Rădăcină de lotus: beneficii și recomandări

Marţi, 16.06.2026

Cuprins

Ce este rădăcina de lotus?
Istoricul rădăcinii de lotus. Ce legende o înconjoară
Rădăcină de lotus: profil nutrițional
Ce beneficii are rădăcina de lotus
Utilizări ale rădăcinii de lotus în medicina tradițională
Rădăcina de lotus vs. Rădăcina de brusture vs. Cartof
Ce gust are rădăcina de lotus?
Cum poți consuma rădăcina de lotus
Rădăcină de lotus: rețete
Rădăcină de lotus: riscuri și efecte adverse
Varietăți de rădăcină de lotus

Nu avem nicio îndoială că ești familiarizat/ă cu frumosul lotus și simbolistica sa, ducând cu gândul la renaștere spirituală, dar câte lucruri știi despre rădăcina de lotus? Cu adevărat această plantă e una deosebită, fiind aproape în integralitate comestibilă, și un simbol cultural al Japoniei de azi, cu legende bogate perpetuate însă și în China.

Dincolo de planta cu petale colorate, ce dansează grațios pe undele iazurilor din Asia, rădăcina de lotus adună în adâncurile mlăștinoase proprietăți fantastice. E un izvor extraordinar de antioxidanți, dar harurile sale merg mai departe de atât, după cum vei vedea mai jos.

Practic, rădăcina de lotus este un rizom, respectiv un bulb, o tulpină subterană ce poate fi decojită, feliată și consumată crudă sau gătită. Din cele mai vechi timpuri, a stat pe mesele tuturor, împărați și țărani deopotrivă, un alt fapt care i-a accentuat caracterul sacru. Hai să vedem mai multe despre ea, mai jos!

Crom picolinat: beneficii și recomandări

Ce este rădăcina de lotus?

Pentru mulți oameni, rădăcina de lotus pare un ingredient exotic descoperit întâmplător într-un restaurant asiatic, însă în multe regiuni din Asia ea este consumată de secole și ocupă un loc important atât în gastronomie, cât și în medicina tradițională. Rădăcina provine de la planta de lotus (Nelumbo nucifera), celebra floare roz, albă sau violetă care plutește grațios la suprafața apelor și care este asociată în numeroase culturi cu puritatea, înțelepciunea și renașterea. Planta crește în mod natural în Asia, Australia, Noua Guinee și Orientul Mijlociu, fiind cultivată pe scară largă în țări precum China, Japonia, Coreea, Vietnam și India.

Deși este numită în mod obișnuit „rădăcină”, partea consumată este de fapt tulpina subterană a plantei, ascunsă în sedimentele nămoloase ale lacurilor, iazurilor și mlaștinilor. Această structură tubulară are rolul de a stoca energie sub formă de amidon și este prevăzută cu numeroase canale de aer care ajută planta să supraviețuiască în mediile sărace în oxigen. La exterior, rădăcina de lotus are o culoare galben-maronie și o suprafață netedă, însă adevărata sa frumusețe se dezvăluie după tăiere: secțiunile prezintă un model geometric spectaculos, asemănător unei dantele naturale.

Rădăcina crește în segmente lungi, asemănătoare, scuză-ne comparația (oricum le aparține experților, nu nouă!), mult mai „vulgarilor” cârnați, iar unele exemplare pot atinge chiar și peste un metru lungime. După ce planta ajunge la maturitate, își răspândește semințele, care cad pe fundul apelor și contribuie la apariția de lotuși noi. Recoltarea nu este una dintre cele mai simple operațiuni agricole, deoarece tulpinile trebuie extrase cu grijă din sediment pentru a nu fi deteriorate. Tocmai de aceea, în multe regiuni asiatice, culesul rădăcinii de lotus este încă realizat manual.

În bucătărie, rădăcina de lotus este apreciată pentru textura sa crocantă și gustul discret, dulceag, cu note care amintesc de castanele de apă și de nuci. Poate fi murată, sotată, coaptă, adăugată în supe, preparate wok, salate sau tempura (tehnică de gătit prin care unele alimente sunt date prin aluat și prăjite, pentru a deveni crocante). De asemenea, este folosită pentru obținerea amidonului de lotus și a unor pulberi utilizate în medicina tradițională chineză. Versatilitatea sa impresionantă explică de ce acest ingredient a reușit să își păstreze popularitatea de-a lungul secolelor și continuă să atragă tot mai mulți gurmanzi și pasionați de alimentație sănătoasă. Și stai să vezi ce beneficii are!

Istoricul rădăcinii de lotus. Ce legende o înconjoară

Povestea rădăcinii de lotus începe cu multe secole în urmă, în sudul Chinei, într-o regiune care și astăzi este renumită pentru cultivarea acestei plante. Primele recolte cunoscute au fost consemnate în districtul Huadu, din apropierea orașului Guangzhou, unde lotusul era considerat nu doar o sursă de hrană, ci și un simbol al prosperității. O legendă locală spune că prima plantă de lotus a apărut datorită lui He Xiangu, una dintre Cele Opt Nemuritoare din mitologia chineză. Se povestește că, văzând suferința unor săteni înfometați, aceasta le-a dăruit semințe de lotus. Din acele plante au crescut rădăcini bogate în nutrienți, iar comunitatea a descoperit o cultură care se regenera an de an și necesita puțin efort pentru a fi întreținută.

De-a lungul timpului, rădăcina de lotus a devenit atât de importantă încât recoltarea ei a fost integrată în tradițiile locale. Chiar și în prezent, în unele zone din sudul Chinei, recoltarea este asociată cu Festivalul Dongzhi, sărbătoarea solstițiului de iarnă din calendarul lunar chinezesc. În mod tradițional, atât în China, cât și în Japonia, fermierii pătrundeau în iazuri și bălți cu apa până la genunchi și căutau rădăcinile în mod tactil, folosindu-se de simțurile îmbogățite ale degetelor de la picioare. După ce identificau tulpinile ascunse în nămol, le extrăgeau manual, cu multă grijă, pentru a nu le rupe. Era o muncă migăloasă, dar transmisă din generație în generație și considerată o adevărată artă agricolă.

Astăzi, rădăcina de lotus continuă să fie apreciată în întreaga Asie și poate fi găsită pe tot parcursul anului în piețe și magazine specializate. Sezonul principal de recoltare începe în luna august și atinge apogeul în timpul toamnei. Interesant este că planta este valorificată aproape în totalitate: rădăcina ajunge în numeroase preparate culinare, semințele sunt consumate ca aliment sau ingredient tradițional în sudul Chinei, iar frunzele sunt folosite pentru aromatizarea preparatelor sau ca element decorativ. Puține plante reușesc să îmbine atât de armonios legenda, tradiția și utilitatea practică precum lotusul, o specie care continuă să fascineze și astăzi prin frumusețea și versatilitatea sa.

Rădăcină de lotus: profil nutrițional

Dincolo de aspectul său spectaculos și gustul delicat, rădăcina de lotus impresionează și prin profilul său nutrițional. Este relativ săracă în calorii și grăsimi (yey!), dar furnizează fibre, carbohidrați complecși, vitamine și minerale importante pentru organism. Valorile nutriționale diferă în funcție de modul de preparare, astfel că o rădăcină crudă va avea un conținut diferit față de una fiartă. Este important de menționat că procentele din dreptul vitaminelor și mineralelor sunt raportate la o dietă standard de 2.000 de calorii pe zi.

Valori nutriționale pentru o rădăcină de lotus crudă (aproximativ 115 g)

Calorii: 85,1 kcal
Carbohidrați: 19,8 g
Fibre: 5,6 g
Grăsimi totale: 0,1 g
Grăsimi saturate: 0,03 g
Grăsimi polinesaturate: 0,02 g
Grăsimi mononesaturate: 0,02 g
Grăsimi trans: 0 g
Proteine: 3 g
Sodiu: 46 mg (2% din doza recomandată zilnic )
Vitamina C: 50,6 mg (56% din DZR)
Cupru: 0,3 mg (33% din DZR)
Riboflavină (vitamina B2): 0,3 mg (23% din DZR)
Vitamina B6: 0,3 mg (18% din DZR)
Tiamină (vitamina B1): 0,2 mg (17% din DZR)
Potasiu: 639 mg (14% din DZR)
Mangan: 0,3 mg (13% din DZR)
Fosfor: 115 mg (9% din DZR)
Acid pantotenic (vitamina B5): 0,4 mg (8% din DZR)
Fier: 1,3 mg (7% din DZR)
Magneziu: 26,4 mg (6% din DZR)
Calciu: 51,8 mg (4% din DZR)
Folat: 15 mcg (4% din DZR)

În plus, rădăcina de lotus crudă conține cantități mai mici de niacină, zinc și seleniu.

Valori nutriționale pentru o porție de rădăcină de lotus fiartă (aproximativ 60 g)

Calorii: 39,6 kcal
Carbohidrați: 9,6 g
Fibre: 1,9 g
Zaharuri: 0,3 g
Grăsimi totale: 0,04 g
Grăsimi saturate: 0,01 g
Grăsimi polinesaturate: 0,01 g
Grăsimi mononesaturate: 0,01 g
Grăsimi trans: 0 g
Proteine: 0,9 g
Sodiu: 27 mg (1% din doza zilnică recomandată)
Vitamina C: 16,4 mg (18% din DZR)
Cupru: 0,1 mg (11% din DZR)
Tiamină (vitamina B1): 0,1 mg (8% din DZR)
Vitamina B6: 0,1 mg (6% din DZR)
Potasiu: 218 mg (5% din DZR)
Mangan: 0,1 mg (4% din DZR)
Fosfor: 46,8 mg (4% din DZR)
Fier: 0,5 mg (3% din DZR)
Magneziu: 13,2 mg (3% din DZR)

Pe lângă acești nutrienți, rădăcina de lotus fiartă furnizează și cantități mai mici de niacină, folat, acid pantotenic, calciu, zinc și seleniu. Chiar dacă tratamentul termic reduce o parte dintre vitamine, în special vitamina C, preparatul rămâne o sursă interesantă de fibre și minerale care pot completa cu succes o alimentație echilibrată.

Ce beneficii are rădăcina de lotus

Vezi mai jos care sunt efectele pentru care este atât de apreciată!

Susține sănătatea și frumusețea pielii

Unul dintre cele mai apreciate beneficii ale consumului de rădăcină de lotus este efectul său asupra pielii. Acest aliment reprezintă o sursă excelentă de vitamina C, un antioxidant esențial pentru producția de colagen, proteina care menține fermitatea și elasticitatea pielii. Vitamina C contribuie și la protejarea împotriva radicalilor liberi și a efectelor nocive ale radiațiilor UV. Mai mult, cercetările de laborator au arătat că extractele din rădăcină de lotus pot inhiba producția de colagenază, o enzimă implicată în degradarea colagenului, având astfel potențiale efecte antiîmbătrânire și antirid.

Sprijină sănătatea creierului

Rădăcina de lotus conține cantități importante de cupru, un mineral implicat în funcționarea normală a sistemului nervos și în comunicarea dintre neuroni. Deficiența de cupru a fost asociată în unele cercetări cu un risc mai mare de afecțiuni neurodegenerative, inclusiv boala Alzheimer. În plus, un studiu publicat în Journal of Dietary Supplements a evidențiat faptul că polifenolii din rădăcina de lotus pot stimula producția factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF - o proteină esențială, descrisă de specialiști drept „fertilizator pentru creier”), în anumite celule ale sistemului nervos central, contribuind la susținerea funcției cognitive și a sănătății neuronale.

Contribuie la creșterea nivelului de energie

Dacă te simți frecvent obosit/ă sau lipsit/ă de energie, rădăcina de lotus poate fi un aliat interesant în alimentație. Aceasta furnizează fier, mineral necesar pentru transportul oxigenului către celule și țesuturi. Nivelurile optime de fier susțin concentrarea, rezistența fizică și metabolismul normal. În plus, polizaharidele bioactive identificate în rădăcina de lotus au fost asociate în unele studii cu efecte favorabile asupra metabolismului energetic.

partile componente ale lotusului, floare, seminte, radacina si radacina taiata

Susține digestia și controlul greutății

Conținutul generos de fibre transformă rădăcina de lotus într-un aliment benefic pentru sistemul digestiv. Fibrele contribuie la creșterea volumului scaunului și pot ajuta la prevenirea constipației. În același timp, ele oferă o senzație de sațietate de durată, ceea ce poate reduce consumul excesiv de calorii. Un articol publicat în Journal of Nutrition and Metabolism arată că aportul adecvat de fibre este asociat cu diminuarea senzației de foame și cu un risc mai mic de creștere în greutate. În plus, unele studii pe animale au sugerat că rădăcina de lotus fermentată poate avea efecte gastroprotectoare.

Protejează sănătatea inimii

Mai mulți nutrienți din rădăcina de lotus susțin buna funcționare a sistemului cardiovascular. Potasiul contribuie la reglarea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, în timp ce vitamina C și folatul sunt implicați în menținerea sănătății vaselor de sânge. Cercetările au evidențiat o asociere între consumul de fibre insolubile și valori mai bune ale colesterolului și tensiunii arteriale. De asemenea, unele studii au arătat că extractele de lotus pot influența favorabil metabolismul colesterolului, iar compușii antioxidanți și antiinflamatori din plantă pot oferi protecție suplimentară sistemului cardiovascular.

Întărește sistemul imunitar

Datorită conținutului ridicat de vitamina C, rădăcina de lotus poate contribui la susținerea mecanismelor naturale de apărare ale organismului. Potrivit unei analize publicate în revista Nutrients, vitamina C sprijină funcționarea mai multor componente ale sistemului imunitar, inclusiv activitatea celulelor implicate în combaterea agenților patogeni. Unele cercetări sugerează și că rădăcina de lotus fermentată are efecte antiinflamatoare, iar compușii bioactivi ai plantei sunt investigați pentru potențialul lor rol în prevenirea anumitor forme de cancer. Totuși, sunt necesare studii suplimentare pentru confirmarea acestor efecte la oameni.

Poate susține o sarcină sănătoasă

Printre nutrienții valoroși din rădăcina de lotus se numără și folatul (vitamina B9), esențial pentru dezvoltarea normală a sistemului nervos al fătului. Specialiștii recomandă femeilor care își doresc un copil sau sunt însărcinate să acorde o atenție deosebită aportului de folat, deoarece acesta contribuie la reducerea riscului de defecte de tub neural. În plus, rădăcina de lotus furnizează și fier, calciu și colină, micronutrienți importanți pentru evoluția unei sarcini sănătoase.

Ar putea reduce simptomele alergiilor sezoniere

Un beneficiu mai puțin cunoscut al rădăcinii de lotus este potențialul său efect asupra rinitei alergice, cunoscută popular sub numele de „febra fânului”. Cercetările sunt încă la început, însă unele studii realizate pe șoareci sensibilizați la alergeni au arătat că pudra de rădăcină de lotus poate reduce inflamația și reacțiile alergice. Deși rezultatele sunt promițătoare, sunt necesare studii clinice pe oameni înainte ca această utilizare să poată fi recomandată în mod oficial.

Utilizări ale rădăcinii de lotus în medicina tradițională

Pe lângă efectele de mai sus, dovedite de știință, trebuie să știi că rădăcina de lotus ocupă un loc important și în sistemele tradiționale de vindecare din Asia, și nu de azi, de ieri, ci de mai bine de două milenii. Planta își are originile în India, iar de acolo s-a răspândit în Egipt, China, Japonia și alte regiuni ale continentului asiatic. În medicina tradițională, aproape toate părțile sale sunt valorificate: rădăcina, semințele și frunzele sunt folosite atât ca alimente, cât și ca remedii naturale. Această utilizare îndelungată a transformat lotusul într-un simbol al echilibrului dintre hrană și vindecare.

În medicina tradițională chineză, rădăcina de lotus este apreciată pentru capacitatea sa de a susține circulația energiei vitale, cunoscută sub numele de „qi”. Practicienii consideră că blocajele acestui flux energetic pot provoca senzații de presiune sau disconfort la nivelul pieptului și alte dezechilibre în organism. De asemenea, rădăcina este utilizată pentru afecțiunile asociate cu „căldura verii” și acumularea excesivă de umezeală în corp. În această viziune tradițională, multe procese inflamatorii sunt asociate cu un exces de căldură internă, iar consumul plantei este considerat benefic pentru restabilirea armoniei și reducerea disconfortului.

Nu doar rădăcina este apreciată în fitoterapia asiatică, ci și semințele de lotus. Acestea sunt considerate tonice pentru rinichi, inimă și splină și sunt folosite frecvent pentru calmarea stărilor de agitație, ameliorarea insomniei și susținerea digestiei. În medicina tradițională, semințele sunt recomandate și în cazul episoadelor de diaree sau al unei presupuse deficiențe de „qi”, despre care se crede că poate afecta vitalitatea și funcționarea optimă a rinichilor. Chiar dacă multe dintre aceste utilizări provin din practici străvechi și nu sunt întotdeauna confirmate de cercetările moderne, ele ilustrează rolul important pe care rădăcina de lotus și celelalte părți ale plantei îl au în cultura medicală asiatică.

Rădăcina de lotus vs. Rădăcina de brusture vs. Cartof

La prima vedere, rădăcina de lotus, rădăcina de brusture și cartoful par ingrediente foarte diferite, însă au și câteva puncte comune. Toate trei pot fi folosite în supe, tocănițe, preparate la wok sau garnituri consistente. În plus, rădăcina de lotus și rădăcina de brusture au un gust discret dulceag, cu note de nucă și o textură crocantă care se păstrează chiar și după gătire. Un alt aspect interesant este că atât lotusul, cât și brusturele sunt disponibile și sub formă de ceaiuri, extracte sau pulberi utilizate în medicina tradițională pentru aportul lor de antioxidanți și compuși cu potențial antiinflamator.

Deliciu thailandez: taitei la wok cu muguri de bambus, carne de scoici si sos de gutui

Din punct de vedere caloric, toate cele trei alimente sunt relativ prietenoase cu silueta și pot fi integrate într-o alimentație echilibrată. Totuși, rădăcina de lotus se remarcă prin conținutul ridicat de fibre, care contribuie la sațietate și la buna funcționare a sistemului digestiv. Dacă ești preocupat/ă de sănătatea intestinală sau cauți alimente care să te ajute să te simți sătul/ă mai mult timp, lotusul poate avea un avantaj față de cartof și chiar față de rădăcina de brusture.

Când vine vorba despre vitamine și minerale, rădăcina de lotus este probabil cea mai impresionantă dintre cele trei. Ea furnizează cantități importante de vitamina C, cupru, vitamine din complexul B (în special B1, B2 și B6) și mangan. Rădăcina de brusture oferă, la rândul său, vitamina B6, magneziu, mangan și potasiu, în timp ce cartoful este apreciat mai ales pentru aportul de vitamina C, vitamina B6 și potasiu. Cu alte cuvinte, fiecare dintre aceste alimente are propriile puncte forte, însă rădăcina de lotus se evidențiază prin diversitatea și densitatea sa nutrițională, ceea ce explică interesul tot mai mare de care se bucură în rândul persoanelor preocupate de alimentația sănătoasă.

Ce gust are rădăcina de lotus?

Dacă nu ai încercat niciodată rădăcina de lotus, gustul ei te-ar putea surprinde prin delicatețe. Aroma este discretă și ușor dulceagă, cu o notă subtilă de amar care îi conferă personalitate, fără să devină dominantă. Mulți compară gustul său cu cel al jicamei sau al castanei de apă, datorită prospețimii și conținutului ridicat de apă. Textura este una dintre cele mai apreciate caracteristici ale sale: crocantă, fermă și extrem de satisfăcătoare când o mesteci, chiar și după preparare termică. Gust crunchy, perfect pentru serialele tale preferate! Să fie capabilă să depășească chipsurile? Vom vedea!

Jicama: beneficii și idei de consum

Tocmai pentru că are un gust atât de delicat, rădăcina de lotus este incredibil de versatilă în bucătărie. Se combină cu ușurință atât cu ingrediente dulci, cât și cu preparate sărate, iar atunci când este gătită în supe, tocănițe sau marinade, absoarbe aromele condimentelor și sosurilor sale. Fie că ești pasionat/ă de gastronomia asiatică sau doar cauți ingrediente noi pentru meniul tău, rădăcina de lotus are avantajul de a se adapta aproape oricărei rețete, adăugând în același timp o textură aparte și un aspect spectaculos.

Cum poți consuma rădăcina de lotus

Dacă ai cumpărat pentru prima dată rădăcină de lotus, pregătirea ei este mai simplă decât pare. Mai întâi, rădăcina trebuie spălată foarte bine pentru a îndepărta urmele de pământ și sedimente, apoi se îndepărtează capetele și coaja exterioară până când apare pulpa albă din interior. O să te uimească vederea ei! După curățare, poate fi tăiată în felii subțiri, bastonașe sau cuburi, în funcție de rețeta aleasă. Pentru a preveni oxidarea și schimbarea culorii, este recomandat să lași feliile timp de câteva minute într-un bol cu apă în care ai picurat puțin suc de lămâie sau oțet.

Rădăcina de lotus poate fi consumată atât crudă, cât și gătită, deși exemplarele mature tind să fie mai amare și sunt mai gustoase după preparare termică. Feliile crude pot fi adăugate în salate, sandvișuri sau platouri cu legume, în timp ce varianta gătită se potrivește excelent în supe, tocănițe, preparate wok și garnituri de legume. De asemenea, poate fi prăjită rapid în tigaie, transformată în tempura sau coaptă sub formă de chipsuri crocante cu puțină sare. Datorită gustului său delicat, rădăcina de lotus absoarbe foarte bine aromele condimentelor și sosurilor, devenind un ingredient surprinzător de versatil pentru orice pasionat/ă de bucătărie.

Rădăcină de lotus: rețete

Vezi mai jos două preparate extraordinare ce au la bază rădăcina de lotus!

Kinpira Renkon (rădăcină de lotus și morcov în stil japonez)

Această rețetă tradițională japoneză pune în valoare textura crocantă a rădăcinii de lotus și aroma delicată a condimentelor asiatice. Este o garnitură ușoară, plină de savoare, care poate fi servită atât caldă, cât și rece.

Ingrediente:

340 g rădăcină de lotus (renkon), curățată și tăiată în felii subțiri
85 g morcov, curățat și tăiat în semilune subțiri
2 lingurițe ulei vegetal
1 linguriță ulei de susan
1 lingură sake
1 lingură zahăr
1 ½ linguri mirin (un tip de vin de orez, comun în bucătăria japoneză)
1 lingură sos de soia
1 linguriță semințe de susan

Mod de preparare:

Adaugă feliile de rădăcină de lotus într-un bol cu apă și lasă-le la înmuiat timp de 5-10 minute.
Scurge-le și tamponează-le cu prosoape de hârtie.
Încinge uleiul vegetal și uleiul de susan într-o tigaie mare.
Adaugă morcovul și rădăcina de lotus și gătește-le la foc mediu timp de câteva minute, până când lotusul începe să devină translucid.
Toarnă sake-ul și amestecă până când se evaporă lichidul.
Adaugă mirinul și zahărul și continuă să gătești până când scade sosul.
Încorporează sosul de soia și amestecă rapid încă un minut.
Oprește focul și presară semințele de susan înainte de servire. Poftă bună!

Rădăcină de lotus prăjită în stil asiatic

Dacă vrei să descoperi gustul autentic al rădăcinii de lotus, această rețetă simplă este un punct excelent de plecare. Preparatul evidențiază aroma ușor dulceagă și textura crocantă a ingredientului, fără a o camufla cu prea multe condimente.

Ingrediente:

1 lingură ulei pentru gătit
1 linguriță ulei de susan
1 bucată medie de rădăcină de lotus (aproximativ 450 g), curățată și tăiată în felii subțiri
3 linguri supă dashi (baza bucătăriei japoneze, ce conferă faimosul gust umami) sau apă
1 lingură zahăr
1 lingură sos de soia
shichimi togarashi, după gust (amestec comun de condimente japoneze) - opțional

Mod de preparare:

Încinge uleiul pentru gătit și uleiul de susan într-o tigaie mare, la foc mediu spre mare.
Adaugă feliile de rădăcină de lotus și gătește-le aproximativ 5 minute, amestecând ocazional, până când încep să se rumenească ușor.
Toarnă supa dashi sau apa și gătește câteva minute, până când cea mai mare parte a lichidului se evaporă.
Presară zahărul peste felii și amestecă bine.
Adaugă sosul de soia și continuă să gătești aproximativ un minut, până când rădăcina de lotus capătă o culoare aurie apetisantă.
Servește preparatul fierbinte, simplu sau presărat cu puțin shichimi togarashi, pentru o notă ușor picantă.

bol cu radacina de lotus prajita alaturi de betisoare chinezesti pentru mancat

Rădăcină de lotus: riscuri și efecte adverse

În general, rădăcina de lotus este considerată safe atunci când este consumată ca aliment, în cadrul unei diete echilibrate. Totuși, situația se schimbă atunci când diferite părți ale plantei (rădăcina, semințele, florile sau frunzele) sunt utilizate sub formă de extracte, pulberi sau alte preparate medicinale. În aceste cazuri, pot apărea anumite efecte asupra organismului, mai ales dacă există afecțiuni preexistente sau dacă produsul este administrat fără recomandarea unui specialist.

Un aspect important de luat în calcul este influența pe care produsele medicinale pe bază de lotus o pot avea asupra glicemiei. Cercetările sugerează că acestea ar putea contribui la scăderea nivelului zahărului din sânge. Din acest motiv, persoanele cu diabet ar trebui să utilizeze astfel de suplimente doar sub supraveghere medicală. Dacă ești diabetic/ă și alegi să folosești preparate cu lotus, este important să fii atent/ă la eventuale semne de hipoglicemie, precum amețeala, transpirațiile reci, tremurul sau starea de confuzie. De asemenea, specialiștii recomandă întreruperea administrării cu cel puțin două săptămâni înaintea unei intervenții chirurgicale programate.

Femeile însărcinate sau care alăptează ar trebui să evite folosirea rădăcinii de lotus și a altor produse medicinale derivate din lotus, deoarece în prezent nu există suficiente date care să confirme siguranța acestora în aceste perioade sensibile. În plus, deși alergia la lotus este considerată rară, ea nu ar trebui eliminată complet din ecuație. Simptomele pot include:

urticarie;
respirație șuierătoare;
umflarea limbii;
amețeală;
reacții alergice de intensitate variabilă.

Dacă observi astfel de manifestări după consumul de rădăcină de lotus, este recomandat să întrerupi utilizarea și să consulți un medic alergolog. Acesta poate stabili cauza exactă prin evaluarea simptomelor și, dacă este necesar, prin teste specifice de alergie.

Varietăți de rădăcină de lotus

Deși la prima vedere toate tipurile de rădăcină de lotus par asemănătoare, există câteva diferențe interesante pe care le poți observa chiar după ce tai rădăcina în felii. Dacă privești secțiunea transversală, vei vedea că unele exemplare au șapte orificii caracteristice, iar altele nouă. Gustul este în mare parte similar, însă textura și utilizările culinare diferă. Soiurile cu șapte orificii sunt mai moi și sunt preferate pentru supe, preparate fierte și produse deshidratate, în timp ce varietățile cu nouă orificii au o textură mai crocantă, fiind ideale pentru salate, murături și preparate la wok.

O varietate deosebit de apreciată este rădăcina de lotus Jingtang, originară din regiunea Guangzhou din sudul Chinei. Spre deosebire de rădăcinile obișnuite, care sunt mai scurte și mai groase, această varietate este lungă și suplă, putând atinge între unu și aproape doi metri lungime. Datorită aspectului său elegant și calităților culinare apreciate, rădăcina Jingtang este considerată una dintre cele mai valoroase varietăți cultivate în Asia și este asociată cu tradiții agricole vechi de secole.

În prezent, specialiștii estimează că există aproximativ 300 de varietăți de lotus care produc rădăcini comestibile. Totuși, pentru consumatorul obișnuit, diferențele dintre ele nu sunt întotdeauna evidente, deoarece majoritatea au caracteristici nutritive și gustative asemănătoare. Indiferent de soiul ales, rădăcina de lotus își păstrează textura crocantă, aspectul inedit și versatilitatea care au transformat-o într-un ingredient apreciat în numeroase bucătării asiatice și, tot mai des, și în cele occidentale.

Tipuri de pește cu cea mai mare cantitate de Omega-3

Abia așteptăm să ne spui dacă te-am convins și dacă ai de gând și tu să încerci rădăcina de lotus.

Vezi si