Nu Skin
Optezi sa Impresionezi

Argiria: simptome, diagnostic, tratament

Farima Maria

Orice fel de boala manifesta multiple efecte asupra celui care sufera de ea. Daca suferinta fizica este cea luata in considerare de cele mai multe ori, exista si boli in cazul carora marginalizarea sociala generata de aceasta suferinta are un rol mult mai important decat afectarea organica. Argiria reprezinta o boala ce stigmatizeaza prin aspectul fizic al acestor pacienti si mai putin printr-o afectare a organelor!

Ce este argiria?

Denumirea de "argirie" deriva din limba greaca, de la "argyros" care inseamna argint. Ea se refera la depunerea de argint la nivelul organismului in urma unei expuneri prelungite sau a ingestiei diferitelor forme chimice sub care se gaseste argintul, fie ca este vorba de argint pur, saruri de argint sau compusi ce contin argint.

Consecinta acestei expuneri este colorarea tegumentelor si a mucoaselor in albastru pana la albastru- gri. Argiria se clasifica in:

-argirie forma generalizata care apare la pacientii ce urmeaza un tratament cronic bazat pe saruri de argint (proteina argentica din tratamentul gastritei cornice, a ulcerului gastric; argintul coloidal din tratamentul HIV, diabet, herpes, cancer) sau la cei expusi profesional la saruri de argint (minele de argint, manufactura argintului, rafinarea argintului, filmele metalice, solutii si procesare fototgrafica);

-argiria forma localizata care apare dupa folosirea topica a produselor pe baza de compusi de argint (exemplu: crema cu sulfadiazide si argint);

-argiroza care se refera la depuneri de saruri de argint la nivel ocular.

Cauzele argiriei

Argiria are la baza depunerea particulelor de argint la nivelul pielii. La fel ca si in cazul fotografiilor unde argintul este utilizat gratie proprietatii sale de a reactiona la lumina, aceste particule determina culoarea gri-albastruie a tegumentului o data ce pacientul se expune la soare.
Expunerea cronica la saruri de argint determina insa ceea se se numeste "argiria generalizata" in care afectarea nu este doar cutanata, ci cuprinde toate organele.
Argiria este considerata o afectiune ireversibila, iar singurele masuri ce se pot lua sunt cele de evitare a expunerii la soare si de ameliorare a aspectului pielii. Chiar si asa, toxicitatea sarurilor de argint este redusa, motiv pentru care cei mai multi medici considera argiria mai mult o problema de estetica.

Cantitatea normala de argint care se gaseste in corpul uman este de 1mg. Pentru a produce argirie, este necesara o cantitate de cel putin 4-5g, iar efectul toxic sau letal al sarurilor de argint se manifesta peste 50-500 mg/kgc.

Simptomele argiriei

Cel mai important simptom cu care argiria evolueaza este colorarea tegumentara care determina de altfel si adresarea pacientului la medic. Este esential ca in cadrul controlului sa se stabileasca cauza argiriei in vederea evitarii pe viitor a sursei de saruri de argint.

In cadrul examenului fizic se constata:
-afectarea primara a gingiilor care vor capata coloratia gri-albastra;
-colorarea difuza a pielii cu preponderenta la nivelul zonelor expuse la soare;
-colorarea mucoaselor, a sclerelor si a patului unghial;
-splina, ficatul si intestinal pot capata si ele culoarea albastra, aspect confirmat intraoperator sau postmortem.

 Evolutia de lunga durata a argiriei, asociaza o serie de complicatii cum ar fi:

-hemoragii cu diferite localizari avand la baza modificarea fluiditatii sangelui de catre argirie, respectiv o trombocitopenie asociata acestei afectiuni;
-bronsita cronica ;
-afectarea coordonarii, a gustului si a vederii nocturne;
-afectare renala, hepatica si cardiaca;
-epilepsie;
-moarte prin paralizie respiratorie.
  

Diagnosticul argiriei

Dupa examenul clinic in care se ridica suspiciunea diagnosticului de argirie, confirmarea se face printr-o biopsie cutanata urmata de examen histologic. Acesta din urma evidentiaza prezenta de granule de argint in special la nivelul tesutului conjunctiv.

Tratamentul argiriei

Dupa cum am mentionat anterior, tratamentul argiriei vizeaza doar aspectul fizic al acestor pacienti. Asadar, se folosesc tratamente cu:
-hidroquinolona 5% care are proprietatea de a reduce numarul granulelor de argint si a melanocitelor;
-creme de protectie solara pentru a preveni colorarea excesiva a pielii la expuenrea solara;
-seleniul si sulful formeaza complexe cu argintul, diminuand astfel toxicitatea sarurilor de argint.

Argiria este o afectiune care sustrage bolnavul din societate si il izoleaza, desi afectarea strict organica i-ar permite o viata relativ normala. 

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

0 (0)

Vezi cele mai noi video-uri de pe divahair.ro

Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.

    Ti-a placut articolul? Urmareste DivaHair pe Facebook sau pe mail!

    Cauta un furnizor in zona ta

    LIKE si intra in universul divelor!