Artropatia Charcot - simptome, diagnostic si tratament

Artropatia Charcot este o boala progresiva cu afectarea intregului sistem musculoscheletic ce se caracterizeaza prin dislocatii ale articulatiilor piciorului, fracturi  pe os patologic cu diformitati progresive si invalidante. Artropatia Charcot poate surveni la orice articulatie dar implica mai frecvent extremitatea inferioara a corpului - picior si glezna.

Articulatia Charcot sau articulatia neuropatica este o conditie progresiva a sistemului musculoscheletic caracterizat de distrugerea progresiva a osului si tesuturilor moi, iar in forma sa severa determina dizolvarea arhitecturii osoase. Este o afectiune rara care afecteaza de obicei un singur membru si care apare cel mai frecvent la pacientii cu diabet zaharat.

Cauzele artropatiei Charcot

Cauza exacta a artropatiei Charcot ramane necunoscuta, dar exista mai multe ipoteze dintre care formarea anormala a structurilor osoase pe de o parte impreuna cu neuropatia senzitiva pe de alta parte, acestea permitand aparitia fracturilor la microtraumatisme repetate. Dezvoltarea anormala a structurii osoase care nu poate fi protejata de traume va duce in final la fracturi si subluxatii ale articulatiilor.

Orice conditie care determina neuropatie senzitiva sau motorie poate determina artropatia Charcot. Aceasta poate fi o complicatie a diabetului, sifilisului, alcoolismului cronic, leprei, meningomielocelului, leziunilor maduvei spinale, siringomieliei, dializei renale si insensibilitatii congenitale la durere. Diabetul zaharat este considerat cea mai frecventa cauza a acestei afectiuni.

Iata cateva dintre cele mai frecvente cauze ale artropatiei Charcot:

- diabetul, terapia cu steroizi, alcoolism, trauma;
- infectia, amiloidoza, anemia pernicioasa;
- sifilis, siringomielia, spina bifida, lepra, scleroza multipla ;
- boala Charcot-Marie-Tooth, compresia medulara;
- sindrom Ehlers-Danlos, boala Raynaud, hipercorticism adrenal;
- neuropatia paraneoplazica.

Simptomele artropatiei Charcot

Manifestarile clinice ale artropatiei Charcot pot varia de la inflamarea moderata a articulatiei pana la afectarea severa cu impotenta functionala, insotita sau nu de o deformare articulara. Forma acuta prezinta toate semnele caracteristice inflamatiei: - cresterea temperaturii locale cu 3-7º comparativ cu partea opusa; - roseata; - revarsat lichidian articular; - dureri articulare. Tegumentele, de obicei, nu prezinta modificari patologice, dar exista o scadere a sensibilitatii, in special dureroase. Cu toate acestea, durerea poate aparea in 75% din cazuri. Exista o discrepanta intre durere - care este moderata, diformitatile piciorului si imaginile radiologice ce atesta fracturi si dislocatii.

Examinarea piciorului evidentiaza instabilitati, cracmente osteoarticulare si mobilizare dureroasa. Aproximativ 40% dintre formele acute au concomitent ulceratii, ce complica diagnosticul si il fac greu de diferentiat de osteomielita.

In fazele initiale ale bolii piciorul este deformat, iar pe masura ce afectiunea progreseaza apar tumefactii si modificari ale coloratiei. In final arcul plantar nu mai poate sustine piciorul si se colabeaza fiind distrus. Complicatiile artropatiei Charcot includ:

- osificarea structurilor ligamentare;
- formarea de exostoze intra si extra-articulare;
- colapsul arcadei plantare;
- dezvoltarea osteomielitei.

Diagnosticul artropatiei Charcot

Diagnosticul artropatiei Charcot se bazeaza pe tabloul clinic al pacientului - semne de inflamatie, tegument intact si pierderea senzatiei de protectie sunt specifice pentru faza acuta a acestei afectiuni.

Radiografia ajuta la stadializarea bolii, determinarea prezentei bolii active sau a articulatiei stabile si la identificarea osteopeniei, fragmentarii periarticulare a osului, subluxatiilor, dislocarilor, fracturilor si a distructiei generalizate. La varstele inaintate elementele radiografice sugestive cuprind scleroza subcondrala, osteofitoza, subluxatia si tumefierea tesuturilor moi.

Alte teste cuprind: scanarea osoasa, imagistica prin rezonanta magnetica, ecografie Doppler, punctie lombara.

Tratamentul artropatiei Charcot

Tratamentul artropatiei Charcot urmareste 3 obiective:

- asigurarea vindecarii si consolidarii osoase cu un minim de deformare;
- rezolvarea problemelor partilor moi si a riscurilor de ulceratie;
- pastrarea cu orice pret a mobilitatii pacientului varstnic pe tot parcursul tratamentului.

Tratamentul va fi, pe cat posibil, unul conservator care impune reducerea diformitatilor si imobilizare in aparat gipsat. Tratamentul chirurgical se indica doar in caz de esec al tratamentului ortopedic.

Terapia chirurgicala prelungeste timpul de vindecare si este indicata in aparitia deformarilor articulare. Extinderea leziunii afecteaza in proportie directa vindecarea. Cu cat este mai severa leziunea, cu atat vindecarea este mai tardiva si pot apare deformari permanente. Este nevoie in general de 1-2 ani pentru vindecarea completa.