Sindromul impostorului: ce este și cum îți afectează viața?
Sindromul impostorului se referă la experiența emoțională prin care trece o persoană care crede despre sine însăși că nu este atât de competentă precum o percep alții. Această trăire poate apărea la oricine, indiferent de statutul său social, de mediul profesional, nivelul de calificare sau gradul de expertiză pe care-l deține. Află din acest articol cum îți dai seama dacă suferi de sindromul impostorului și ce poți face să scapi de el!
Cuprins
- Ce este sindromul impostorului?
- Simptome care te ajută să recunoști sindromul impostorului
- Cauzele sindromului impostorului
- Tipuri de ”impostori”
- Cum tratezi sindromul impostorului?
Ce este sindromul impostorului?
Termenul de ”fenomenul impostorului” a fost folosit pentru prima dată de psihologii Suzanna Imes și Pauline Rose Clance, la sfârșitul anilor 1970, și se referea la faptul că unele persoane își pun la îndoială calitățile și realizările, considerând că succesul lor se datorează doar norocului sau altor factori externi.
Când a fost introdus acest concept, se credea că se aplică în special femeilor cu rezultate academice ridicate, deoarece respectivii psihologi și-au bazat cercetările pe intervievarea unui eșantion de femei care erau recunoscute pentru excelența lor profesională. Acestea dețineau, la momentul studiului, mai multe diplome și realizări importante în carieră. Totuși, de-a lungul anilor, s-a descoperit că fenomenul este experimentat pe o scară mai largă, de mai multe categorii de persoane.
Astăzi, se vorbește despre sindromul impostorului atunci când o persoană nu își recunoaște propriile competențe intelectuale și trăiește cu permanenta teamă că va fi expusă, la un moment dat, ca ”impostor”. Conceptul se aplică, în general, realizărilor profesionale și capacităților intelectuale, având legături strânse cu perfecționismul și contextul social.
Oamenii care suferă de sindromul impostorului cred că nu merită recunoaștearea externă și respectul pe care-l primesc de la alții. Ei simt că nu sunt atât de inteligenți pe cât cred cei din jurul lor și sunt convinși că în curând, toată lumea va descoperi adevărul despre ei. În general, persoanele care au sindromul impostorului au o carieră frumoasă, funcții de conducere sau numeroase diplome academice.
Sindromul impostorului este o tulburare psihică?
Nu, sindromul impostorului nu este un diagnostic psihiatric oficial, dar poate fi o problemă serioasă, care cauzează stres, anxietate și depresie.
Cercetările arată că aproximativ 25-30% dintre persoanele cu performanțe academice sau profesionale mari pot suferi de sindromul impostorului. Totodată, aproximativ 70% dintre adulți pot experimenta acest sindrom cel puțin o dată în viață.
Simptome care te ajută să recunoști sindromul impostorului
Conform psihologilor, dacă te confrunți cu următoarele simptome, este posibil să suferi de sindromul impostorului:
- Nu-ți poți evalua în mod realist competențele și aptitudinile;
- Îți atribui succesul unor factori externi;
- Ți-e frică mereu că nu te vei ridica la înălțimea așteptărilor, că vei eșua;
- Ai sentimentul că ești depășit de situație;
- Îți sabotezi propriul succes;
- Te îndoiești de propriile capacități intelectuale;
- Îți stabilești niște obiective nerealiste și apoi ești dezamăgit că nu te-ai ridicat la nivelul așteptărilor.
De cele mai multe ori, sindromul impostorului este însoțit de o stare de anxietate constantă, datorită faptului că ajungi să muncești mult mai mult decât este necesar, ca să te „asiguri” că nimeni nu află că ești un ”impostor”. Chiar dacă obții nenumărate realizări profesionale, acestea nu reușeșc să-ți schimbe părerea despre tine. Ba mai mult, cu cât ai mai mult succes, cu atât simți că ești mai înșelător. Tu, de fapt, crezi că te descurci bine datorită norocului pe care-l ai, deoarece tu te consideri o persoană incompetentă sau nu la fel de bună cum cred ceilalți că ești.
Cauzele sindromului impostorului
Sunt multe considerente care trebuie luate în calcul pentru a stabili cauzele sindromului impostorului. Specialiștii susțin că este o combinație de factori, printre care:
- Mediul familial și social
De exemplu, dacă ai avut părinți care nu au fost niciodată mulțumiți de notele și performanțele tale școlare sau dacă în cadrul școlii sau mediului social ai primit multe feedback-uri că nu ești suficient de bun, ai mai multe șanse să dezvolți acest sindrom.
În plus, dacă te-ai confruntat cu stereotipuri, discriminări de rasă, sex sau condiție socială, acestea au avut un rol important la dezvoltarea unui mediu propice pentru instalarea sentimentelor de ”impostor”.
- Tipul de personalitate
Psihologii spun că trăsăturile de personalitate determină, în mare măsură, sindromul impostorului. În general, persoanele care experimentează astfel de sentimente sunt fie perfecționiste, fie nevrotice (cu gânduri anxioase).
De obicei, simptomele anxietății sociale pot alimenta sentimentele sindromului de impostor, dar acest lucru nu înseamnă că toți cei care experimentează sindromul impostorului suferă de anxietate socială sau invers.
Tipuri de ”impostori”
Conform specialiștilor, există mai multe tipuri de oameni care au sentimente de ”impostori”:
- Perfecționiștii. Aceștia își stabilesc așteptări extrem de mari pentru ei înșiși și, chiar dacă își îndeplinesc 99% din obiective, tot vor simți că au eșuat. Dacă au făcut o greșeală, indiferent cât de mică este aceasta, se vor simți incompetenți.
- Experții. Aceste persoane sunt cele care simt nevoia să cunoască fiecare detaliu, înainte de a începe un proiect, și caută constant noi cursuri pentru a-și îmbunătăți abilitățile. Este posibil să nu aplice la un loc de muncă, dacă nu îndeplinesc toate cerințele din anunțul job-ului. De asemenea, ar putea evita să pună întrebări sau să vorbească la o întâlnire de la serviciu, deoarece le este frică să nu fie percepuți ca fiind proști.
- Geniul natural. Aceștia sunt oamenii care cred că, dacă trebuie să se lupte sau să muncească din greu pentru a realiza ceva, înseamnă că nu sunt suficient de buni. Prin urmare, se consideră impostori.
- Soliștii. Aceste persoane simt că trebuie să facă totul singuri. Ei consideră că, dacă au nevoie să ceară ajutor, înseamnă că sunt un eșec.
- Superoamenii. Aceștia sunt cei care se forțează să muncească mai mult decât toți ceilalți, pentru a demonstra că nu sunt impostori. Ei vor să reușească în toate aspectele vieții și se simt extrem de prost atunci când nu realizează ce și-au propus.
Cum tratezi sindromul impostorului?
În primul rând trebuie să recunoști gândurile și să le confrunți, să le pui în perspectivă. Încearcă să-ți dai seama dacă sunt reale concepțiile tale despre tine, dacă nu cumva este posibil să te înșeli. Spune-ți că există o mică posibilitate să fii chiar bună în ceea ce faci și prin urmare, meriți tot ceea ce ai. Iată câteva tehnici care te vor ajuta să-ți schimbi gândirea:
1. Evaluează-ți abilitățile. Dacă ai convingerea că nu ai reușit datorită propriilor tale abilități, încearcă să pui pe hârtie care sunt punctele tale forte. Gândește-te la ce te pricepi să faci, notează-ți realizările și apoi compară-le cu autoevaluarea ta.
2. Împărtășește-ți problemele cu cineva apropiat. Încearcă să discuți cu oamenii din jurul tău despre ceea ce simți și despre ce anume te deranjează. Poate descoperi că nu ești singura persoană în această situație și îți vei da seama că grijile tale sunt nefondate.
3. Ia totul pas cu pas. Încearcă să te gândești că nu trebuie să faci totul perfect, ci rezonabil de bine. În plus, recompensează-te atunci când reușești să faci ceva bun. Gândește-te că înveți din fiecare experiență, fie ea pozitivă sau negativă.
4. Nu te mai compara cu alte persoane. De obicei, atunci când te compari cu altcineva, îți vezi mai mult defectele, iar acest lucru îți alimentează sentimentul că nu ești suficient de bună.
5. Evită să stai cu orele pe rețelele sociale. Utilizarea excesivă a rețelelor sociale poate fi asociată cu dezvoltarea sentimentelor de inferioritate. În general, imaginea unei persoane pe care o vezi pe social media nu este reală, ci este o variantă mai bună, aproape perfectă. Toată lumea postează lucrurile bune pe care le experimentează, vacanțe, mașini cumpărate etc, iar dacă te uiți la aceste postări, îți imaginezi că viața celorlalți este perfectă, iar a ta incredibil de banală. Acest lucru îți va accentua sentimentul că nu ai fost capabil să-ți oferi o viață mai bună.
6. Acceptă-te așa cum ești și înlătură tot timpul gândurile negative. Încearcă să te gândești că nimeni nu este perfect și faci doar ceea ce poți. Acceptă criticile, când acestea sunt constructive, și spune-ți că atâta timp cât trăiești, înveți.
Așadar, sindromul impostorului este atunci când nu reușești să-ți asumi propriul succes, când ai impresia că tot ce ai realizat nu se datorează capacităților tale, ci norocului. Nu ai încredere în tine și trăiești într-o teamă constantă că incompetența ta va fi demascată. Dacă te confrunți cu aceste sentimente, încearcă să-ți privești viața sub semnul recunoștinței. Fii mândră de ce ai realizat, gândește-te că da, este posibil ca succesul tău să fie datorat o parte norocului, însă și abilitățile tale au contribuit la acele realizări.
Vezi și: Citește asta când îți este dificil să te iubești pe tine însuți
Surse foto: iStock.com
Surse articol: Verywellmind.com Psychologytoday.com
Urmareste-ne pe Google News
