Regurgitarea mitrala (insuficienta mitrala, incompetenta mitrala) este o valvulopatie ce se caracterizeaza prin refluarea (regurgitarea) sangelui din ventriculul stang in atriul stang in timpul sistolei, ca urmare a inchiderii incomplete a orificiului mitral.
Cauzele regurgitarii mitrale
Numeroase cauze pot determina insuficienta mitrala, dintre acestea cel mai frecvent implicate in etiologia regurgitarii mitrale sunt:|
-reumatismul articular acut: constituie inca in tara noastra o cauza importanta in producerea insuficientei mitrale Toate aceste cauze duc la instalarea insuficientei mitrale organice, adica produc leziuni aparatului valvular. Aceste leziuni pot fi reprezentate de:
-valve perforate, scurtate, rigide si rasucite |
 |
Exista insa cazuri in care aparatul valvular este intact, dar nu se poate inchide din cauza largirii inelului de insertie a valvelor sau datorita indepartarii muschilor papilari de valva mitrala. Ambele situatii sunt produse de dilatarea ventriculului stang ( ce poate fi determinat de hipertensiune arteriale, de boli coronariene, etc ). Regurgitarea mitrala poarta in acest caz denumirea de regurgitare mitrala functionala.
Manifestarea regurgitarii mitrale
Inchiderea incompleta a orificiului mitral determina un reflux al sangelui din ventricolul stang in atriul stang in timpul sistolei. Importanta acestui reflux depinde de gradul regurgitarii mitrale, de marimea debitului cardiac si de diferenta de presiune dintre ventricului stang si atriul stang. Refluxul ventriculo-atrial are urmatoarele consecinte:-cresterea presiunii sistolice in atriul stang
-supraincarcarea, hipertrofia si dilatarea atriului stang
-supraincarcarea de volum (diastolica) a ventriculului stang care va determina hipertrofia si dilatarea acestuia
-cresterea debitului bataie al ventriculului stang care trebuie sa asigure un volum de sange refractar in atriul stang, cat si un debit aortic suficient pentru circulatia sistemica
-cresterea presiunii in atriul stang determina, retrograd, cresterea presiunii din venele si capilarele pulmonare si, in cele din urma, si in sistemul arterial pulmonar, consecinta fiind suprasolicitarea ventriculului drept.
Simptomele regurgitarii mitrale
Primul simptom care alarmeaza bolnavul este dispneea la efort si astenia cu evolutie progresiva. Dispneea se poate insoti de tuse si transpiratii, iar in formele severe, la eforturi, poate sa apara edemul pulmonar acut. Treptat, daca regurgitarea devine importanta, apare dispneea paroxistica nocturna si ortopneea.Alte simptome intalnite in cazul regurgitarii mitrale sunt palpitatiile sau angina pectorala, acestea fiind de regula secundare aritimiilor asociate.
Diagnosticul regurgitarii mitrale
Pacientii care prezinta dispnee trebuie sa consulte medicul. Acesta va efectua o anamneza -pentru a afla daca dispneea se insoteste si de alte simptome- si un examen fizic. In cazul regurgitarii mitrale ascultatia cordului ajuta mult medicul sa stabileasca diagnosticul corect. Astfel se poate asculta in cazul insuficientei mitrale un suflu sistolic, un galop protodiastolic sau o scurta uruitura diastolica.
Investigatiile care pot da informatii medicului despre boala sunt:
-examenul radiologic
-electrocardiograma
-ecocardiografia
-examenul Doppler
-fonocardiograma
-angiografia nucleara
-cateterismul cardiac
Complicatiile regurgitarii mitrale
Complicatiile cele mai importante ale insuficientei mitrale sunt:-endocardita infectioasa: care trebuie suspectata ori de cate ori evolutia bolnavului se deterioreaza neasteptat
-edemul pulmonar acut: care poate fi precipitat de efortul exagerat, fibrilatia atriala cu ritm rapid, anemie, hipertiroidie, febra
-fibrilatia atriala:este o complicatie frecvent intalnita
-embolii sistemice: sunt complicatii rare ale acestei boli
Tratamentul regurgitarii mitrale
Pentru tratarea regurgitarii mitrale se poate apela functie de severitatea bolii la un tratament medicamentos sau la un tratament chirurgical.
Insuficienta mitrala usoara sau moderata nu necesita un tratament medicamentos, in afara masurilor igieno-dietetice privind reducerea aportului de sare si evitarea eforturilor fizice deosebite.
Se impune realizarea profilaxiei endocarditei infectioase pentru orice forma de insuficienta mitrala care a fost produsa printr-un mecanism vavular.
Atunci cand regurgitarea mitrala se complica cu fibrilatie atriala se poate administra un tonicardiac pentru controlul frecventei ventriculare.
Tratamentul cu vasodilatatoare este util bolnavilor cu insuficienta mitrala, acesta realizand un important beneficiu clinic si hemodinamic. Vasodilatatoarele reduc rezistenta periferica si scad postsarcina ventriculara, astfel incat ventriculul stang trimite mai mult flux sanguin in aorta, diminuand fluxul sanguin retrograd in atriul stang. Utilizarea vasodilatatoarelor la bolnavii cu insuficienta mitrala imbunatateste mult simptomatologia si prognosticul.
Se pot folosi si inhibitori ai enzimei de conversie. Tratamentul se incepe cu doze mici, fractionate, de preferinta in spital, crescandu-se progresiv dozele. Se vor urmari efectele la dispnee, toleranta la efort, tensiune arteriala si functie renala.
Indicatia pentru tratamentul chirurgical se face la bolnavii cu insuficienta mitrala importanta, simptomatica. Indicatie pentru tratamentul chirurgical au si bolnavii cu insuficienta mitrala apreciata la un moment dat ca fiind moderata, dar care se agraveaza rapid.
Pacientii cu insuficienta mitrala si endocardita infectioasa , stabil hemodinamic, se va termina cura de antibiotice, dupa care se va efectua operatia. Daca starea hemodinamica se agraveaza si nu poate fi controlata medicamentos, se recomanda interventia chirurgicala, urmand a se continua tratamentul infectiei dupa operatie.
Tratamentul chirurgical consta in inlocuirea valvulara cu proteza metalica sau biologica si interventii de reconstructie si reparare valvulara.
Urmareste-ne pe Google News
