cu reducerea cantitatii de sare ingerata la 0.5-2 g/ zi in functie de severitarea edemelor si a hipertensiunii arteriale
-repaus la pat prelungit in cazurile severe
-renuntarea la fumat pentru a scadea proteinuria
-scaderea in greutate
-tratarea edemelor cu ajutorul diureticelor se face atunci cand acestea sunt insotite si de hipertensiune arteriala sau de congestie pulmonara. Se pot folosi in acest scop diureticele de ansa, asociate cu cele tiazidice sau cu cele antialdosteronice. In cazul administrarii acestui tratament este foarte importanta monitorizarea pacientului pentru a evita insuficienta renala acuta sau accidentele trombotice.
-administrarea de statine pentru a reduce nivelul colesterolului si al trigliceridelor.
-administrarea de anticoagulante pentru prevenirea trombozelor
-tratarea hipertensiunii arteriale cu ajutorul unui inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, sau a beta-blocantelor, a alfa -I- blocantului, a clonidinei, a diltiazemului sau a verapamilului
-administrarea de antibiotice in cazul glomerulonefrite determinate de o infectie.
Complicatiile glomerulonefritelor
Printre complicatiile care pot sa apara ca urmare a unei glomerulonefrite de numara:
-anemia
-complicatii infectioase: pot sa apara infectii urinare, respiratorii, cutanate, dar si septicimii
-complicatii trombo-embolice: apar mai ales tromboze venoase
-complicatii cardiovasculare: hipertensiunea arteriala, tulburari de coagulare
-insuficienta renala cronica terminala.
Urmareste-ne pe Google News
