Susan sălbatic: beneficii și idei de consum
Cuprins
- Ce este susanul sălbatic?
- Istoria utilizării susanului sălbatic
- Susan sălbatic: aspect și gust
- Varietăți de susan sălbatic
- Susan sălbatic vs Shiso vs Perilla
- Cum să crești susan sălbatic
- Beneficiile pe care le are susanul sălbatic
- Cum consumi susanul sălbatic
- Rețete cu susan sălbatic
- Cum să păstrezi susanul sălbatic
Nu vrem să te „pierdem” de la început, dar chiar trebuie să facem această distincție. În realitate, susanul sălbatic nu are nicio legătură cu susanul, ala cum îl știm moi, ba chiar face parte din familia mentei. Gata, am spus-o, așa că am trecut peste cel mai important hop.
Susanul sălbatic, sau Shiso, așa cum mai este cunoscut pe plan extern, este un ingredient faimos în bucătăriile asiatice, cu precădere în Japonia și Coreea. O să îl recunoști ușor, ca element decorativ în sushi (i se mai spune și „menta japoneză”), dar e mult mai mult decât o „frunză drăguță și colorată”.
Coreenii îi mai spun „frunză de susan”, iar, fără vreo referință la planta clasică, și poate de acolo am preluat și noi denumirea. Nici nu mai contează: cum i-ai spune, acest ingredient are potențial să devină vedetă în bucătăria ta.
Furikake: ce este și ce beneficii are
Ce este susanul sălbatic?
Cunoscut în Asia sub denumirile de Shiso, Perilla, Oba, Kkaennip sau Perilla frutescens (deși și aici sunt câteva nuanțe, pe care le vom... nuanța mai jos), susanul sălbatic este o plantă aromatică apreciată atât pentru gustul său aparte, cât și pentru proprietățile sale benefice asupra sănătății. Deși numele său poate crea confuzie, planta nu are legătură cu susanul clasic folosit pentru semințe, ci face parte dintr-o cu totul altă familie botanică. În prezent, este utilizat pe scară largă în bucătăriile japoneză, coreeană și chineză, unde este considerat atât ingredient culinar, cât și aliment funcțional.
Din punct de vedere botanic, susanul sălbatic aparține familiei Lamiaceae, cunoscută și ca familia mentei. Este aceeași familie din care fac parte plante aromatice celebre precum busuiocul, busuiocul sfânt, menta, rozmarinul și salvia. Numeroase plante medicinale sunt incluse în această categorie, ceea ce explică de ce susanul sălbatic a fost folosit de secole nu doar în gastronomie, ci și în medicina tradițională asiatică. Frunzele sale au o aromă intensă, proaspătă, ușor condimentată și mentolată, care îl diferențiază de alte plante aromatice.
Originea exactă a susanului sălbatic este încă dezbătută de cercetători. Majoritatea surselor indică regiunile montane din China și India ca loc de proveniență, deși există teorii care menționează și anumite zone din Asia de Sud-Est. În timp, planta s-a răspândit în întreaga Asie de Est, devenind un ingredient esențial în Japonia, Coreea și China. Deși mulți oameni îl asociază automat cu sushi și sashimi (carne crudă, în special de pește, servită cu sos de soia), susanul sălbatic nu este originar din Japonia, ci a ajuns acolo după o lungă călătorie prin culturile asiatice.
Astăzi, susanul sălbatic este apreciat atât pentru aroma sa distinctă, cât și pentru conținutul bogat de antioxidanți, flavonoide, vitamine și acizi grași esențiali. În trecut, era utilizat încă din timpul dinastiei Song (epoca de aur a civilizației chineze), ca remediu tradițional pentru diverse afecțiuni digestive și pentru susținerea organismului în perioadele de stre sau epuizare. În prezent, interesul pentru această plantă crește și în afara Asiei, fiind considerată de mulți specialiști un ingredient valoros care merită redescoperit și integrat într-o alimentație modernă și echilibrată. Noi suntem mai mult decât interesate, o mărturisim!
Istoria utilizării susanului sălbatic
Hai să vedem împreună pe unde s-a perindat susanul sălbatic!
Susanul sălbatic în China
Istoria susanului sălbatic începe în China, una dintre primele țări în care această plantă a fost consumată și utilizată în scop medicinal. Cunoscută aici sub numele de Bai Sisu, planta era apreciată pentru proprietățile sale terapeutice și era folosită pentru ameliorarea unor afecțiuni precum tusea, astmul sau indigestia. În medicina tradițională chineză, susanul sălbatic era recomandat și pentru stimularea transpirației și reducerea spasmelor musculare, fiind considerat un remediu valoros pentru menținerea echilibrului organismului.
Primele mențiuni documentate despre această plantă apar într-o lucrare medicală din timpul Dinastiei Song, intitulată „Taiping Huimin Hejiju Fang”, redactată în anul 1110. De aici, susanul sălbatic și-a început călătoria de-a lungul Drumului Mătăsii, răspândindu-se treptat în alte regiuni ale Asiei de Est și de Sud-Est.
Susanul sălbatic în Japonia
În Japonia, susanul sălbatic a ajuns prin intermediul călugărilor budiști care s-au întors din China în perioada Dinastiei Tang și au adus cu ei semințele plantei. Odată introdus în culturile locale, a fost cultivat pe scară largă atât pentru utilizările culinare, cât și pentru cele medicinale. În timp, a devenit unul dintre ingredientele emblematice ale gastronomiei japoneze.
Astăzi, frunzele de susan sălbatic sunt nelipsite din multe preparate japoneze. Sunt folosite ca garnitură pentru sushi și sashimi, contribuind la diminuarea mirosului specific al peștelui crud și adăugând o aromă proaspătă, ușor condimentată. În plus, japonezii folosesc planta pentru murături, sosuri și ceaiuri. În medicina tradițională japoneză, infuziile din susan sălbatic erau consumate pentru susținerea digestiei și pentru prevenirea problemelor alimentare.
Susanul sălbatic în Coreea
În Coreea, susanul sălbatic ocupă un loc important în alimentația de zi cu zi. Frunzele sunt folosite frecvent pentru a înveli orezul și carnea la grătar, oferind preparatelor o aromă distinctă și o notă de prospețime. Unul dintre cele mai cunoscute preparate este Ggaenip-kimchi, o variantă de kimchi realizată din frunze de susan sălbatic, apreciată pentru textura sa soft și gustul complex.
La fel ca în China și Japonia, planta a fost integrată și în medicina tradițională coreeană. De-a lungul timpului, coreenii au considerat că susanul sălbatic poate susține sănătatea sistemului respirator și au folosit-o pentru ameliorarea unor probleme precum astmul sau bronșita. Astfel, această plantă aromatică și-a construit o reputație solidă atât în gastronomie, cât și în practicile tradiționale de îngrijire a sănătății.
Susan sălbatic: aspect și gust
La prima vedere, susanul sălbatic impresionează prin aspectul său decorativ, motiv pentru care este folosit frecvent nu doar ca ingredient, ci și ca element de prezentare în plating. Frunzele au margini ondulate sau ușor crețe și o formă elegantă, cu vârfuri fine și ascuțite. Planta are un aer delicat și artistic, iar în bucătăria asiatică este adesea așezată lângă preparate pentru a le pune în valoare vizual. Totuși, în ciuda aspectului său soft, susanul sălbatic este o plantă viguroasă, deși sensibilă la temperaturile scăzute și la îngheț.
Frunzele de susan sălbatic pot avea mai multe nuanțe, în funcție de varietate. Unele sunt verde intens, altele au tonuri roșii sau violet, iar anumite soiuri combină spectaculos cele două culori. Frunzele sunt mari, moi la atingere și au margini zimțate, ceea ce le conferă un aspect ușor wild, și foarte pitoresc. Varietățile roșii sunt descrise adesea ca având note aromatice asemănătoare anasonului, în timp ce cele verzi tind să fie mai condimentate și să amintească de scorțișoară.
În ceea ce privește gustul, susanul sălbatic este greu de comparat cu o singură plantă aromatică. Aroma sa este complexă și surprinzătoare, combinând accente de mentă creață, busuioc, anason și scorțișoară într-un amestec proaspăt, ușor picant și extrem de captivant. Mai ales dacă nu ai mai gustat până acum, papilele tale gustative vor fi fascinate! Mulți oameni consideră că aroma devine și mai intensă atunci când frunzele sunt tăiate în fâșii subțiri. Așadar, știi ce ai de făcut: descoperă-l!
Varietăți de susan sălbatic
Să nu crezi că susanul sălbatic e o singură plantă: l-ai ofensa! În realitate există mai multe varietăți care diferă prin culoare, aspect și profil aromatic. Frunzele pot fi verzi, roșii, violet, bicolore sau pestrițe, fiecare tip având caracteristici proprii și utilizări specifice în bucătărie. În țările asiatice, aceste diferențe sunt bine cunoscute și influențează modul în care planta este folosită în preparate. N-o să atingem și noi aceeași performanță, cel mai probabil, dar merită să ne informăm, nu?
Cele mai răspândite și importante varietăți de susan sălbatic sunt cea verde (aojiso) și cea roșie (akajiso). Susanul sălbatic verde este apreciat pentru aroma sa proaspătă, intensă și ușor condimentată, fiind folosit frecvent în salate, garnituri, sushi sau alte preparate în care frunzele sunt consumate crude. În schimb, varietatea roșie are un gust mai puternic și mai amar, motiv pentru care este preferată pentru murături și mâncăruri gătite. În Japonia, aceasta este utilizată în mod tradițional pentru colorarea celebrelor prune murate umeboshi, cărora le oferă nuanța roșie caracteristică.
Pe lângă aceste două tipuri principale, există și varietăți mai puțin întâlnite. Susanul sălbatic bicolor are frunze de culoare verde pe partea superioară și roșie pe partea inferioară, pentru un efect vizual spectaculos. De asemenea, există și forme pestrițe, ale căror frunze combină diferite nuanțe de verde pe ambele fețe. Sunt foarte drăguțe, o să vezi! Deși aceste varietăți sunt mai rare, ele demonstrează cât de divers poate fi susanul sălbatic. Un adevărat campion, nu?
Susan sălbatic vs Shiso vs Perilla
Dacă ai început să citești despre susan sălbatic și deja te simți amețit/ă după atâtea denumiri, hai că venim cu niște clarificări. Ce trebuie să știi e că „susan sălbatic” este denumirea sub care cunoaștem pe plan local această plantă, însă termenii folosiți în Asia sunt ceva mai nuanțați. Din punct de vedere botanic, Shiso este o varietate a speciei Perilla frutescens, foarte populară în Japonia. Este planta cu frunze aromate, verzi sau roșii, folosită lângă sushi, sashimi, salate și alte preparate tradiționale. Aroma sa este complexă și amintește de busuioc, mentă, anason și scorțișoară, motiv pentru care mulți bucătari o consideră una dintre cele mai interesante plante aromatice asiatice. Dar am spus deja asta, doar îți reamintim!
Perilla, în schimb, este termenul folosit pentru o rudă apropiată a Shiso-ului (un fel de verișor), foarte apreciată în Coreea, unde este cunoscută și sub numele de Kkaennip. Frunzele sunt mai late, au marginile mai puțin zimțate și un gust mai puternic, vegetal și ușor asemănător lemnului-dulce. Spre deosebire de Shiso, care este folosit frecvent ca ingredient sau garnitură, Perilla este adesea utilizată pentru a înveli orez, carne sau alte preparate. Cu alte cuvinte, atunci când vorbim despre susan sălbatic, ne referim la o familie de plante foarte apropiate între ele, însă Shiso și Perilla au caracteristici culinare și arome distincte, care le-au făcut populare în regiuni diferite ale Asiei.
Dacă nu înțelegi rostul acestei varietăți, gândește-te numai la plantele noastre, cunoscute sub denumiri diferite în funcție de regiuni. Or, când e vorba despre Shiso sau Perilla, ne referim la un întreg continent, și unul întins precum e Asia!
Cum să crești susan sălbatic
Vestea bună este că susanul sălbatic se poate cultiva și în România, mai ales în zonele cu veri călduroase și ierni blânde (susanul sălbatic nu rezistă la îngheț). Planta este surprinzător de ușor de întreținut și face parte din aceeași familie cu menta și busuiocul. Poate fi cultivată atât direct în grădină, cât și în ghivece pe balcon sau terasă. De regulă, semințele se plantează primăvara, iar frunzele pot fi recoltate pe parcursul verii și până toamna târziu. În plus, este o plantă decorativă care atrage fluturi și alte insecte polenizatoare benefice pentru grădină. Poate să îți aducă un adevărat Rai în curte!
Pentru o dezvoltare armonioasă, susanul sălbatic preferă solurile bine drenate și udările regulate. Nu este foarte pretențios, însă apreciază o umiditate constantă, mai ales în perioadele caniculare. Deși suportă soarele, frunzele tind să rămână mai „pricăjite”, oprindu-se din creștere atunci când planta este expusă permanent la raze puternice. Dacă îți dorești frunze mari, potrivite pentru învelit, este recomandat să alegi o zonă cu semi-umbră. În regiunile mai vântoase, plantele pot avea nevoie de susținere, deoarece tulpinile se pot apleca sau rupe destul de ușor, așa că asigură-te că le legi sau le înfășori în jurul unor araci.
Un aspect interesant este că susanul sălbatic poate să își vadă de treabă singur. După ce florile produc semințe, acestea cad pe sol și pot genera noi plante în primăvara următoare. Din acest motiv, în condiții favorabile, planta se poate răspândi rapid prin grădină. Cam devine un fel de buruiană, lăsată „de capul ei”, dar nu îți face griji, rădăcinile sunt superficiale, iar înmulțirea lor este ușor de controlat, astfel încât nu vei avea dificultăți dacă dorești să limitezi extinderea culturii.
Beneficiile pe care le are susanul sălbatic
Susanul sălbatic este mult mai mult decât o simplă plantă aromatică folosită pentru decorarea preparatelor asiatice. De secole, frunzele sale sunt consumate sub formă de ceaiuri, infuzii și preparate culinare, fiind apreciate pentru efectele lor asupra sănătății. În Japonia și în alte țări asiatice, ceaiul din susan sălbatic este consumat în mod tradițional pentru proprietățile sale antioxidante, antiinflamatoare și pentru capacitatea de a susține răspunsul natural al organismului în fața alergenilor. În plus, este considerat un aliat al sistemului imunitar și al sănătății pielii.
Un alt motiv pentru care susanul sălbatic atrage atenția nutriționiștilor este profilul său nutritiv impresionant. Frunzele conțin cantități importante de calciu și fier, două minerale esențiale pentru menținerea sănătății oaselor și pentru producerea normală a celulelor sanguine. Totodată, planta furnizează vitamina A și carotenoizi în concentrații remarcabile. De fapt, se estimează că susanul sălbatic conține de până la zece ori mai mult caroten decât dovleacul, raportat la aceeași cantitate de produs. Acești compuși contribuie la protejarea vederii și la menținerea sănătății pielii. Nu sunt încă studii revelatoare, așa că trebuie să îi credem pe cercetători pe cuvânt.
În medicina tradițională asiatică, susanul sălbatic a fost utilizat frecvent pentru susținerea sănătății respiratorii și digestive. Frunzele erau recomandate persoanelor care se confruntau cu disconfort gastric, digestie lentă sau afecțiuni respiratorii sezoniere. În plus, compușii antioxidanți prezenți în plantă ajută organismul să combată stresul oxidativ, unul dintre procesele asociate îmbătrânirii celulare. Dacă te simți stresat/ă sau ai perioade în care organismul pare mai solicitat decât de obicei, includerea unor alimente bogate în antioxidanți poate reprezenta o alegere inspirată.
Un alt avantaj interesant este conținutul de acizi grași omega-3. Uleiul obținut din susan sălbatic este considerat de mulți specialiști o alternativă vegetală la uleiul de pește, fiind apreciat în special de vegetarieni și vegani. Acizii grași omega-3 contribuie la sănătatea cardiovasculară, la funcționarea normală a creierului și la reglarea proceselor inflamatorii din organism. Astfel, această plantă aromatică reușește să combine aroma deosebită cu un profil nutrițional surprinzător de valoros.
Principalele beneficii ale susanului sălbatic
- Bogat în vitaminele A, C și K.
- Furnizează minerale importante precum calciu și fier.
- Conține cantități ridicate de antioxidanți, inclusiv polifenoli.
- Susține digestia și este folosit tradițional pentru calmarea disconfortului gastric.
- Poate contribui la reducerea inflamației din organism.
- Oferă acizi grași omega-3, inclusiv prin uleiul extras din semințe.
- Sprijină sănătatea sistemului imunitar.
- Contribuie la menținerea sănătății pielii.
- Este utilizat tradițional pentru susținerea sănătății respiratorii.
Cum consumi susanul sălbatic
Unul dintre cele mai mari avantaje ale susanului sălbatic este versatilitatea sa. Frunzele pot fi consumate atât crude, cât și gătite, iar aroma lor complexă transformă chiar și cele mai simple preparate. Varianta verde este cea mai folosită în gastronomie și poate fi adăugată în salate, supe, preparate din orez sau folosită drept garnitură pentru pește și fructe de mare. Gustul său combină note de mentă, citrice, scorțișoară și anason, ceea ce îl face un ingredient surprinzător de ușor de integrat în alimentația de zi cu zi.
Susanul sălbatic se potrivește excelent cu preparate pe bază de pește, pui, tofu, carne de porc sau vită. În Japonia, frunzele sunt folosite frecvent pentru a înveli sushi, sashimi sau bucăți de carne înainte de preparare. De asemenea, pot fi tocate și adăugate în paste, tăiței, omlete, legume sotate sau diverse marinade pe bază de sos de soia și ulei de susan. Aroma sa are și un rol practic: tradițional, frunzele erau servite alături de pește crud datorită proprietăților lor antibacteriene.
Varietatea roșie de susan sălbatic are un gust mai intens și este folosită mai ales pentru murături și colorarea naturală a alimentelor. Celebrele prune japoneze murate umeboshi și ghimbirul murat servit lângă sushi își datorează culoarea specifică acestei plante. Nici semințele nu sunt ignorate: ele intră în compoziția celebrului amestec japonez de condimente shichimi togarashi, folosit de peste 300 de ani.
Dacă îți place să experimentezi în bucătărie, susanul sălbatic poate deveni rapid unul dintre ingredientele tale preferate. Se combină excelent cu avocado, castraveți, ciuperci, roșii, ghimbir, citrice, fructe de pădure, prune, brânzeturi moi, pește și fructe de mare. Poți prepara chiar și pesto, ulei aromatizat sau cocktailuri infuzate cu frunze de susan sălbatic, obținând preparate cu adevărat spectaculoase. Te provocăm să găsești ceva la care să NU îl folosești!
Idei de consum pentru susanul sălbatic
- Tăiat fin și presărat peste salate verzi sau salate cu citrice.
- Adăugat în ceai verde pentru o aromă aparte.
- Folosit în salată de ton sau ca înveliș pentru preparate cu pește.
- Amestecat cu fructe proaspete, în special prune, piersici sau caise.
- Adăugat la legume la cuptor sau la preparate la wok.
- Utilizat pentru a înveli tofu, carne la grătar sau sushi.
- Incorporat în omlete și ouă jumări.
- Prăjit în aluat tempura.
- Transformat în ulei aromatizat pentru supe și gazpacho.
- Murat împreună cu castraveți.
- Presărat peste supe de morcovi și ghimbir.
- Adăugat în salate de castraveți cu oțet de orez.
- Folosit în preparate cu paste, alături de sos de soia și nori.
- Transformat într-un pesto aromat pentru paste.
- Utilizat pentru infuzarea cocktailurilor și băuturilor aromatice.
Rețete cu susan sălbatic
Gata să experimentezi în bucătărie? Uite ce recomandăm!
Ceai din susan sălbatic (infuzie de Shiso)
Dacă vrei să te bucuri de proprietățile susanului sălbatic într-o formă simplă și reconfortantă, această infuzie este una dintre cele mai populare metode de consum. Băutura are note delicate de mentă și fructe, fiind potrivită atât rece, cât și caldă.
Ingrediente:
- 1 mână de frunze proaspete de susan sălbatic
- 500 ml apă fierbinte
Mod de preparare:
- Pune apa la fiert într-un ibric sau ceainic.
- Zdrobește ușor frunzele de susan sălbatic între palme sau într-un mojar pentru a „dezlănțui” aromele.
- Așază frunzele într-o cană mare, un ceainic sau o presă franceză.
- Toarnă apa fierbinte peste plante.
- Acoperă recipientul pentru a păstra uleiurile volatile și compușii aromatici.
- Lasă infuzia la macerat între 5 și 20 de minute. Pentru o aromă mai intensă, poate fi lăsată chiar și peste noapte.
- Strecoară lichidul și presează frunzele pentru a extrage cât mai multă aromă.
- Consumă imediat sau păstrează la frigider până la 24 de ore.
Pesto asiatic cu susan sălbatic
Această rețetă transformă susanul sălbatic într-un sos aromat, perfect pentru tăiței, paste asiatice sau legume. Gustul este proaspăt, ușor picant și plin de savoare. Dă dependență, te avertizăm!
Ingrediente:
- ½ lingură pastă miso (condiment tradițional japonez)
- 2 ardei iuți verzi mici
- 12 g ghimbir proaspăt
- 1 cățel de usturoi
- 1 linguriță ulei de susan
- 1 lingură oțet de orez condimentat
- sucul de la ½ lime
- 2 lingurițe zahăr
- 50 g coriandru proaspăt
- 12 g mentă proaspătă
- 5 frunze de susan sălbatic mov
- 30 g busuioc sfânt
- 3 linguri apă
Mod de preparare:
- „Întovărășește” în blender pasta miso, ardeii iuți, ghimbirul, usturoiul, uleiul de susan, oțetul de orez, sucul de lime și zahărul.
- Mixează până obții o pastă omogenă.
- Adaugă coriandrul, menta, frunzele de susan sălbatic și busuiocul.
- Mixează din nou până când compoziția devine cremoasă.
- Dacă este prea groasă, adaugă treptat apă.
- Servește pesto-ul alături de tăiței soba, paste, legume sau preparate din tofu.
- Poți decora cu semințe de susan, alge marine sau flori comestibile.
Frunze murate de susan sălbatic
Această rețetă tradițională coreeană transformă susanul sălbatic într-o garnitură aromată și ușor condimentată, perfectă lângă orez sau preparate la grătar.
Ingrediente:
Pentru baza rețetei:
- 32 frunze mari de susan sălbatic
Pentru sosul de marinare:
- 10 linguri sos de soia
- 1 linguriță fulgi coreeni de ardei iute (gochugaru)
- 1 linguriță usturoi tocat
- 2 linguri zahăr brun
- 2 linguri ceapă verde tocată fin
- 2 linguri ardei iute verde sau roșu tocat (opțional)
Mod de preparare:
- Spală foarte bine frunzele de susan sălbatic sub jet de apă rece.
- Lasă-le la scurs și uscare într-o strecurătoare.
- Într-un bol, amestecă toate ingredientele pentru sos.
- Așază trei frunze într-un recipient de sticlă cu capac.
- Întinde aproximativ o lingură de sos peste ele.
- Adaugă alte trei frunze și repetă operațiunea până termini toate frunzele.
- Dacă mai rămâne sos, toarnă-l deasupra.
- Închide recipientul și depozitează-l la frigider.
- Frunzele pot fi consumate începând cu a doua zi. Servește-le alături de orez fierbinte, carne la grătar sau preparate asiatice. Se păstrează la frigider aproximativ o săptămână.
Cum să păstrezi susanul sălbatic
Pentru a te bucura cât mai mult timp de aroma și proprietățile susanului sălbatic, este important să îl depozitezi corect imediat după recoltare sau după cumpărare. Frunzele proaspete sunt destul de fragile și își pot pierde rapid prospețimea dacă sunt expuse la căldură sau la aer uscat. Cea mai simplă metodă este să le înfășori într-un prosop de hârtie umezit și să le așezi într-o pungă sau într-o caserolă închisă ermetic, apoi să le „găzduiești” în compartimentul pentru legume al frigiderului.
Dacă ai la dispoziție o cantitate mai mare de susan sălbatic, poți prelungi perioada de conservare prin congelare. Frunzele se spală, se usucă foarte bine și se așază în pungi speciale pentru congelator. O altă variantă este uscarea lor într-un loc bine ventilat și ferit de lumina directă a soarelui. După uscare, pot fi mărunțite și păstrate în recipiente închise ermetic, pentru a fi folosite ulterior în ceaiuri, supe sau diverse preparate aromate.
Pentru persoanele pasionate de gastronomie, există și metode tradiționale de conservare a susanului sălbatic, precum murarea sau transformarea lui în uleiuri aromatizate și sosuri. Astfel, aroma sa complexă, cu note de mentă, anason și busuioc, poate fi păstrată pentru mai multe luni. Indiferent de metoda aleasă, este recomandat să verifici periodic aspectul și mirosul frunzelor. Dacă observi modificări evidente de culoare, mucegai sau un miros neplăcut, produsul nu mai trebuie consumat.
Nu ne pasă cum i se spune, susanul sălbatic chiar pare un dar în bucătărie. De acord cu noi?
Surse foto: iStock
Surse articol: potsandpans, thecharlottemei, mykoreankitchen, grobrix, rimping, ourwayoflife, webmd, int.japanesetaste.com, therike
Urmareste-ne pe Google News
