Lipodistrofia asociata HIV- simptome, diagnostic si tratament

Notiunea de lipodistrofie asociata HIV este folosita pentru a caracteriza o boala care apare la persoanele cu HIV tratate cu antiretrovirale. Desi termenul se refera la acumularea centrala a grasimii- lipohipertrofie, si pierderea localizata a grasimii- lipoatrofie, unii pacienti prezinta doar lipohipertrofie sau doar lipoatrofie. Mai rar, un grup de pacienti poate prezenta forma mixta.

Deoarece in forma asociata HIV nu apar modificari morfologice uniforme, lipohipertrofia si lipoatrofia sunt considerate entitati distincte cu factori de risc diferiti si procese metabolice diferite care stau la baza dezvoltarii acestora.

Nu exista un tratament specific pentru lipodistrofia asociata HIV. Afectiunea este frecvent progresiva, iar in cazuri limitate poate regresa dupa intreruperea terapiei antiretrovirale.

Cauzele lipodistrofiei asociate HIV

Pana in prezent, cauzele lipodistrofiei asociate HIV nu sunt bine cunoscute, totusi cateva ipoteze bazate pe studii umane sau in vitro pot explica patogeneza modificarilor.

Se considera ca inhibitorii proteazei HIV1 si inhibitorii nucleosid revers transcriptazei, mai ales stavudina si zidovudina, sunt implicati. Acestea actioneaza prin scaderea depozitarii de trigliceride si a sintezei de acid retinoic, conducand la scaderea depozitelor de grasime si apoptoza adipocitelor cu eliberarea secundara a lipidelor in circulatie. Aceste fenomene, alaturi de imposibilitatea inlaturarii endoteliale si hepatice a chilomicronilor si trigliceridelor din circulatie, determina hiperlipidemie.

Lipodistrofia asociata HIV apare la 2-12 luni de la inceperea tratamentului. Combinatia dintre ritonavir si saquinavir determina acumularea cea mai severa de grasime. Asocierea dintre trigliceridemie si ritonavir este mai mare decat cea a altor inhibitori ai proteazei. Riscul de lipodistrofie creste daca se adauga si stavudina.

Alti factori de risc pentru lipodistrofia asociata HIV cuprind:
-durata terapiei antiretrovirale
-sexul feminin
-pentru lipohipertrofie-grasimea in procente ridicate la inceputul terapiei HAART
-nivel ridicat de trigliceride
-terapia cu stavudina si zidovudina
-pentru lipoatrofie-index corporal scazut
-infectie HIV de durata lunga
-varsta inaintata

Simptomele lipodistrofiei asociate HIV

 

Simptomele lipodistrofiei asociate HIV se pot manifesta, fie prin lipohipertrofie, fie prin lipoatrofie- in cazuri rare unii pacienti pot prezenta forma mixta a bolii.   Simptomele lipohipertrofiei sunt reprezentate de: -prezenta unui panicul de grasime dorsocervical (ceafa) marit -expansiune circumferentiala a gatului -marirea sanilor -acumulare viscerala a grasimii

Lipoatrofia este exemplificata prin emancierea grasimii periferice si pierderea tesutului subcutanat de pe fata, brate, picioare si fese. Alte caracteristici ale lipodistrofiei HIV cuprind:
-hiperlipidemia
-rezistenta la insulina
-hiperinsulinemia
-hiperglicemia

Pacientii cu acest sindrom sunt la risc crescut de a dezvolta arteroscleroza si diabet zaharat secundar hiperglicemiei si a hiperlipidemiei. Lipodistrofia asociata HIV este o boala progresiva, severitatea sa fiind direct proportionala cu varsta, durata bolii si durata tratamentului HAART. Lipodistrofia poate fi desfiguranta din punct de vedere estetic, iar elementele fizice pot stigmatiza individul.

Diagnosticul lipodistrofiei asociate HIV

Pentru stabilirea diagnosticului de lipodistrofie asociata HIV sunt necesare o serie de studii imagistice care arata acumulare de grasime viscerala abdominala comparabil cu grasimea subcutanata, dar si densitate diminuata a vertebrelor lombare.

Printre studiile de laborator efectuate se numara:
-evaluarea incarcaturii virale si a CD4
-colesterol peste 200 mg/dl
-trigliceride peste 150 mg/dl
-apolipoproteina CIII crescuta, alaturi de apo E
-glicemie peste 126 mg/dl

Tratamentul lipodistrofiei asociate HIV

Pana in prezent, nu exista un tratament specific pentru lipodistrofia HIV. Afectiunea este frecvent progresiva, iar in cazuri limitate poate regresa dupa intreruperea terapiei antiretrovirale.

Tratamentul anomaliilor metabolice ale glucozei si a lipidelor este necesar. Pentru tratamentul hiperlipidemiei se indica fibratii si HMGCoA inhibitori de reductaza. Pentru tratamentul hiperglicemiei se indica metformin, factor de crestere insulinalike 1 si DHEA.

Terapia chirurgicala in lipodistrofia asociata HIV include liposuctie sau lipectomie pentru lipohipertrofie, cu rezultate variabile si recurente. Grasimea extrasa din aceste zone poate fi refolosita pentru a umple zonele de lipoatrofie. Pentru lipoatrofie se pot folosi lipotransferul sau fibrele comerciale care sa inlocuieasca tesutului adipos.

Lipodistrofia asociata HIV se agraveaza progresiv cu continuarea terapiei cu inhibitori de proteaza, iar intreruperea acesteia poate determina regresia.