Totul despre glaucom - simptome, diagnostic si tratament

De Albu Andreea

Vineri, 07.01.2011

Cuprins

Cauzele aparitiei glaucomului
Semnele si simptomele glaucomului
Diagnosticul de glaucom
Tratamentul glaucomului

Boala caracterizata prin afectarea nervului principal al vederii, nervul optic, se numeste glaucom. Acest nerv primeste impulsurile generate de lumina de la retina si le transmite la creier, unde sunt recunoscute drept imaginea vizualizata.

Glaucomul este caracterizat printr-o degradare progresiva a nervului optic care de obicei debuteaza cu o pierdere usoara a vederii laterale (vedere periferica). Daca nu este diagnosticat si tratat corespunzator, glaucomul poate duce si la pierderea vederii centrale si in final la orbire. In lume glaucomul este cauza principala a orbirii ireversibile, aproximativ 6 milioane de persoane suferind de orbire la ambii ochi din cauza acestei boli.

Cauzele aparitiei glaucomului

Presiunea crescuta in ochi este principala cauza a aparitiei glaucomului. Ochiul este rotund si ferm, forma si tonusul lui fiind mentinute de o presiune intraoculara, care normal oscileaza intre 8-22 mm coloana de mercur. Cand presiunea este prea scazuta, ochiul devine mai moale, pe cand o presiune crescuta face ochiul sa fie in tensiune. Nervul optic este partea cea mai succeptibila a ochiului la presiunea crescuta deoarece fibrele delicate ale acestui nerv pot fi usor deteriorate.

In afara de aceasta forma cauzata de presiune, glaucomul mai are cateva forme, cum ar fi:

- glaucomul primar cronic cu unghi deschis, forma cea mai frecventa, care se dezvolta odata cu varsta, datorita faptului ca lichidul de drenaj capata o consistenta crescuta odata cu imbatranirea si desi unghiul de drenaj este deschis, scurgerea este ingreunata;
- glaucomul cu presiune normala sau scazuta, este caracterizat prin degradarea progresiva a nervului optic, desi presiunea este in limite normale, sau chiar mai scazuta;
- glaucomul congenital este destul de rar, fiind mostenit si facand parte din glaucomul cu unghi deschis, aici aria de drenaj a ochiului nefiind suficient dezvoltata inainte de nastere.
- glaucom secundar cu unghi deschis, aceste poate fi cauzat de o rana la nivelul ochiului, chiar si una care nu este recenta. Alte cauze ale glaucomului secundar sunt: diabetul, cataracta sau o inflamatie a irisului;
- glaucomul pigmentar, este o forma de glaucom secundar mai frecventa la persoanele tinere, iar cauzele aparitiei ei sunt inca necunoscute;
- glaucomul exfoliant este un tip de glaucom care poate aparea cu unghi deschis sau inchis, fiind caracterizat prin depozite de substanta pe suprafata frontala a lentilelor si in unghiul ochiului;
- glaucom cu inchiderea unghiului, este cel mai comun tip de glaucom in Asia, o portiune din unghiul de drenaj se inchide automat, astfel ca lichidul din ochi nu-l poate umezi in totalitate.

Semnele si simptomele glaucomului

Pacientii cu glaucom cu unghi deschis si cu glaucom cu inchiderea unghiului nu prezinta de obicei simptome la debutul afectiunii. Pierderea vederii periferice este simptomul care apare abia in stadiul tardiv al evolutia bolii.

Rareori pacientii cu fluctuatii ale presiunii intraoculare pot avea o usoara neclaritate in vedere in special dimineata. Ochii acestor persoane nu prezinta modificari evidente, ei putand fi foarte putin inrositi.

Pe de alta parte, simptomele glaucomului cronic cu inchiderea unghiului sunt foarte grave, ele constand in durere oculara, durere de cap, greata si varsaturi, vedere incetosata. In acest caz, ochii sunt rosii, cu pupilele dilatate (marite) si care nu reactioneaza la lumina.

Diagnosticul de glaucom

Un medic specialist (oftalmolog) poate detecta persoanele care prezinta risc de a dezvolta glaucom, inainte de aparitia deteriorarii nervului. Medicul poate de asemenea diagnostica persoanele care sufera deja de aceasta afectiune, prin observarea deteriorarii nervului sau pierderea vederii.

Exista cateva teste care pot confirma diagnosticul de glaucom, cum ar fi: tonometria - determina presiunea din ochi prin masurarea fermitatii suprafetei, oftalmoscopia - medicul priveste prin pupila direct in ochi, pahimetria - este un test relativ nou folosit in diagnosticarea acestei afectiuni, care masoara grosimea corneei, gonioscopia - se face anesteziind cu cate o picatura fiecare ochi si inserarea unor lentile de contact cu oglinda in ochi, astfel medicul poate vedea in interiorul ochiului. Prin toate aceste teste medicul poate evalua nivelul de afectare al ochiului, orientandu-se astfel spre un diagnostic.

Tratamentul glaucomului

Desi stabilirea afectarii nervului si pierderii vederii determinate de glaucom este destul de rezervata, glaucomul este o afectiune care poate fi controlata in general. Tratamentul include folosirea de picaturi oculare, pastile (rareori), laser sau tratament chirurgical.

In S.U.A, picaturile sunt folosite in tratamentul initial al glaucomului cu unghi deschis, pe cand in Europa laserul sau tratamentul chirurgical sunt folosite ca prima metoda de tratament. Fiecare tip de terapie are beneficiile si riscurile ei, de aceea trebuie urmate sub stricta indrumare a unui medic.

Glaucomul cu unghi deschis nu poate fi prevenit, dar cel secundar poate fi, prin evitarea traumelor ochiului si tratarea prompta a inflamatiei sau altor tipuri de boli de la acest nivel, care pot cauza formele secundare de glaucom. Eforturile crescute de a informa populatia despre glaucom, screening-urile nationale pentru indivizii care prezinta risc, diagnosticare precoce si tratamentul corespunzator, pot scadea aparitia acestei afectiuni.

Bibliografie

1. ,,Glaucoma'', autori:Tarek M. Shaarawy, Mark B. Sherwood, Roger A. Hitchings, Jonathan G. Crowston,2008.
2. ,,Atlas of Glaucoma'', autori:Neil T. Choplin, Diane C. Lundy, editura:Paperback, 2009.

Vezi si