Sindromul Capgras: cauze, simptome și tratament
Cuprins
- Ce este sindromul Capgras
- Cauzele sindromului Capgras
- Simptomele sindromului Capgras
- Tratamentul sindromului Capgras
- Întrebări frecvente despre sindromul Capgras
Sindromul Capgras este o tulburare delirantă în care indivizii cred că persoanele dragi au fost înlocuiți de impostori, ceea ce duce adesea la furie sau frică. Sindromul poate fi legat de leziuni cerebrale (cum ar fi cele întâlnite în demență și boala Parkinson), abuz de substanțe, afecțiuni metabolice sau deficiențe nutriționale. Află cum se manifestă și care este tratamentul acestei afecțiuni grave!
Ce este sindromul Capgras
Simptomul Capgras este o tulburare psihiatrică rară în care o persoană crede, în mod eronat, că cineva apropiat (de obicei un partener, un părinte sau un copil) a fost înlocuit de un impostor identic. Deși recunoaște perfect aspectul fizic al persoanei respective, pacientul este convins că aceasta „nu este cu adevărat” cine pretinde că este.
Această tulburare apare atunci când există o deconectare între recunoașterea vizuală și răspunsul emoțional: creierul vede fața familiară, dar nu mai declanșează senzația de atașament sau familiaritate. Simptomul Capgras este asociat frecvent cu schizofrenia, demența (în special Alzheimer), leziuni cerebrale, epilepsia sau boala Parkinson. De asemenea, studiile au arătat că poate apărea la persoanele care au suferit un accident vascular cerebral sau o leziune cerebrală traumatică sau la cele cu schizofrenie sau tulburare bipolară. Conform statisticilor, persoanele cu schizofrenie și demență reprezintă 81% din totalul cazurilor de sindrom Capgras.
În general, persoanele cu această afecțiune tind, de asemenea, să fie de vârstă mijlocie, au avut alte probleme de sănătate mintală în trecut și sunt de două ori mai predispuse să fie femei.
Sindromul Capgras versus Sindromul impostorului
Sindromul Capgras este diferit de „sindromul impostorului”. Acesta din urmă se referă la sentimentul unei persoane că nu merită succesul sau recunoașterea pe care o are. În sindromul Capgras, termenul de „impostor” descrie o iluzie reală: persoanele afectate cred că cei dragi le-au fost înlocuiți de impostori, în timp ce sindromul clasic al impostorului ține de percepția internă despre propria valoare și competență.
Sindromul Capgras versus Sindromul Fregoli
Sindroamele Capgras și Fregoli sunt ambele tulburări delirante rare care implică recunoașterea oamenilor din jur. În sindromul Capgras, persoanele afectate cred că persoanele apropiate le-au fost înlocuite de impostori.
În sindromul Fregoli, totul pare invers: străinii par să fie persoane familiare, deghizate sau schimbate pentru a-i păcăli. Cei cu sindrom Fregoli pot simți că oamenii din jur îi urmăresc sau îi manipulează, ceea ce le poate provoca anxietate, agitație și suspiciune intensă, similar temerilor întâlnite în sindromul Capgras.
Cauzele sindromului Capgras
Atunci când recunoști o față cunoscută, creierul tău folosește două mecanisme diferite. Unul se ocupă de identificarea trăsăturilor faciale, iar celălalt este responsabil de reacția emoțională asociată acelei persoane. Specialiștii cred că, în sindromul Capgras, legătura dintre aceste două sisteme este afectată. Astfel, persoana este recunoscută din punct de vedere vizual, dar lipsește sentimentul de familiaritate emoțională, ceea ce duce la impresia că este un impostor.
O analiză a 255 de cazuri raportate în literatura științifică arată că stabilirea unei cauze unice este dificilă, deoarece mecanismele diferă de la o persoană la alta. Totuși, cercetătorii au identificat mai mulți factori care pot crește riscul apariției sindromului Capgras, chiar dacă sunt necesare studii suplimentare pentru o înțelegere completă a acestei tulburări.
Printre cei mai frecvenți factori se numără leziunile cerebrale. Multe persoane diagnosticate cu sindrom Capgras prezintă zone afectate ale creierului, inclusiv în contextul unor boli neurodegenerative precum demența sau boala Parkinson. Aceste leziuni nu trebuie să fie localizate exact în ariile responsabile de recunoașterea fețelor, ci pot afecta regiunile care comunică cu acestea.
Consumul de substanțe este un alt factor de risc. Există cazuri în care sindromul Capgras a apărut după utilizarea excesivă de droguri recreaționale, precum cocaina sau canabisul, ori în urma consumului cronic de alcool.
Anumite probleme metabolice pot fi, de asemenea, implicate. De exemplu, unele studii au observat o legătură între hipotiroidism, adică niveluri scăzute de hormoni tiroidieni, și apariția acestui sindrom.
Nu în ultimul rând, deficiențele nutriționale pot juca un rol. Cercetările sugerează că lipsa vitaminei B12 ar putea contribui la dezvoltarea sindromului Capgras, fiind considerată un posibil factor favorizant.
Simptomele sindromului Capgras
Cel mai caracteristic simptom este convingerea fermă că persoanele apropiate au fost înlocuite de impostori. Oricât de multe explicații sau argumente li s-ar oferi, aceste credințe nu pot fi schimbate.
În unele cazuri, delirul se poate extinde și asupra unor persoane mai îndepărtate, animalelor de companie sau chiar obiectelor. Aceste idei pot apărea și dispărea, mai ales la persoanele care suferă de demență. De multe ori, sunt prezente și simptome ale unei afecțiuni de bază, cum ar fi boala Alzheimer sau leziuni cerebrale.
Violența în sindromul Capgras
Unele cercetări mai vechi au sugerat o legătură între sindromul Capgras și comportamentele agresive, inclusiv cazuri rare de omucidere. În aproximativ 6% dintre cazurile considerate funcționale a fost raportată omuciderea, ceea ce a ridicat inițial îngrijorări legate de potențialul periculos al acestui delir. Studiile au arătat că agresivitatea apare mai frecvent în formele funcționale ale sindromului (aproximativ 38%), comparativ cu cele de cauză organică (circa 23%), deși nu este exclusă nici în acestea din urmă.
Totuși, specialiștii subliniază că majoritatea persoanelor cu sindrom Capgras nu sunt violente. Analiza unui număr mare de cazuri a arătat că, deși pot exista amenințări sau episoade de comportament agresiv îndreptate spre persoane apropiate, acestea sunt adesea influențate de alte afecțiuni neurologice sau medicale coexistente. Violența, atunci când apare, este considerată mai degrabă rezultatul unei regresii psihologice și al confuziei generate de boala de bază, nu o caracteristică definitorie a sindromului Capgras.
Tratamentul sindromului Capgras
Tulburările delirante prezintă provocări terapeutice semnificative din cauza lipsei de conștientizare a bolii de către pacient și a absenței unor date științifice suficiente pentru elaborarea unor protocoale de tratament standardizate.
În general, gestionarea sindromului Capgras presupune combinarea psihoterapiei cu medicația antipsihotică. Este esențial ca medicii și familia să manifeste empatie autentică și înțelegere față de experiența subiectivă a pacientului și să evite confruntarea directă sau contrazicerea credințelor delirante, deoarece aceasta poate deteriora relația terapeutică și poate intensifica simptomele.
Strategia medicamentoasă se concentrează pe tratarea tulburării psihiatrice de bază - fie că este vorba despre schizofrenie, demență sau tulburare bipolară - cu antipsihotice adecvate, ceea ce determină adesea ameliorarea secundară a simptomelor sindromului Capgras.
Spitalizarea devine necesară atunci când pacientul prezintă risc de autoagresiune sau manifestă violență față de presupusul impostor sau față de alte persoane. Identificarea și tratarea eficientă a afecțiunilor psihiatrice asociate reprezintă o componentă esențială a managementului complet al sindromului.
O atenție deosebită trebuie acordată consilierii și educației pentru familia pacientului. Datorită riscului real de violență direcționat către persoana identificată greșit ca impostor, este important ca familiile și îngrijitorii să fie instruiți în tehnici specifice de comunicare și strategii practice de rezolvare a problemelor în situații de criză. Îngrijitorii se pot confrunta cu sentimente de frustrare, frică sau epuizare.
Pronostic și complicațiile sindromului Capgras
Evoluția sindromului Capgras variază considerabil în funcție de tulburarea psihiatrică subiacentă și de momentul apariției sale. Cercetările arată că atunci când sindromul apare în contextul depresiei majore, simptomele se pot rezolva complet odată cu remisia episodului depresiv. Totuși, în cazul schizofreniei cu psihoză activă, simptomele Capgras tind să fie mai rezistente și persistente. Dacă debutul sindromului coincide cu apariția psihozei, recidivele episoadelor psihotice pot reactiva și simptomele sindromului Capgras, creând un tipar ciclic de boală.
Impactul sindromului asupra vieții pacientului și a familiei sale este profund și multilateral. La nivel personal, simptomele generează conflicte interioare intense și deteriorarea relațiilor interpersonale, pacientul fiind izolat social și incapabil să mențină conexiuni semnificative cu cei dragi.
Riscul de comportament violent sau autoagresiv reprezintă o preocupare constantă, necesitând vigilență permanentă din partea îngrijitorilor. Familiile se confruntă cu un stres imens, combinând povara îngrijirii practice cu stigmatizarea socială asociată bolilor mintale, ceea ce poate amplifica tensiunile familiale și poate afecta sănătatea mintală a îngrijitorilor înșiși.
Repercusiunile socioeconomice sunt de asemenea semnificative: pacienții își pierd de obicei capacitatea de a-și menține un loc de muncă stabil, ceea ce adaugă presiune financiară asupra familiei și reduce și mai mult autonomia și stima de sine a persoanei afectate.
Întrebări frecvente despre sindromul Capgras
Iată răspunsuri la unele dintre cele mai frecvente întrebări despre sindromul Capgras:
Cum pot vorbi cu cineva cu sindrom Capgras?
Dacă cineva cu sindrom Capgras crede că ești un impostor, folosește o voce calmă și încearcă să menții o conexiune emoțională, chiar dacă s-ar putea să se teamă de tine. Nu încerca să-i convingi că se înșală. Acest lucru i-ar putea supăra și ar putea duce la agresivitate.
Pot copiii să aibă sindromul Capgras?
Deși rar, sindromul Capgras poate apărea la copii și adolescenți, adesea în legătură cu schizofrenia sau alte tulburări psihotice.
Cât de frecvent este sindromul Capgras?
Sindromul Capgras este extrem de rar, ceea ce face dificilă studierea acestei afecțiuni complexe de către oamenii de știință, deoarece există foarte puține cazuri diagnosticate.
În concluzie, Sindromul Capgras este o tulburare delirаntă rară în care pacientul crede că o persoană apropiată a fost înlocuită cu un impostor identic. Deși cauza exactă rămâne incomplet înțeleasă, afecțiunea este adesea asociată cu schizofrenia, demența sau leziuni cerebrale. Tratamentul se bazează pe medicație antipsihotică combinată cu psihoterapie, iar pronosticul depinde de tulburarea psihiatrică subiacentă. Sprijinul familiei și educația îngrijitorilor sunt esențiale pentru prevenirea violenței și menținerea siguranței pacientului.
Surse foto: Vecteezy.com
Surse articol: Webmd.com, Ncbi.nlm.nih.gov
Urmareste-ne pe Google News
