Toate ne-am confruntat la un moment dat cu disconfortul si aspectul inestetic dat de vanatai, dar cu toate acestea crezi ca stii totul despre ele? Afla care este evolutia lor si granita dintre o banala vanataie si marca unei boli de sange!
Vanataia, numita echimoza in termeni medicali, este o pata rosie-violacee, bine delimitata determinata de ruperea unor vase de sange mici in urma unui traumatism. Invinetirea se produce datorita extravazarii sangelui din vasele lezate (capilare) in tesutul celular subcutanat. Prin transparenta pielii se observa colectia sangvina perceputa ca o pata violacee. Foarte rar echimozele apar fara actiunea unui agent traumatic, si atunci poate fi suspectata o reactie alergica sau o tulburare de coagulare a sangelui, situatii in care se impune efectuarea unui consult medical.
Semnele si simptomele echimozei
Este de la sine inteles faptul ca fiecare persoana a avut candva o echimoza, iar diagnosticul sau este foarte simplu: O pata de dimensiuni variabile, cu un contur net delimitat, dureroasa la palpare, initial de culoare rosietica, dupa care in timp isi va schimba culoarea in violaceu-albastru si gablen-verzui pana la estomparea completa. Va intrebati cum se explica modificarile de nuanta? Fiecare culoare corespunde unui anumit grad de vindecare al echimozei, in sensul ca sangele are un continut ridicat de hemoglobina (in globulele rosii), care da si pigmentatia rosie a sangelui, iar pe masura ce sangele extravazat din vase este absorbit in tesuturi sufera o serie de modificari biochimice responsabile si de degradarea treptata a pigmentilor rosii ai hemoglobinei.
Cauzele aparitiei echimozelor
 |
Majoritatea echimozelor sunt marci traumatice, fiind clasificate in echimoze precoce, constiuite imediat dupa traumatism la nivelul contuzionat, si echimoze tardive. Aceste
din urma se constituie dupa cateva ore, la distanta de zona
contuzionata prin difuziunea sangelui de-a lungul interstitiilor
conjunctive, fiind semnul unor leziuni profunde grave. O echimoza sugestiv denumita « in ochelar » care se dezvolta subconjunctiva oculara si apoi la nivelul pleoapelor dupa un traumatism cranian este tipica pentru o fractura a bazei craniului. |
In urma unui traumatism important (accident de masina, cadere de la inaltime) trebuie facuta o inspectie amanuntita a tegumentului, cu pacientul dezbracat. Aparitia unei echimoze la nivelul peretelui abdominal poate arata existenta unei hemoragii interne, iar una localizata la nivelul toracelui ridica ipoteza de fractura a unei coaste ce poate determina aparitia pneumotoraxului (urgenta medico-chirurgicala, ce implica tratament de urgenta, riscul de deces fiind foarte mare).
Sunt circumstante in care echimozele apar spontan, fara a actiona nici un agent traumatic, la persoanele cu diverse patologii. Cei cu ciroza (grava afectare a ficatului care implica si scaderea producerii de factori ai coagularii la nivel hepatic) sau hemofilia (boala genetica prin care copilul mosteneste de la mama factori ai coagularii anormali) vor avea de la frecventele echimoze pana la hemoragii masive care le pot ameninta viata.
In 1926 Erik von Willebrand a raportat pentru prima data o conditie patologica mostenita genetic cu hemoragii mucocutanate la o familie de pe coasta Finlandei. Boala a fost denumita von Willebrand , iar in cadrul ei problemele hemoragice minore precum epistaxisul sau echimozele sunt foarte des intalnite.
O alta afectiune in contextul careia apar spontan echimoze este sindromul Marfan. Se spune ca celebrul violonist Nicollo Paganini a suferit de o astfel de boala. La 56 de ani dupa moartea sa a fost descris pentru prima oara acest sindrom si geneticienii au gasit explicatia infatisarii lui bizare cu fata palida, ochi enoftalmici, tegumente echimotice, degete supraelastice si extremi de lungi. Unicitatea interpretarii marelui violonist explicandu-se atat prin talentul muzical cat si prin structura neobisnuita a degetelor.
Vindecarea echimozelor
Vindecarea completa se face intr-un interval de timp ce poate dura de la cateva zile pana la doua-trei saptamani, ea depinzand de o multitudine de factori printre care intensitatea cu care a actionat agentul traumatic, varsta pacientului, afectiuni asociate sau localizarea echimozei.
S-a observat ca o echimoza tinde sa se vindece mult mai greu cu cat se afla in partea de jos a corpului. Acest fapt se datoreaza presiunii crescute a sangelui in vasele de la nivelul membrului inferior in comparatie cu cel superior, iar sangele ce va extravaza la lezarea capilarelor va fi in cantitate mai mare, raportat la vase de aceeasi dimensiune.
Varsta inaintata presupune atat o scadere a rezistentei si elasticitatii vaselor sangvine, cat si o subtiere a pielii, datorate deteriorarii colagenului, fapt susceptibil de aparitia spontana a echimozelor, fara actiunea unui factor traumatic. Riscul este cu atat mai mare daca aceste persoane au o medicatie cronica cu aspirina, antiinflamatorii nesteroidiene sau prednison.
Tratamentul echimozelor
Vindecarea in totalitate se realizeaza in scurt timp, iar tratamentul vizeza doar combaterea durerii. In cazul echimozelor aparute pe un teren patologic, va fi tratata afectiunea de baza.
Exista o serie de remedii care pot grabi procesul de vindecere, incepand cu aplicarea locala a unor comprese reci. Presiunea locala si temperatura scazuta reduc circulatia sangelui prin hemostaza, prin compresiune si, respectiv, prin vasocontrictia la rece, limitand sangerarea si eventuala extindere a echimozei.
In cazul echimozelor foarte extinse situate la nivelul membrului inferior este recomandata pozitionarea in decubit dorsal cu membrul inferior ridicat peo perna deasupra nivelului inimii pentru a incetini temporar curgerea sangelui.
La 48 de ore dupa traumatism cheagul este deja constituit si, pentru a favoriza remanierea sa, este recomandata aplicarea unor comprese calde ce stimuleaza circulatia sangelui si eliminarea produsilor de degradare. De asemenea, se pot utiliza unguente cu heparina care stimuleaza degradarea pigmentilor hemoglobinei si astfel vindecarea mai rapida a vanatailor.
Acestor metode de grabire a vindecarii li se adauga si o serie de remedii naturiste precum compresele cu otet sau unguentele cu arnica care raman insa controversate.
Bibliografie:
Ioan Pandele - "Semiologie medicala"
Urmareste-ne pe Google News
