Sindromul de tunel carpian sau neuropatia mediana a incheieturii mainii, este o afectiune medicala ce se caracterizeaza prin compresia nervului median, insotita de durere, parestezii, anestezii si hipotonie musculara.
Ce este tunelul carpian?
Tunelul carpian este o formatiune anatomica la nivelul pumnului, prin care trece nervul median. Nervul median este unul din cei mai importanti nervi localizati in membrul superior. Tunelul carpian contine, alaturi de nervul median, noua tendoane ale muschilor flexori ai degetelor.
Cauzele aparitiei sindromului de tunel carpian
Cand tunelul carpian este comprimat, asupra nervului median se exercita in mod gradat presiune. Compresia nervului median produce simptome ca amorteala, tremuratura si slabiciunea musculaturii care este inervata de acest nerv. Acestia sunt muschi importanti de la nivelul mainii, iar rezultatul este reprezentat de incapacitatea de efectuare a unor activitati motorii diverse.
Acest sindrom se intalneste cel mai frecvent la sportivii de performanta. In ceea ce priveste practicantii culturismului, cauzele majore ce stau la originea aparitiei sindromului de tunel carpian sunt miscarile repetitive de apucare (a unei haltere, de exemplu), mai ales cu o priza puternica si flexia constanta a articulatiei pumnului.
Cele mai frecvente afectiuni ce pot da sindromul de tunel carpian sunt:
- inflamatia tendoanelor, care duce la reducerea spatiului din tunel;
- acumularea de lichid in interiorul tunelului - edem; se intalneste mai frecvent in sarcina;
- traumatisme osoase: fracturi de pumn, dislocari osoase;
- arsuri;
- acromegalie - o afectiune endocrina ce determina cresterea exagerata a extremitatilor;
- boli ale tesutului conjunctiv: guta , lupus eritematos sistemic;
- fumatul, produce o alterare la nivelul vaselor sanguine;
Simptomele sindromului de tunel carpian
Cele mai frecvente simptome pe care pacientii cu sindrom de tunel carpian le acuza sunt parestezii, furnicaturi, slabiciune, durere resimtita la nivelul degetelor sau, mai rar, in palma.
Cele mai frecvente simptome si semne ale sindromului de tunel carpian sunt:
- dureri ocazionale, furnicaturi, senzatie de amorteala, toate acestea apar la anumite miscari ale mainii, cum ar fi tinutul telefonului la ureche, cititul, scrisul si condusul;
- amorteli si tremuraturi fine ale mainilor;
- scaderea progresiva a sensibilitatii degetului mare, aratatorului si degetului mijlociu;
- senzatia de slabiciune a mainii;
- imposibilitatea miscarii degetelor si a mainii imediat dupa trezire;
- dureri ascutite, aparute uneori in antebrat.
 |
Cand trebuie consultat un specialist
Trebuie sa mergi la medic daca observi simptomele enumerate mai sus. In cazul in care simptomele sunt usoare, pacientii pot incerca sa se trateze acasa, insa daca acestea nu se amelioreaza dupa 1-2 saptamani, cel mai sigura este contactarea unui specialist.
Primii medici ce pot fi consultati sunt medicul de familie, medicul internist sau fizioterapeutul.
Medicul va realiza o serie de manevre si teste pentru a depista cauza ce a dus la aparitia sindromului. In timpul manevrelor poate aparea o senzatia asemanatoare trecerii curentului electric prin mana atunci cand medicul loveste diferite puncte de pe traseul nervului. Alte analize ce se pot face sunt: electrocardiograma si teste de conducere nervoasa, radiografii, ecografii, RMN(rezonanta magnetica nucleara) si hemograma.
In prezent, diagnosticul sindromului de tunel carpian se stabileste in functie de rezultatele obtinute la investigatiile electrofiziologice. In cazul in care exista o predominanta a durerilor fata de amorteli si furnicaturi, este foarte putin probabil ca afectiunea sa fie sindrom de tunel carpian, indiferent de rezultatul testelor electrofiziologice.
Trebuie sa mergi de urgenta la spital daca nu iti mai poti misca deloc mana sau daca observi oprirea completa a senzatiilor de la nivelul mainii. Medicii specialisti ce pot fi consultati sunt: medicul ortoped, neurologul sau neurochirurgul si medicul reumatolog.
Tratamentul sindromului de tunel carpian
Exista doua mari categorii de tratament: chirurgical si nechirurgical.
Tratamentul nechirurgical
Tratamentul nechirurgical se recomanda in cazuri usoare si consta in utilizarea unor atele (se fixeaza de membrul afectat cu fase) sau aparate de contentie flexibile (sub forma unor manusi, ce fixeaza articulatia pumnului). Acestea se poarta in timpul noptii si previn indoirea pumnului. Punand in repaus articulatia, inflamatia si edematierea membranei sinoviale sunt reduse, ceea ce micsoreaza presiunea exercitata asupra nervului.
Se administreaza antiinflamatoare nesteroidiene pentru ameliorarea durerii si reducerea inflamatiei. Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt medicamente foarte utilizate, pe care pacientii si le pot procura fara prescriptie medicala. Antiinflamatoarele au efect doar daca sindromul este cauzat de inflamatie.
Injectiile cu corticosteroizi pot fi foarte eficiente pentru ameliorarea temporara a simptomelor. Nu sunt indicate in tratament pe termen lung datorita reactiilor adverse semnificative, printre care reducerea functionalitatii sistemului imun, aparitia osteoporozei, favorizarea diabetului zaharat.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este recomandat atunci cand alte terapii se dovedesc ineficiente in controlul simptomelor .
Interventia chirurgicala este eliberatoare, deoarece se sectioneaza ligamentul care formeaza partea superioara a tunelului carpian astfel eliminandu-se presiunea ce actioneaza asupra nervului median. Operatia se efectueaza sub anestezie locala, prin injectarea solutiei anestezice in mana sau in antebrat. Procedurile pot fi realizate prin tehnica clasica, cea deschisa, sau prin interventie endoscopica, incizia fiind in aceste cazuri mai mica.
Rezultatele interventiei chirurgicale sunt de obicei bune sau foarte bune, in functie de cat de avansata era boala de fapt. S-a observat faptul ca peste 70% din pacientii operati se declara foarte satisfacuti de rezultatele tratamentului chirurgical si ca peste 90% isi pot relua activitatile cotidiene si se intorc la lucru. Exista insa si cazuri in care tratamentul chirurgical nu poate ameliora amorteala si nici durerea, daca nervul este foarte lezat.
Prevenirea sindromului de tunel carpian
Pentru a preveni aparitia sidromului de tunel carpian se recomanda urmarea unui program de antrenament care sa nu solicite excesiv incheietura mainii, alegerea judicioasa a exercitiilor si acordarea unui timp de refacere suficient.
Daca totusi apar simptomele este bine sa intrerupi pentru un timp exercitiile si sa consulti medicul. Toti sportivii, mai ales culturistii trebuie sa aiba in vedere aceasta boala, deoarece netratata poate conduce la complicatii dificile, sau chiar imposibil de tratat.
Urmareste-ne pe Google News
