Cardiomiopatia peripartum - simptome, diagnostic, tratament

Esti in ultimul trimestru de sarcina sau ai nascut de curand? Obosesti foarte repede, chiar si cand faci eforturi mici? Ti s-au umflat picioarele?... Ai fost la medicul cardiolog? E posibil sa fie cardiomiopatia peripartum.

Ce este cardiomiopatia peripartum?

   Aducerea pe lume a unui copil este o minune pe care doar o femeie il poate realiza. In timpul sarcinii insa au loc o serie intreaga de schimbari in corpul mamei care ii pot afecta sanatatea.

   Cardiomiopatia peripartum reprezinta dilatarea cordului cu insuficienta cardiaca congestiva  de cauza neexplicata care se poate dezvolta in ultimele luni de sarcina sau in primele 6 luni dupa nastere. Insuficienta cardiaca congestiva reprezinta incapacitatea inimii de a pompa sange oxigenat catre tesuturi.

   Tipic, cardiomiopatia peripartum apare la negrese, peste 30 de ani, multipare (care au nascut de mai multe ori), insa afectiunea se poate intalni la o mare varietate de femei.

   Cauza aparitiei cardiomiopatiei peripartum nu este cunoscuta; la unele paciente a fost diagnosticat la examenul anatomo-patologic miocardita (inflamatia muschiului inimii).

Semnele si simptomele cardiomiopatiei peripartum

   Semnele si simptomele cardiomiopatiei peripartum apar progresiv de la o zi la alta si includ:

- dispneea este o respiratie anormala care produce discomfort sau chiar anxiaetate si  apare in timpul efortului fizic (se
accentueaza odata cu intensificarea acestuia si dispare la repaus) sau in timpul noptii (dispnee paroxistica nocturna);

- astenie (oboseala) fizica si psihica;

- edeme periferice manifestate prin umflarea mainilor sau picioarelor, gleznelor;

- durere toracica vaga;

- nicturie (urinarea frecventa noaptea);

- uneori apar ameteli;

- ortopnee manifestata prin dispnee la repaus cu ridicare capului si a trunchiului pe mai multe perne;

- palpitatii (perceptia neplacuta a batailor inimii, puternice sau rapide).

Diagnosticul de cardiomiopatie peripartum

Oboseala inexplicabila, palpitatiile, dispneea fara o cauza cunoscuta determina proaspata mamica sa mearga
la medic pentru a investiga cauza acestor simptome.

   Diagnosticul de cardiomiopatie peripartum se stabileste la o persoana aflata in ultimele luni de sarcina sau in primele 6 luni dupa ce a nascut, in urma examenului clinic si a examenelor paraclince.

   La examenul clinic, la paciente cu boala avansata, medicul va decela o presiune a pulsului scazuta, o crestere a presiunii venoase a venelor jugulare, precum si aparitia unor zgomote cardiace patologice.

   Investigatiile paraclinice necesare stabilirii diagnosticului de cardioniopatie peripartum includ:

- radiografia toracica evidentiaza marirea siluetei cardiace secundar maririi ventriculului stang si hipertensiunea venoasa pulmonara;
- electrocardiograma releva tahicardie sinusala, dilatarea atriului stang, aritmii ventriculare;

- ecocardiografia evidentiaza dilatarea ventriculului stang si stabileste gradul afectarii debitului cardiac;

- cateterismul cardiac, angiografia necesare pentru determinarea presiunilor de umplere a inimii stangi si drepte, care sunt crescute cat si pentru excluderea altor boli (cardiopatie ischemica);

- biopsia endomiocardica transvenoasa si examenul anatomo-patologic al fragmentului de tesut stabilesc  diagnosticul de cardiomiopatie.

Complicatiile cardiomiopatiei peripartum

In evolutia sa, cardiomiopatia peripartum se poate complica cu: 

- edem pulmonar acut manifestat prin dispnee, anxietate, transpiratie excesiva, agitatie, paloare, tahicardie;
- embolie pulmonara aparuta ca urmare a migrarii in plamani a unui cheag de sange format in inima stanga;

- aritmii maligne cu risc vital care necesita tratament de urgenta;

- insuficienta cardiaca congestiva.

Tratamentul pentru cardiomiopatia peripartum

   Cardiomiopatia peripartum afecteaza femeile tinere fara antecedente de boala cardiaca si evolutia este de cele mai multe ori favorabila.

   Tratamentul cardiomiopatiei peripartum include:

- tratament medicamentos cu diuretice, digitala, vasodilatatoare (beta-blocante) pentru ameliorarea simptomelor si imbunatatirea calitatii vietii;

- imunosupresoare pentru tratarea inflalamtiei muschiului inimii;

- embolizarea sistemica ;

- anticoagulante (la persoanele care nu au contraindicatii la acest tip de medicamente);

- implantarea unui defibrillator intern automatic la persoanele cu aritmii maligne;

- la pacientele cu cardiomiopatie avansata care nu raspund la tratamentul medicamentos trebuie avut in vedere transplantul cardiac.

   Este recomandat o dieta saraca in sare, precum si o restrictie in administrarea lichidelor. Efortul fizic intens trebuie de asemenea evitat.

   Dupa tratament este indicata evitarea altor sarcini, in special daca cordul ramane marit (sarcinile urmatoare produc deterioarare progresiva a miocardului, in final ducand la insuficienta cardiace congestive).