INTERVIU | psiholog Daniela Dumitrescu ne învață cum să dezvoltăm o relație sănătoasă cu imaginea de sine

Alida Enache

Cât de tare te afectează felul în care te vezi tu pe tine? Ai o imagine clară, realistă asupra felului în care arăți sau ți-ai creat-o pe baza complimentelor și criticilor primite de-a lungul timpului din partea apropiaților tăi? Imaginea de sine, felul în care mă văd eu pe mine ghidează, bineînțeles, și sentimentele pe care le am față de mine. Acest lucru joacă un rol foarte important în dezvoltarea unei relații sănătoase cu EUL meu. 

Te-ai întrebat vreodată cine ești tu cu adevărat? Crezi că ești mai mult decât un corp sau, dimpotrivă, lași aspectul fizic să îți dicteze întregul curs al vieții? Îți place ceea ce vezi atunci când te uiți în oglindă sau îți este, pur și simplu, rușine să te privești? Ce-i drept, societatea în care trăim a trasat standarde greu, tare greu de egalat, motiv pentru care mulți dintre noi ajungem să dezvoltăm o relație nesănătoasă cu sinele.

Și pentru că, până la urmă, noi, ca oameni, suntem mult mai mult decât ambalajele noastre, vom putea ajunge, la un moment dat, în acel punct în care să ne acceptăm așa cum suntem și să ne iubim pentru ceea ce suntem. Sigur, este cale lungă până acolo, însă Daniela Dumitrescu, psiholog clinician şi terapeut acreditat în metoda ESPERE, ne oferă tuturor puțin ajutor în acest sens, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Divahair. Te invităm să descoperi în rândurile de mai jos cum poți dezvolta o relație sănătoasă cu imaginea de sine și cum îți poți crește stima de sine pentru a te simți mai bine în pielea ta!

Imagine cu psiholog Daniela Dumitrescu îmbrăcată într-o bluză galbenă

Divahair: Ce înseamnă stima de sine?

Daniela Dumitrescu: Aș face, mai întâi, o diferențiere între stima de sine și imaginea de sine. Imaginea de sine este felul în care noi ne vedem pe noi. Atunci când închidem ochii și ne imaginăm cum arătăm reprezintă imaginea pe care o avem despre noi. Stima de sine este cum mă simt eu față de imaginea de sine. Dacă îmi este confortabilă imaginea de sine, stima de sine îmi este ok. Dacă nu sunt confortabilă cu felul în care arăt, stima mea de sine este joasă.

Imaginea de sine și stima de sine nu se suprapun ca și concepte. Stima de sine cuprinde și respectul de sine, iubirea de sine, compasiunea.

Cum se leagă stima de sine de iubirea față de propriul corp?

Stima de sine este, mai degrabă, o formă de respect. Iar iubirea de sine înseamnă să-mi fie drag de mine, dar nu într-o manieră narcisică. Ea reprezintă modul în care eu îmi ofer mie blândețe. De exemplu, cum reacționezi atunci când spargi un pahar? Mă cert, îmi spun că sunt o neîndemânatică? Asta îmi arată că eu nu prea mă iubesc cu mine, sunt destul de critică cu mine. În schimb, dacă îmi spun: "Nicio problemă, ai spart un pahar. Se mai întâmplă" denotă faptul că stima mea de sine este ok, sunt blândă cu mine și cu reacțiile mele. Deci sunt într-o relație mai bună eu cu mine.

Imaginea pe care ne-o formăm despre corpul nostru pornește din copilărie și rămâne aceeași?

La începutul copilăriei noastre, nu prea băgăm de seamă cum suntem. Devenim mai conștienți și mult mai atenți și prezenți în adolescență. Atunci începem să fim mai atenți apare și comparația cu alții.

În adolescență, opinia grupului devine mai importantă decât cea a familie. Dar dacă eu, ca părinte, eu îi spun deseori copilului că este grăsuț, el va adăuga acest element în imaginea sa de sine. Ulterior, va face ceva în acest sens. Deci imaginea de sine se construiește prin ceea ce ceilalți ne spun despre noi. Dar nu întotdeauna imaginea de sine reflectă realitatea.

Există și tulburări emoționale, tulburări dismorfice, care nu îți permit să te vezi exact așa cum ești. De exemplu, există persoanele anorexice care se uită în oglindă și, deși sunt foarte slabe, ele se văd, în continuare, foarte grase.

Trebuie să reușim, totuși, să ne creăm singuri o imagine de sine și putem face asta prin comparație cu ceilalți. Nu ai cum să-ți dai seama că ești înalt sau scund decât dacă te raportezi la cineva. Contează, bineînțeles, criteriul după care faci asta. Dacă o luăm drept criteriu pe Miss Univers și criteriul este foarte înalt, ne vom considera urâte. Tocmai de aceea, trebuie să am grijă ce criteriu îmi stabilesc. Altfel voi găsi foarte multe defecte la mine.

Cum facem, ca și părinți, să ne creștem copiii cu o stimă de sine ridicată?

Vreau să aduc în discuție un alt concept, cel de încredere în sine. Încrederea în sine este despre cât de mult cred eu că pot. Ea nu se construiește prin dialog, ci prin acțiune. Eu, ca și părinte, te pun să faci lucruri pentru ca tu să vezi că POȚI. Poți să cumperi o pâine singur, poți traversa singur strada... Și așa, căpătând încredere în tine, îți va crește și stima de sine.

Deci un mod prin care părintele poate să crească stima de sine a copilului este să-i dezvolte încrederea în sine. Va putea face asta punându-l să facă anumite lucruri, să rezolve anumite situații și, bineînțeles, să evidențieze cât de bine a făcut sarcina respectivă. În felul acesta, și imaginea de sine va deveni mai pozitivă, iar copilul nu va mai fi vulnerabil la ceea ce îi zic alții.

Auto-critica și auto-aprecierea ar trebui să fie în balanță cu încrederea de sine?

Prea multă încredere în sine m-ar putea face să am comportamente extreme. Trebuie să existe un echilibru în toate. Orice comportament, aparent fără conotație, dus într-o extremă ar putea devenii periculos.

Nu trebuie să am o încredere în sine care să depășească granița propriului meu EU. Trebuie să-mi înțeleg limitele.

Imagine cu o femeie care se uită în oglindă

Cum știm dacă stima de sine este afectată de imaginea pe care o avem față de corpul nostru?

Am spus deja că există o legătură directă între ele. Deci nu pot avea o imagine de sine scăzută și o stimă de sine ridicată sau invers. Dacă am o imagine de sine bună, și stima de sine este ridicată. Dacă am o imagine de sine catastrofică, nici cu stima de sine nu voi sta foarte bine. Cele două sunt în raport direct proporțional.

Ce ar trebui să facem când imaginea pe care o vedem în oglindă nu ne mulțumește?

Depinde cât de mult te afectează imaginea, dacă este reală imaginea pe care o ai despre tine. Trebuie văzut raportul dintre imaginea de sine și realitate. Dacă, în continuare, sunt nemulțumită de felul în care arăt, trebuie să văd care este idealul despre mine, cel pe care eu mi-l imaginez. Idealul trebuie să fie realizabil.

Trăim într-o epocă în care se investește foarte mult în felul în care arătăm, în ambalaj. Poți să optezi pentru un antrenor personal, un stilist, un make-up artist. În același timp, poți începe un proces prin care să-ți reglezi tu cu tine relația, să înțelegi de ce te afectează atât de mult felul în care arăți. Poate fi vorba despre o convingere distorsionată, de un gând care nu are legătură cu realitatea.

Stima de sine înseamnă ce cred eu despre cine sunt?

Nu este despre ceea ce cred, ci despre cum mă simt. Stima de sine este respectul pe care îl am despre cine cred eu că sunt. Dacă eu cred că sunt un nimic, dar mă simt bine cu asta, stima mea de sine este ok. Dacă cred despre mine că sunt cea mai genială persoană de pe acest pământ, dar asta nu mă mulțumește, apare o discrepanță.

De ce imaginea corpului nostru este cea care ne distruge cel mai repede stima de sine?

Corpul își pierde din valoare pe măsură ce îmbătrânim, dar în prima parte a vieții el este interfața dintre noi și lume. Dacă ai o interfață plăcută, viața ta devină mai ușoară, trebuie să recunoaștem asta. S-a făcut chiar și un studiu despre asta. Există un avantaj al frumuseții, asta e clar. De asta și alergăm după frumusețe. Ne face viața mai ușoară.

Chiar dacă eu, ca om, sunt mai mult decât corpul meu, nu-l pot minimiza pentru că alții nu îl minimizează. Este suficient să ne gândim la relațiile dintre parteneri. Primul lucru pe care îl vedem la celălalt este corpul. Ne place sau nu ne place cum arată? Până să aflu dacă cineva îmi este suflet pereche sau dacă ne potrivim, eu mă iau după aspectul fizic.

Cum ai ajuns să te iubești pe tine?

A fost un drum lung. A trebui să învăț despre mine că sunt mai mult decât un corp, dar că, în același timp, sunt și un corp. Au fost ani de zile când nu mă puteam privi în oglindă pentru că nu îmi plăcea ceea ce vedeam. Însă, încet încet, m-am reîmprietenit cu corpul meu. Am înțeles că, deși nu este un corp perfect, este corpul care mă ajută să trăiesc, să fiu, să simt. Este corpul care poartă în el toate cicatricile poveștilor mele de viață. Sunt recunoscătoare pentru corpul pe care îl am pentru că viața mea trăiește în acest corp. Acum reușesc să mă uit cu drag la el și să-i mulțumesc pentru ceea ce poate să-mi ofere.

Poți urmări interviul cu psiholog Daniela Dumitrescu și în format video chiar mai jos. 

Și nu uita că pe pagina de Facebook Divahair.ro găsești multe alte interviuri și informații utile despre psihologie, dar și în legătură cu viața de cuplu și problemele care pot apărea pe parcursul unei povești de iubire!

Surse foto: iStock

Articolul urmator Cum sa nu omiti iubirea de sine atunci cand esti intr-o relatie serioasa

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

5 (1)

Vezi cele mai noi video-uri de pe divahair.ro

Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.