Infectiile vaginale micotice - simptome, diagnostic si tratament

Infectiile vaginale micotice sunt determinate de un exces de crestere a fungilor (ciupercilor) in vagin. Aceste infectii sunt foarte frecvente, in special la femeile de varsta fertila. In mod normal flora vaginala protejeaza vaginul de infectii. Un dezechilibru al florei vaginale duce la aparitia infectiilor vaginale micotice. Desi creeaza disconfort, infectiile vaginale micotice determina rareori probleme grave de sanatate.

Cauzele infectiilor vaginale micotice

Infectiile vaginale micotice sau vaginitele micotice sunt determinate de cresterea excesiva a ciupercilor ce se gasesc in mod normal la nivelul vaginului. Factorii ce incurajeaza aceasta crestere sunt:

- antibioticele;
- nivelul ridicat al estrogenilor;
- diabetul zaharat;
- obezitatea;
- sistem imunitar deficitar;
- corticoterapia;
- folosirea dispozitivelor intrauterine.

Infectiile vaginale micotice se remit singure, fara tratament, de obicei la inceperea menstruatiei, deoarece menstruatia creste ph-ul vaginal determinand scaderea fungilor. Vaginitele micotice recurente pot fi dificil de prevenit si tratat. Femeile cu vaginite recurente trebuie evaluate din punct de vedere medical pentru afectiuni asociate (precum fungi rezistenti la tratament, diabet zaharat) astfel incat cauza sa poate fi indepartata.

Simptomele infectiilor vaginale

Cele mai comune simptome sunt:

- pruritul vaginal - mancarimi vaginale;
- scurgeri vaginale cu un miros suparator;
- dureri la urinare;
- dureri in timpul contactului sexual;
- vulva (pielea din jurul orificiului vaginal) este iritata si rosie.

Simptomele infectiei vaginale micotice apar, de obicei, in saptamana premergatoare aparitiei menstruatiei. Iritarea vulvei poate fi determinata de o reactie vaginala la anumite produse precum sapunul, uleiurile de baie sau gelurile de dus. 

Diagnosticul vaginitelor micotice Infectiile vaginale micotice se remit singure, fara tratament, de obicei la inceperea menstruatiei, deoarece creste ph-ul vaginal determinand scaderea fungilor. Insa daca acestea nu dispar dupa menstruatie este indicat consultul de specialitate. Cadrele medicale ce pot diagnostica si trata o infectie vaginala sunt: medicii de familie, medicii de medicina interna, medicii ginecologi si medicii dermato-venerologi. Trebuie mers de urgenta la medic daca apar dureri abdominale in etajul inferior abdominal, febra mai mare de 38oC, deoarece acestea pot insemna o boala inflamatorie pelvina  ca urmare a infectiilor.

Medicul poate pune diagnosticul de infectie vaginala pe baza istoricului medical si al examenului vaginal. Daca simptomatologia nu este tipica vaginitelor micotice atunci medicul poate recomanda efectuarea unui frotiu (lame) din secretia vaginala. O infectie vaginala poate fi diagnosticata si prin testul Papanicolau, dar acesta nu este folosit pentru acest diagnostic.

Infectiile vaginale micotice recurente pot necesita teste suplimentare pentru a se stabili cauza. 

Tratamentul infectiilor vaginale micotice

Tratamentul vaginitelor micotice consta in administrarea orala a unei doze unice dintr-un medicament eliberat cu prescriptie medicala, ovule vaginale sau ovule cu acid boric. Tratamentul vaginal se administreaza seara, inainte de culcare, timp de 1 pana la 7 zile in functie de medicament. Medicamentele folosite in terapia vaginitelor micotice sunt foarte eficiente, uneori fiind de ajuns o singura doza. Cel mai adesea are loc infectia cu Candida Albicans.

Vaginitele micotice recurente pot fi tratate cu medicamente eliberate fara prescriptie medicala, medicamente cu administrare vaginala (7 pana la 14 zile) sau ovule cu acid boric (14 zile), urmate de un tratament de intretinere cu durata de la 6 luni pana la 1 an pentru prevenirea recidivelor.

Medicul poate recomanda tratarea partenerului sexual daca se considera ca acesta este purtator al unei ciuperci. Barbatii considerati cu risc crescut de a fi purtatori sanatosi a unei ciuperci sunt cei necircumscrisi, cu diabet zaharat sau cu un sistem imunitar slab. Insa aceasta situatie este destul de rara deoarece vaginitele micotice nu sunt boli cu transmitere sexuala.

Este important ca pacienta sa respecte tratamentul recomandat. Pentru tratamentul vaginitelor cu ciuperci rezistente la tratament se recomanda efectuarea unei culturi din secretia vaginala pentru identificarea agentului infectios.

Vaginitele micotice sunt frecvente in cursul sarcinii si sunt determinate de nivelurile crescute de estrogen specifice acestei perioade. Nu trebuie sa foloseasca automedicatia pentru vaginitele micotice fara a consulta medicul.

Modalitati de prevenire a infectiilor vaginale micotice

Pentru a preveni infectiile vaginale micotice trebuie evitat abuzului de antibiotice. Antibioticele modifica echilibrul florei vaginale, permitand cresterea in exces a acesteia. Daca femeia a prezentat vaginite micotice dupa administrarea de antibiotice se poate lua in consideratie consumarea de produse lactate cu Lactobacillus ce reduc riscul de infectii vaginale micotice.

Este recomandata o dieta echilibrata ce mentine un numar normal de microorganisme vaginale si starea de sanatate a organismului.

Se recomanda folosirea lenjeriei de bumbac si evitarea hainelor stramte. Hainele prea stramte cresc temperatura corpului si mentin umezeala in zona genitala. Bumbacul previne aparitia umezelii in zona genitala. Se recomanda de asemenea controlarea diabetului zaharat. Mentinerea glicemiei in intervalul normal scade riscul de aparitie a infectiilor in organism.

Dusurile interne pot modifica flora vaginala, de aceea trebuie evitate. Mai important este faptul ca acestea pot raspandi infectia de la vagin spre uter si trompele uterine, determinand aparitia bolii inflamatorii pelvine, o afectiune grava.

Dupa folosirea toaletei se recomanda ca aria genitala sa fie stearsa din fata spre spate pentru a evita contaminarea vaginului cu germeni.