Rubeola poate sa dureze de la 1 la 3 zile, copiii recuperandu-se mai repede decat adultii. Contactarea acestei afectiuni in timpul sarcinii, in primele 20 de saptamani ale acesteia, poate avea repercusiuni grave pentru bebelus, care se poate naste cu sindromul congenital rubeolic, care intruneste o serie de boli incurabile. In aproximativ 20% din cazuri apare avortul spontan. Virusul se transmite de obicei pe cale orala, dar poate fi prezent si in urina, materii fecale sau piele. Perioada sa de incubatie este de 2-3 saptamani.
Simptomele rubeolei
Rubeola prezinta simptome asemanatoare gripei, cum ar fi: febra de intensitate nu foarte mare, inflamarea ganglionilor (limfadenopatii suboccipitale si cervicale posterioare), dureri la nivelul articulatiilor, dureri de cap si conjunctivita . Primul simptom in pojarul german este aparitia eruptiei (exantem) cutanate la nivelul fetei, care isi pierde din intensitate pe masura ce se raspandeste si la nivelul altor parti ale organismului. Aceata eruptie are de obicei culoare roz, sau rosu deschis si provoaca mancarimi. In aceasta afectiune apare semnul lui Forchheimer, care se manifesta prin aparitia de papule (formatiuni dure care nu prezinta lichid in interior) in interiorul gurii, la nivelul palatului moale.
Cauzele aparitiei rubeolei
Virusul care cauzeaza rubeola face parte din familia Togaviridae, multiplicandu-se la nivelul nazofaringelui si nodulilor limfatici. Virusul se gaseste in sange de la 5 la 7 zile de la infectie si se raspandeste in tot organismul. El prezinta capacitatea de a patrunde prin placenta, infectand fetusul, caruia ii distruge unele celule, sau le impiedica sa se dezvolte normal.
Stabilirea diagnosticului de rubeola
| Multe afectiuni care prezinta acest rash (eruptie cutanata) pot simula infectia cu rubeola, iar pana la 50% din infectarile cu acest virus sunt subclinice, adica nu prezinta simptome evidente. De aceea rubeola se diagnosticheaza prin teste de laborator specifice. Virusul rubeolic poate fi izolat din secretiile de la nivelul gatului, nasului, din sange, din urina, evidentiind astfel infectia provocata. Metoda serologica este cea mai folosita in diagnosticarea acestei afectiuni. Infectia acuta cu rubeola poate fi confirmata serologic, printr-o crestere a anticorpilor specifici intr-un ser, in perioada acuta sau convalescenta. Serul (secretia) trebuie prelevata la debutul bolii (la 7-10 zile) si apoi dupa 14-21 de zile. |
 |
Tratamentul rubeolei
Nu exista un tratament specific pentru rubeola, totusi putem raspunde prompt simptomelor, diminuand astfel disconfortul care apare la instalarea completa a afectiunii. Tratamentul nou nascutilor este concentrat pe managementul complicatiilor. Defectele cardiace congenitale si cataracta (afectiune degenerativa a ochilor) pot fi tratate chirugical.
Infectarea cu rubeola, are un prognostic in general favorabil. Aceasta afectiune apare de obicei la adultii tineri, cu o evolutie favorabila si este asimptomatica (fara simptome). Putem preveni infectarea cu acest virus prin vaccinul existent, care s-a dovedit a fi foarte eficient la adulti. Acest vaccin se administreaza in doua doze, prima la 12-18 luni de viata, iar a doua la 36 de luni.
Femeile insarcinate sunt de obicei testate pentru rubeola, iar daca sunt susceptibile ele vor fi vaccinate dupa nastere, deoarece vaccinul contine virusul viabil (viu). In lume acest proces al imunizarii impotriva rubeolei a avut un real succes, Cuba a declarat ca a eliminat aceasta boala in 1990, urmand S.U.A in 2004, atat forma dobandita a rubeolei, cat si cea congenitala.
Bibliografie:
1. ,,Professional Guide to Diseases'', Lippincott Williams&Wilkins,editura:Wolters Kluwer Health,2005.
2. ,,Handbook of Diseases'', Rachel Bedard, Barbara Hodgson,Peter H. Johnson,Doris Weinstock,editura:Springhouse Corporation,2000.
Urmareste-ne pe Google News
